8,304 matches
-
altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt contemporan cu cineva de la care, prin cine știe ce întâmplare miraculoasă, întâlnindu-l și chestionându-l, aș fi putut smulge cheia divinului mister se preciza și mă neliniștea mai tare cu fiecare carte nou deschisă. Lituma în Anzi, pe care o citisem cu două-trei luni înainte de revenirea autorului ei în România, îmi provocase, prin perfecțiunea ei, o ultimă criză de
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
ci conștiința unei filiații pe care o reprezenta ca naufragiat valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând lectura, contemplarea. Smuls din colivia sa nu putea nega că e vulnerabil. Tocmai el fusese constrâns să preia povara de a conduce o opoziție spirituală în fața brutalității, fusese desemnat să-l înfrunte pe teribilul despot. Cum s-a ajuns la această reducere la
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Wagner). De curând Hitler se instalase la cârma Reichului și dezlănțuise și în cultură represiunea. Rădăcinile lui T.M. erau înfipte în tradiția binelui și frumosului, el respingea organic cultul rasei, retorica superiorității ariene. În pofida imensei reputații, nu fusese menajat, ci smuls de pe piedestal, tratat drept o sperietoare, un trădător al națiunii, un agent al decadenței și cosmopolitismului. În pas de galop i s-au retras privilegiile, a fost anulat titlul de Doctor Honoris Causa în filosofie, a fost preparat actul de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
este primul și singurul în care filozoful dă expresie unei idei ciudate: că filozofia nu poate apărea decît acolo unde mai întîi a existat un sentiment al dezastrului. Pe scurt, filozofia are nevoie de o ruptură în urma căreia spiritul uman, smuls din lumea în care pînă atunci trăise spontan, se așează în fața lumii și i se opune. Starea unui asemenea spirit este apostazia, iar sentimentul din care ea se naște este deznădejdea. Surprinzător este că Noica nu ajunsese la această idee
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
lui și chiar de-ar fi venit peste el toate zonele inundate ale Europei și pădurile în flăcări ale Portugaliei și Tsunami cel inegalabil și cele cinci avioane prăbușite într-o singură lună, nimic nu ar fi putut să-l smulgă din izolarea lui. Și deodată și-a zărit umbra și și-a amintit că e singur și la ce bun aurul pe care îl zămislise dacă nu vedea nimeni isprava lui și nimeni nu era acolo să se bucure de
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
care poemele anterioare și chiar titlurile a două plachete (în margine, 1995; Fundătura Homer, 2002) o conturau într-un mod expresiv. Periferia geografică și socială era dublată de o subterană morală, din care o închipuire infernală avansa în prim-plan, smulgând hălci și devorându-le cu o înfrigurată ferocitate: ,după ce ucid nu mănânc câteva zile sau mănânc/ cu ochii. o mare scârbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn de pământ/ mâinile merg în jos
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
sunt zile și nopți/ când mănânc lumea care este o plantă amară și atunci/ unde e carnea? unde este pielea cu care mă învelesc/ când soarele e bolnav?/ mi-e frig degetele s-au acoperit cu blăniță - în fața pragului/ îmi smulg coronița de nervi îi dau foc un câine/ întors din infern îmi călătorește prin sânge/ cu o mână sugrum urletul/ și asta e toată poezia vieții mele" (Mâinile merg în jos). Cu excepția versului final, care oferă poeziei o supapă, imaginile
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
Din motivu' televizorului. În dialectul ei, adoptat după ce prietenul a exilat-o pe palier într-o noapte de februarie cu minus optișpe grade, din cauză de manele la Etno Tv, știu că ,ăla" înseamnă Haralampy. ...Și hohotește dând să-și smulgă părul din cap. N-o opresc, fiindcă îi înțeleg și-i respect jalea din suflet. Am învățat de la ,Iartă-mă", ,Din dragoste" și ,Surprize, surprize", că există momente în viață când omul, mai ales femeie fiind, simte nevoia din când
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
neagă acestuia nu numai calitățile, ci și parcursul profesional: , A pus mâna pe un post universitar gras, pe directoratul unei reviste, România literară, cheltuind sume frumușele pe un fleac ilizibil, l-a dus de nas și pe președintele fundației Anonimul, smulgându-i un premiu absolut nemeritat, Ťpentru excelențăť, într-un cuvânt, afacerile au mers brici.". Și astfel lui Nicolae Manolescu, ,semidoctul consacrat, Adrian Copilul Minune al literelor românești", ,regimul Iliescu i-a priit la fel de bine ca și regimul Ceaușescu." Am încheiat
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
de debut al lui Dan Coman, Anul cârtiței galbene, ar fi trebuit, ca și o bună parte a liricii ,milenariste" create de componenții ultimei generații (de la Ruxandra Novac la Marius Ianuș și de la Teodor Dună la Zvera Ion), să-mi smulgă accente de entuziasm critic. Lumea poeziei lui Dan Coman este una grea, densă, opacă la razele soarelui și ale bucuriei, refractară la elemente străine de viziunile întunecate, neoexpresioniste ale autorului. Luate în sine, poemele sunt sincopate și sângerânde, secționate parcă
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
o experineță subiectivă, o intuiție, ci "abstracția exteriorității nemijlocite"28. Timpul, măsura a finitudinii lucrurilor, este un proces al realității la rândul său obiectiv, nu "oarecum un recipient în care se află situat totul, ca într-un fluviu care curge, smulgând totul și ducându-l la vale. Timpul este doar abstracția această a consumării. Fiindcă lucrurile sunt finite, de aceea ele sunt în timp, și numai fiindcă ele sunt în timp de aceea pier; ci lucrurile înseși sunt temporalul, a fi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
asa facem: Mihaela se joacă cu poi-urile de foc, eu cu Amalia dansăm tango. Descoperisem tangoul la unul dintre spectacolele lui Răzvan Mazilu, Un tango más, insă m-am îndrăgostit definitiv de el acum trei ani în Argentina. Mi-a smuls prima lacrima când am văzut filmul lui Sally Potter, Lecția de tango, și m-a făcut să sufăr crunt la un concert al trupei Otros Aires, cănd elevii școlii de tango argentinian TangoTangent au dansat ore în șir cu o
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
care o astăzi perioada interbelică. Pe de altă parte, cred că îți poate părea rău de acei oameni - mai ales de cei care abia își începeau viața în acei ani - numai și pentru faptul că, peste noapte, ei au fost smulși din lumea lor și aruncați ca niște masele stricate la marginea societății. Oricine pățește o astfel de traumă merită compasiunea noastră. Ce ma calcă pe nervi - și poate și pe Pazvante - este aceasta admirație ușor patetica pentru: (1) un stil
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
timpul comuniștilor. Groapă comună a celor mai culți români care este Canalul Dunăre- Marea Neagră (obiect de mândrie al epocii comuniste de altfel). Subiect amestecat, tema pentru cunoscători. Nu sunt! Pot doar să deplâng pe cei, care, copiii fiind au fost smulși din lumea lor, așa cum spunea și Vladimir. Și să deplâng viața în care au tânjit după ceea ce au pierdut. Și ce poate fi mai trist decât să încerci să reclădești, în mod reparator, la sfârșitul vieții, raiul din care ai
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
învîrtoșeze umorile, incarcind-o pe fosta parlamentară cu eșecul colectiv al femeii politician . Însă Dragoș nu vrea să riște, el vrea să fie cu doi pasi înaintea misoginului exemplar, vrea să preîntîmpine orice atac pervers și-atunci se repede să-i smulgă ăstuia vorbele de pe buze, pt a le mai flutură o clipă, înainte de să le calce în picioare. Bravo, admirabil, numai că marele feminist nu-și pune problema ca, poate, troglodiții aia de misogini, cu mințile lor sufocate de “părul din
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
Băsescu s-a dedat în Piață Universității la un discurs emoționant în care le-a mulțumit pentru că au venit la vot. Cu puțin timp înainte, președintele nu se sfiise s-o numească pe o jurnalistă de la Antena3 După ce i-a smuls telefonul mobil cu care aceasta l-a filmat la cumpărături, Traian Băsescu a luat mobilul cu el în mașină, uitând să-l închidă. Aparatul a înregistrat conversația dintre președinte și soția lui, iar SPP-istii au omis să șteargă și
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
s-ar putea dispensa, ci de la gazetarul furtunos și irezistibil. Comprimându-se, acesta ar exploda în mii de bucățele - pierdere ireparabilă pentru obște. Precum în tragedia patronului Faust, două suflete se zbat în pieptul d-lui C.V.T., până la a-i smulge nasturii cămășii. Toată suflarea a fost de acord cu această explicație, inclusiv Justiția (asta, română!), încât erou al unei stive de procese, ce ar umple un TIR, dl C.V.T. nu a scos, din câte știm, până acum din buzunar, alte
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
dl C.V.T. nu a scos, din câte știm, până acum din buzunar, alte sume, afară de cele datorate avocaților - cei ce culeg astăzi frișca. Totuși, postul OTV a ieșit de pe cablu, totuși dl C.V.T. a primit o lovitură ce i-a smuls un țipăt de durere, și atunci ne întrebăm, de ce oare? Pentru că se apropie luna noiembrie a invitării României în NATO - iar procentul electoral al P.R.M. ne trage greu îndărăt? Pentru că a dat ordine centrul conspirativ, nemaisuferind a tot fi pișcat
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
Voltaire, măcar am învățat numele unei infinități de rase. De-acum, nu mă înșală nimeni: simt și prin pereții bucătăriei dacă firul de iarbă e necinstit de-un labrodor aerodinamic sau de-un amărât de caniș. Dacă smocurile au fost smulse de colții câinelui lup sau de cei ai pitbull-ului. Dacă urma adâncă a labei provine de la un Rotweiller sau de la un Saint-Bernard. în fine, dacă sârma gardului a fost roasă de șorecari, de-un amărât de "comunitar" sau chiar de
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele lui Pașadia. Balcanică putea fi la acesta în primul rînd ascendența. Și e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită să nu se poată smulge din Valahia, credincioasă legii vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La o privire înapoi redescoperim portretul primului dintre Măgureni: balcanic îi e portul, a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am visat culcată alături de el într-un pat/ chiar pe fundul
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
de-al paisprezecelea pictor care provoacă și, implicit, participă la ampla discuție despre ucenicie. Pentru o mai bună înțelegere a naturii și a scopului acestei cărți, unică pînă acum în literatura noastră de specialitate, unică atît prin intenția de a smulge mărturisiri directe unor personalități pentru care, cu vreo cîteva excepții, nu exprimarea narativă constituie partea lor tare, cît și prin consecința acestei provocări, adică prin profunzimea și acuratețea evocărilor, concepțiilor artistice și judecăților proprii, trebuie amintit faptul că Mihai Sârbulescu
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
un bărbat cu adevărat hidos, îi spune ea. - Ce pot să fac? - Zău, nu te vezi cum ești! Își vîră batista în mînecă. Îi spune: "Voiam să te ucidă. Acum nu mai vreau." Abia își termină vorbele, că Meaume se smulge din brațele ei. Se ridică, se îmbracă, coboară două etaje, intră în apartamentul meșterului, discută cu el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
e văzut în desfășurarea lui inegală, cu reușite și căderi ("prima parte a mers mai bine deși spre final ai deviat în redundanță!"; "și iar același sentiment amestecat, ici colo îmi place la nebunie, dincolo mă enervează, mai încolo îmi smulgi un zîmbet, la alt vers devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau - ceea ce numeam cu toții grăbiți și disprețuitori - rădăcinile mic-burgheze ale fiecăruia. Trebuiau, firește, smulse. Știam, din experiența multora din jur, că operația nu va fi dureroasă. Alții spuneau că - dureroasă sau nu - "durează toată viața"�" E un permanent război cu propriul nume transformat în altul într-un fel aparent ludic, în urma unor jocuri de
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]