204 matches
-
Aceste ,eseuri au încercat să îmbine adresarea către specialiștii cu deschidere către publicul larg și limbajul tehnic cu cel de popularizare". ,Fără acest Ťcompromisť necesar literatura română riscă să rămână obiectul unui cerc extrem de restrâns (al experților) sau al unui solilocviu", criticul, adăugăm noi, rămânând și el pentru cea mai mare parte a cititorilor incomprehensibil. Opțiunea autorului se regăsește întocmai în paginile volumului Centrul și periferia. N. M. apare aici și în postura de cronicar de ediție și de comentator al
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
Abia am plătit, asta e bătaie de joc, vreți să ne băgați în mormînt, m-am săturat. Și nenorocitu de bărbată-miu și-a pus palma-n cur și a plecat pe lumea ailaltă..." Cu greu i se poate opri solilocviul. Cu greu înțelege că nu e nimeni de la gaze. Pleacă pe alee, spre casă, bombănind în continuare. Este, iarăși, liniște. Nu pentru multă vreme. Dintr-o grădină superbă, în trepte, se văd niște maci uriași, cu tijă enormă și cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
Kazuo Ishiguro a câștigat premiul Booker în 1999. Este o poveste scrisă impecabil, în care portretizarea majordomului britanic interbelic este făcută cu o acuratețe fotografică și cu o ironie șfichiuitoare. Păstrând proporțiile, m-am amuzat să mă regăsesc într-un solilocviu al domnului Stevens. Puțină auto-ironie nu strică niciodată, așa că vă împărtășesc pasajul, conștient că dau astfel apă la moară unor caracterizări, cum ar spune d-l Stevens, nu dintre cele mai flatante: Many of these suits are, perhaps, too formal
L’embarras du choix by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82461_a_83786]
-
mesei unde cu soți își bea altădată în plină zi tinerețea pe căile lui îl vedeai solitar cu trufie călcând numărându-ne unul pe altul căci eram toți ai lui. Era toată viața lui ca un trandafir bătut din grădini solilocvii sistemele sale meditații fieroase principiile ineluctabile usturătoarea remarcă de-a fi singur dacă vrei să stăpânești lumea ochiului transparent i se părea că apa și sarea clătite aseară din setea și așteptarea tronului absolut descalificați și făcuți animale buni să
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
de filosofie personalistă), Nicolae Georgescu (Scrisul ca o taină), Sorin Cerin ( Poeme de dragoste și Învață să mori), Ion PachiaTatomirescu (Elegii din Era Arheopterix), Nicolae Bălașa (Vămile apocalipsei plus Viața ca iluzie și clipa ca destin), Theodor Răpan (Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, Evanghelia inimii - Anotimpuri și Evanghelia cerului Zodii de poet), Luchian C. Deaconu (Craiova 1898-1916), Cornel Rusu (Pelerin în Românitate), Ioan Enache (Viorel Savin - 60) și alții. În imensitatea acelei încăperi se scurgeau printre exponate fluvii se oameni, în căutarea unor
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
De altfel, ca să constat ce diferențe există între primul român și această variantă adaptată, am recitit Vineri sau limburile Pacificului. Povestea în sine este în esență nemodificata. Lipsește jurnalul lui Robinson, adică un intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia tema (melodica) care intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică pustiitoare a celor 50 de ani de "gospodărire" colectivă. Melancolia rememorărilor zilelor copilăriei la Luncavita, sătul din Delta, cel aflat dincolo de "Dunărea veche", contrastează puternic cu "unghiul comic" al prozelor din
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
bătrînă Ithaca. Totuși, Ulise își va continua călătoria către soție și cetate. Dar nu în Odiseea antică aflăm o ilustrare adecvată a nostalgiei, mă tem, ci mai curînd în versiunea ei romantică, în poemul lordului Tennyson despre Ulise, mai precis: solilocviul unui Ulise ajuns la destinația să, Ithaca, insă conștient că drumul nu se oprește aici, pentru că de fapt nu se poate opri nicăieri niciodată. Ulise al lui Tennyson e un etern călător, tot așa cum nostalgicul lui Jankélévitch e un veșnic
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale începuturilor la „subversiunea constructivă” a senectuții. În al doilea rând, ediția s-a alăturat demersurilor lui Ion Pop, Michael Finkenthal și Sebastien Reichmann, prin care întreaga avangardă se vede, încetul cu încetul, repoziționată în morfologia
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
autor care, fără să fie deranjat de succes, este ușor incomodat de neînțelegere? Cred, așadar, că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul, prin intermediul publicisticii și al confesiunii, este tocmai spargerea barierei solitudinii, ieșirea din solilocviu, despre care este vorba și în poezia din Julien Ospitalierul. Deoarece Brumaru este un solitar nu atât ca ființă socială (deși este și așa, dar e irelevant în raport cu popularitatea sa remarcabilă), cât este ca autor. Este singur, suspendat între generații
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
volumului, de a echivala prea multe drumuri cu o "întoarcere în Ithaca": mercenarii greci întorși din Persia după moartea lui Cirus și Alexandru Macedon însuși, Niculaie Moromete și Iosif din romanul lui Thomas Mann (comparația dintre ei rămâne totuși interesantă). Solilocviul lui Odiseu, cu care se încheie periplul lui Traian Ștef, scris la persoana întâi, reprezintă în primul rând o mărturie de credință a autorului trimițând la primele pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
cărui elev era: "Sîntem la ora de religie și, la un moment dat, preotul întreabă: Cine știe ce a scris Sfîntul Augustin?". Tăcere mormîntală. Eu fac pe deșteptul, ca să spun așa, ridic două degete și încep să spun: Confesiuni, De civitate Dei, Solilocvii...Și atunci, preotul, în loc să mă laude, începe să țipe: Vedeți, ateul ăsta știe, și voi nu știți!". Această agresiune spirituală împotriva unui adolescent mi s-a părut monstruoasă; am intuit atunci întreaga dimensiune a totalitarismului spiritual, astfel încît am rămas
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație, le urmează altele de tristețe și dezamăgire în fața spectacolului unei lumi tulburi, în schimbare, al unei lumi neinteresate de artă, de poezie: " Un vers în plus, în minus, nu
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
noastră. De-acord. Într-o pagină de-a mea am și fixat, nu metaforic, ci foarte exact, realist, stilul nostru diferențiat de a acroșa frumoasele tîrgului, trăpașele. Dar... toate la vremea lor. Eugen a plecat, Mihai s-a întors, însă solilocviile lui din ultima vreme nu le prea înțeleg, așa că... s-o fac de unul singur, nu-mi mai stă. Ai pomenit de pînzele mari la care lucrezi acum. Sînt în jurul unei teme? Nu. Doar dacă temă poate fi numită o
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu totul. în
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
calmul afișat: „iată de ce îți trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele gramofoane;// peste spații altădată clare,/ o semantică imprecisă își întinde umbra/ - crește și tinde/ să cuprindă în noaptea ei/ nostalgiile, solilocvii lăuntrice/ care se repetă ineluctabil ca atacurile de epilepsie// Despre acest superb refugiu vorbim în poemul de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
un om normal, cu capul pe umeri, cu toate că se vedea închiderea în sine, aproape derutantă. Bine a procedat romancierul că lui Ciprian, ca tată, i-a strecurat abil, adesea ingenios, și rezistent, în economia tramei, sarcinile de dedublare, interogare, de solilocviu, fiului său Adrian. Din această perspectivă, ca personaj, Adrian Vrânceanu este mai realizat. El este copilul găsit, pierdut în gunoaiele vieții, cel care trece prin paradisul iubirii de la 17 ani, ca apoi, refuzat de Miluța, să cunoască infernul (Suferințele tânărului
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
spectacole, evenimente "... l-am văzut pe Iona. Cine are ''un fir de suflet'' n-are cum să nu rezoneze cu textul și cu interpretarea actorului Vidamski Florin. Salina Turda, spațiul cel mai potrivit posibil. Iona și dublul său lăuntric, un solilocviu susținut de ecoul creat în mod natural. N-am perceput nici o clipă un spațiu apăsător, angoasant, amenințător, ci dimpotrivă, unul ideal, eliberator. Cu un final imprevizibil, fără gestul extrem, de contopire cu Ființa Universală prin spintecarea abdomenului. Rămâi cu impresia
IONA de Marin Sorescu [Corola-blog/BlogPost/98838_a_100130]
-
alte cuvinte o diversitate care antrenează, surprinde, nedumerește, interesează sau dezamăgește. Ai adesea impresia că faptele povestite, substanța epică a romanului sunt numai pretexte de ideologie. S-ar putea stabili atât ca analogii între reflexiile din întoarcerea din rai și Solilocvii sau unele din Fragmentele nefilozofice (Vremea, 3 martie 1934). întoarcerea din rai e într-adevăr un roman livresc. Nu numai numele și ideea filozofilor mișună (Platon, Socrate, Plutarch, Freud, Chestov, Croce). Sunt amintiți scriitori din diferite țări, epoci și concepții
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților estetice ale literaturii evazioniste vine după aceea și se intensifică după 1965. Tabloul modalităților estetice se amplifică până la a crea o întreagă literatură alternativă la literatura oportunistă, propagandistică
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
un scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai bine în fragmentul citat. Nu cred să avem vreo formulare mai sintetică ce-ar putea defini mai fidel, mai expresiv, creația lui Mircea Cărtărescu... Livius Ciocârlie extrage din aceste solilocvii erudite latura dinamică a vieții, din care artiștii autentici și-au confecționat un adevăr „puternic individualizat”. Dincolo de toate, inventarul imaturității realizat de Livius Ciocârlie trădează o atracție mai veche a scriitorului către dezechilibre, chiar și aparente, dar care pot oferi
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
fi mesajul. Întoarcerea, prin relectură și spre autoficțiune, rămâne operațiunea funciară a scriitorului timișorean. În toate, Livius Ciocârlie explorează un teritoriu al autocunoașterii prin idei ce se formulează, mereu strategic, la întâlnirea dintre filosofie și literatură. Exercițiile de imaturitate sunt solilocvii în game diferite, de la interpretare la ficțiune și invers, molipsitoare ca întotdeauna, prin invitațiile la lectură și relectură. În aparență colecții de curiozități intelectuale, textele ascund, de fapt, istoria unui înțelept care știe că nimic nu-l poate împiedica să
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
oameni, era clar că era vorba despre un soi de obligație pe care o aveau de îndeplinit. Viața aceasta nouă îi oferea și lui un nou început. Alan își ridicase paharul, toastând la fel ca Naomi. Am mai vorbit despre solilocviile oribile ale lui Alan. Era ocazia excelentă pentru unul dintre acestea.) Încă avea în fața ochilor imagini șocante, numai că acestea se estompau. Știa că, odată cu trecerea timpului, după ce furia lui Bull se va fi potolit, vor dispărea cu totul. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Păturică știe exact cât și ce trebuie să învețe; el nu se încurcă în amănunte inutile: "Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei și oameni afemeiați" (cum am spune astăzi, fătălăi, n. m.). Ciocoiul își continuă solilocviul în cheie antihamletiană, prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte - acela de scriitor „de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextualizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespearian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul. În consecință, Melville ajunge autor internațional
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]