41 matches
-
o minimă împrospătare a legăturilor dintre noi.In consecință chiar și cea mai ipocrita “sărbătorire” este preferabila lipsei de sărbătoare,pur și simplu pt că ne aduce și ne ține impreuna.Abolim sărbătoarea și ce punem în loc?Alienarea “sinceră” a solipsistului?!! dragoș, ai citit textul “biserică strîmba” de pe blogul meu? îl găsești la “religie”. broken angel, da, va fi tot o adunare la fantana de la piata universității pe 22. tot cu lumanari, ora fixă și fără oficialități. se lucrează acum la
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
de prieteni. "Scrisul presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză și izolare creatoare" (id., p. 18). Marile opere "se nasc în tăcere și izolare fecundă, în tensiune și continuitate: refugiul în studiu și muncă..." În asemenea circumstanțe, încercînd - solipsist - a se defini, precum, altădată, maestrul său, G. Călinescu, Adrian Marino se considera a fi "izolat și sociabil", "politicos și distant", "selectiv și larg disponibil" (id., p. 81) - avînd, desigur, "bucuria dialogului", "sentimentul stenic și vital al comunicării și solidarizării
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
filosofia solipsistă: "Adică, eu sunt Dumnezeu în existență, dacă în adevăr numai eu exist. Dar noi am stabilit, acum vreo trei săptămîni, că este absolut nejustificat, că nu se poate găsi nici un fel de îndreptățire pentru acest punct de vedere solipsist; nici în ceea ce privește teoria cunoștinței, nici în ceea ce privește, mai ales, existența ontologică". Evident, filosoful Nae Ionescu a fost credincios dumnezeirii creștine, pe care o așeza, în prelegerile sale, la locul ei, adică deasupra a tot și a toate. Odată, a și precizat
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
-și fi schimbat stilul. El a publicat între timp o trilogie (Pastorala americană, M-am căsătorit cu un comunist și Pata umană), parțial tradusă în Franța, și un nou roman (Animalul pe moarte), neștiut francezilor deocamdată, în care subiectivismul cam solipsist și, în orice caz, îmbibat de patologia sexului face loc unei viziuni mai obiective și mai puțin sumbre. În același număr din suplimentul cotidianului amintit, Florence Noiville comentează cîteva manifestări și declarații referitoare la poveștile care făceau deliciul copilăriei noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
evoluției modelor și modelelor de forma mentis de la noi, eseurile polemice strânse laolaltă în cartea lui n-ar fi pe placul elitei intelectuale din România. Aici este din ce în ce mai de bon ton să fii bien pensant, evlavios și teleologizant. Mai bine solipsist decât materialist! La etajul mai de jos al mentalității populare, demonstrațiile lui Crews ar răsuna ca o suită de zadarnice predici în pustiu într-o Românie otevizată, manelizată, obnubilată de toți cei ce seamănă, fără preget și fără răgaz, temeri
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
-l într-un șuvoi discursiv cu virtuți speculative, acesta e profilul lui Kierkegaard. Un gînditor căruia vocația cerului i-a furat iubita fără a-i putea lua și amintirea ei. Cel care a intuit cel dintîi primejdia autoreferențialității, adică pericolul solipsist ca, indiferent de tema asupra căreia te apleci, să ajungi invariabil să-ți plîngi de milă, cel care a mirosit primejdia a fost chiar Kierkegaard. Toate pseudonimele de care face uz și toți interlocutorii imaginari cu care polemizează sunt subterfugii
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
pleoapelor (2008). Sunt fragmente de întindere mică, majoritatea nedepășind o pagină, cu bătaie apăsat autoreferenț ială: autorul scrie pentu sine reflecții inspirate de o amintire, de o împrejurare recentă sau de citirea unei cărți. Cu o înclinație vădită spre unghiul solipsist de degustare a vieții (grație căruia subiectul nu găsește alt refugiu decît propriul eu, acel eu pe care Malraux îl numea „palat al tăcerii în care fiecare intră singur“), Petru Pătulescu e un spirit resemnat, trăgînd după sine crucea neîmplinirilor
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oligarhică, cezaristă sau democrată, știe să impună un cod de legi obligând societatea să le respecte și să le aplice întocmai. În felul acesta putem vorbi de faptul că se asigură un stat de drept și, dacă vrem să fim solipsiști, îl fetișizăm ca atare, fără să punem întrebarea „ce fel de drept reprezintă acel cod de legi?”... Cred că devine clar, astfel, că nu există un stat de drept în sine, ci există state de drept ale diferitelor orânduiri. Cu
STATUL DE DREPT AL FISCALITĂŢII ŞI FISCALIZĂRII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364870_a_366199]
-
loc ideal pentru insolit refugiu. Unul cu atît mai regenerator, cu cît se voia lăsat la marginea zgomotului totalitar. De altfel, frazele sumare de pe dosul ilustratelor asta și intenționau: să se sustragă urgențelor asurzitoare și să se complacă (laș?) în solipsist gîngurit. Gînguritul insului evadînd din atelierul de pe Armeană, în ale cărui mari ferestre bătea insuportabilul toboșar al timpurilor noi. Așadar cele patru ilustrate, pe rînd. Cu la fel de laconice adnotări (în paranteză), acum datate. 1. "Vedere din port", cu un vas
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Adevărul nu este dat, el trebuie „ghicit” sau „zămislit” de mine. Cel mai bine e atunci când ajung singur la religia mea! Egocentrismul și voluntarismul contemporan imprimă individului „recent” statutul unui „făuritor” al adevărului ultim, fiecare construindu-și un univers spiritual solipsist și delimitat de propriile fixații, complexe sau penumbre. Dacă astfel de incitări, foarte concrete și identificabile, nu ar fi cu adevărat (vezi recente producții romanești, filme, mediatice etc.), oricum ele ar fi fost inventate. Mereu se vor ivi noi „descoperiri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ci aceea de a salva capacitatea disensiunii, energia morală și spațiul politic al protestului. Pronunțarea cuvântului «eu» este astăzi, conform lui Lévy, un act de dizidență; ca să-l pronunți trebuie să ai curaj. Nu este vorba totuși de un protest solipsist, îndreptat spre un egocentrism aristocrat. Chiar și atunci când intelectualul pare că se separe de mase, când refuză să fie interpret, pentru că nu este de acord cu eticheta de raționalizator al simțirii comune, o face și în interesul maselor, în încercarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acum impresia că își privise situația lui într-o lumină „cu totul falsă și irațională, și că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel, își spunea el, totul provine din egocentrism, eu sunt un solipsist, îmi imaginez că John Robert se gândește întruna la mine, că mă urăște și mă disprețuiește deliberat, ca și cum una dintre preocupările lui majore ar fi să creeze o vastă și complexă barieră între el și mine. Dar lucrurile nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
El are și capacitatea de a-și asuma consecințele acestui act, declarând de fapt că ar fi putut acționa diferit, dar nu a făcut-o, ci a săvârșit păcatul. Mărturisirea însă nu este o simplă enumerare a păcatelor în mod solipsist și disperat, ci un dialog religios, în care penitentul se pune înaintea lui Dumnezeu și încearcă să se vadă așa cum îl vede Dumnezeu pe el, având încredere că poate renaște. El se supune unei judecăți divine, care acționează prin persoana
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
imposibil pentru Janasen să definească momentul desăvârșirii evaporări?? Dar acum știa că era singur. Gosseyn își coborî ochii pe "hartă" și-i ridică asupra lui Janasen. Îl interesa calmul pentru că-i deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
imposibil pentru Janasen să definească momentul desăvârșirii evaporări?? Dar acum știa că era singur. Gosseyn își coborî ochii pe "hartă" și-i ridică asupra lui Janasen. Îl interesa calmul pentru că-i deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se știe, asupra caracterului autonom al literaturii față de realitate, referent, lume. Din acest unghi de vedere, nu ar fi cu totul lipsită de interes nici investigarea „ficțiunii teoretice” înțeleasă nu numai în sensul schițat mai sus, de construct represiv și solipsist, ci și ca aspirație a discursului (a oricărui tip de discurs!) de a redobândi calitatea paradisiacă sau utopică a „fabulei”. Metateoria va fi așadar una dintre metodele de care se va servi din plin prezentul demers, iar miza sa majoră
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe el îl dor dinții», enunțul său că are ceva pe care nu-l are nimeni altcineva, ca și cel al aceluia care îl
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nici o soluție.25 George Moore a reținut, în însemnările sale la lecțiile lui Wittgenstein, observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul-plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi protagoniști
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nonvalorile sau doar pe cele oficiale, urmând criteriile unei ideologii străine spiritului românesc. Formația filosofică a autorului transpare în mania de a categorisi și sitematiza. Referindu-se la peisajul nostru cultural de azi, Gabriel Stănescu distinge trei tipuri atitudinale: nihilistul solipsist, indiferentul, neimplicatul, somnolentul, inteligentul estetizant, livresc, amantul calamburului, toți trei fiind înrudiți prin lipsa de pasiune și entuziasm, mai pe scurt un soi de alexandrinism al comentariului actelor de cultură. Reprezentant de frunte al acestei silențioase furii demolatoare este Andrei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe el îl dor dinții», enunțul său că are ceva pe care nu-l are nimeni altcineva, ca și cel al aceluia care îl
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nici o soluție.25 George Moore a reținut, în însemnările sale la lecțiile lui Wittgenstein, observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
zeii religiilor păgâne romane și grecești. Când răbufnește individualismul liberalist, atunci atitudinile față de moșteniri cuprind nemulțumiri, imputări și chiar revolte. Nu-i de mirare, pentru că omul este în unele momente și "liberalist", ignorându-l temporar pe celălalt de pe pozițiile eu-lui solipsist. Poate că oamenii de astăzi au un mai dezvoltat simț al revoltei, dar cei mai evoluați intelectual pot avea și simțul reflexivității lucinde, chiar dacă de sub această haină, cum îi creiona britanicul P. Johnson pe cei nouă "intelectuali" moderni, transpar și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]