1,120 matches
-
de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place și muzica lăutărească bună care inundă filmul). Și scenografia, și imaginea, și formula plastică a filmului sînt rezolvate în acest spirit. Regizorului îi place să amestece genurile, să exerseze "game" diferite
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum somptuoși paraziți ce le devoră miezul. E interesant de urmărit în acest tip de poezie raportul complex dintre "fondul" formalizat, totuși rezistent, și "forma" substanțializată, adică permeabilă la datele psihice. Dacă pe de o parte poetul își găsește compensația în fervoarea
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea ca pe o viață la superlativ, ca o viață dezlănțuită". Ceea ce s-a numit poezia decadentă a cultivat această putreziciune somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea declinului, a morbidului, a degenerescenței nu e oare o absolvire a lor sui generis? Viața în accepția ei rodnică (sacrală) se reîntoarce în planul creației ce-o restructurează (reabilitează) în ficțiunea
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un pelerin al speranței așteaptă parcă toate ușile. Din atâtea uși întâlnite în urbea
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
fidelii cetății. Le-am văzut pe unele într-o incintă academică, invitând la popas spiritual, la meditație fără grabă într-o lume al cărei ritm se află în plină creștere. Uși modeste, ca aceea de la bojdeuca lui Creangă, dar și somptuoase ca acelea de la Palatul Culturii și Teatrul Național. Ușa Casei Pogor și cea de la Bolta Rece, mai frecventată aceasta, pare-se, decât ușa prin care se intră la Filarmonică, în vechea, solemna "Notre Dame", evocă toate un spațiu cultural al
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
atâția ani în România? Dar de ce n-au rezolvat puternicii zilei problemele mult mai grave de la vârf? Cum să refuze dascălul de țară zece ouă sau un kil de vin, când miniștrii și parlamentarii găbjesc, cu acte în regulă, vile somptuoase doar în virtutea faptului că au pupat în fund la momentul potrivit persoana potrivită? De ce n-am văzut în lanțuri, sau cu microfoanele televiziunilor amenințându-i agresiv, pe nici unul din împroprietăriții de pe Kiseleff și împrejurimi, dar nu trece zi în care
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
aceleași inscripții, aceleași poze de avioane pempante, perfid de fragile și de piloți de o gargantuescă disproporție aplecați asupra lor - ca și cum aceste avioane ar fi fost speciile unor animale misterioase și funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa și lapidara înșirare de nume, de isprăvi sau pur și simplu de speranțe. Jiggs intră în magazin făcând să scrâșnească repede și aspru tălpile sale de cauciuc... - Cizme? întrebă vânzătorul. Cele expuse? (...) - Mda, făcu Jiggs. Cât? (...) (sar treizeci de rânduri
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
varsta să; lucru mai rar la femeile răsfățate, oricât de inteligente ar fi ele. Înafara de foșnetul mătasurilor scumpe și de ostentația fardurilor a caror folosire cu insistență era de acceptat la o soție de pictor căutat pentru decorul construcțiilor somptuoase, somptuoasa și ea atât prin maniere cât și prin libertatea ideilor pe care nu se sfia să le afirme public, știa să-și sublinieze prin păreri Îndrăznețe rangul intelectual, dar să se păstreze, În același timp, ca o doamnă ajunsă
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
să; lucru mai rar la femeile răsfățate, oricât de inteligente ar fi ele. Înafara de foșnetul mătasurilor scumpe și de ostentația fardurilor a caror folosire cu insistență era de acceptat la o soție de pictor căutat pentru decorul construcțiilor somptuoase, somptuoasa și ea atât prin maniere cât și prin libertatea ideilor pe care nu se sfia să le afirme public, știa să-și sublinieze prin păreri Îndrăznețe rangul intelectual, dar să se păstreze, În același timp, ca o doamnă ajunsă la
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
trebuit așadar reglat, reajustat de nenumărate ori, până ce istoria epocii moțăind întrucâtva, săptămâni în plus, s-a profitat de moment, iar cel dintâi număr al publicației apucă să apară, în sfârșit... Aceasta se petrecea sus, într-una din încăperile clădirii somptuoase a sediului Uniunii Scriitorilor de pe șoseaua Kiseleff, un palat veritabil. Eram, prin urmare, unicul redactor al revistei, fără simbrie, neangajat, probabil din cauza dosarului, lucrând cu bucata. Ce-i drept, tarif bun. Pe vremea aceea, scrisul se plătea bine. Nu numai
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
în hârtii, așa, la orizont... Greu mai e drumul de la "pravda" la adevăr. Nu poți să intri de două ori în apa aceluiași râu. Poți însă să distingi în adâncul ei fundul acoperit de cutii de conserve. Iar în dosul somptuoaselor decoruri de teatru, vom zări zidul de cărămidă, sforile, extinctorul și mașiniștii chercheliți. Asta o știu toți cei care măcar o dată au fost în culise... Să începem cu o informație de doi bani... Al Cincilea compromis ("Sovietskaia Estonia". Noiembrie. 1975
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea sau cu ferestrăul; și uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei")". Se află aci notele unei cruzimi ostentative, ale unui nihilism somptuos prin excesul său decorativ, pandant oarecum al triumfului stilistic cioranian. Marile spirite românești se întîlnesc. E o "răutate" atît de abil pusă în scenă, încît apare protejată de însăși enormitatea ei. Gratuitatea îi oferă un alibi, precum în destule propoziții
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Popescu, cel care a primit premiul pentru întreaga activitate de regizor; omiterea de pe lista invitaților a multor artiști și oameni de cultură importanți. Mirare: sărăcia de idei a discursurilor de laudatio și raritatea toaletelor de seară, altădată elegante și chiar somptuoase. Regret personal: că nu s-a putut menține capitalul imens și ștacheta valorică a spectacolului de anul trecut, din toate punctele de vedere, tensiunea lui, născută atunci dintr-un conflict, și emoția de neuitat. A fost un as care acum
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
ales în actul I). Distribuția feminină întrunește în mod fericit un cvartet tânăr, bine diferențiat tipologic, așa cum o cere intriga. În fruntea "nevestelor vesele", Roxana Briban adaugă cu Alice Ford încă un rol palmaresului ei deja bogat. Cu timbrul ei somptuos ea a susținut scrupulos linia, dând personajului o prezență feminină atractivă și autoritatea celei ce conduce jocul (doar gestica mi s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs.
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
pun în legătură cu ritos. Cum s-a ajuns totuși la forma greșită rituos? Întâi, din pricina necunoașterii originii exacte a cuvântului. Apoi, prin alăturarea lui netemeinică și incorectă cu alte cuvinte românești terminate în -uos ca, de pildă, fastuos, fructuos, onctuos, sinuos, somptuos, toate împrumuturi relativ recente din latină (în anumite cazuri prin mijlocirea francezei), limbă unde finala -uos este cu totul îndreptățită. Acestea sunt, câteodată, greșit pronunțate și scrise de anumiți vorbitori fără -u-, adică fastos, fructos etc. Cunoscând acest lucru și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă în cuvinte, pornind de la ciclul intitulat Descântoteca. Suavă și vulcanică, bucurii carnale, între impudic și inocență. Născociri miniaturale sau somptuos revărsate, în caligrafii ale imaginilor vital sugestive. Fără să se complice în ipocrizii. Beneficiind de pe urma ediției de față de fireasca dispunere cronologică a ciclurilor de poezie, cu pornirea în 1964 prin Singur printre poeți, până la Puntea, cu subtitlul Ultimele, din 1997
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
economice și împătimit de istorie care este Ion Ghica, devine fără a bănui, poet și dramaturg, odată pornit pe panta evocării. Este poet în proiecția grandiosului uman al eroilor revoluției. Poet în îmbinarea numelor și a reflexelor livrești, în compunerea somptuosului inutil al costumelor, în variantele sfârșitului de secol 18 și ale celui următor, de la început până mult peste jumătatea sa. Croială și dimensiune, după rangul celui care le purta. Este poet când se pasionează de arhitectura caselor boierești, de proiectarea
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului, părăsind misticismul dantesc sau imagismul medieval, sărind peste revoluția franceză ca peste toate celelalte evenimente istorice. Cinismul, superior, se reflectă și în
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
metropola renană, Alain Robbe-Grillet a fost găzduit la luxosul hotel Hyatt. Interviul fusese programat la orele 11 dimineața și urma să se desfășoare în salonul unui "apartament" special. Am sosit mai devreme și am fost invitată să iau loc în somptuosul hol al hotelului, un spațiu imens, aidoma unui acvariu. Privind prin pereții de sticlă spre Rin, am zărit silueta "maestrului". Alain Robbe-Grillet se plimba calm, cu mîinile la spate, pe mal. Drept, deloc înalt de statură, nu-și arăta nici
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
și înțelepciunea acolo unde nimănui nu i-ar fi dat prin cap să le caute. Și mai reușește - este frumusețea cea mai durabilă a filmului - o aducere laolaltă a dansului și coridei pe care le transformă în agonie și extaz somptuos, în poem melancolic: Vorbește cu ea devine un soi de coregrafie sentimentală ( o cuore-grafie deci), un film deschis-și-închis de două spectacole ale Pinei Bausch ( care, cinefilii își aduc aminte, a jucat în E la nave va), ca două coperte între
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
pentru anvergura rafinamentului din Oblomov, implicarea scenografului Dragoș Buhagiar, la prima colaborare cu Tocilescu. Felul în care decupează spațile, cum le construiește, cum pregătește anumite intrări de "decor", cum face ca fiecare obiect ales să funcțoneze, cum gîndește respirațile mari, somptuoase ale scenei, cum coboară riguros în alegerea minuțoasă a materialelor pentru costume, în tăietura lor precisă, în opulența lor orientală, în asamblarea celui mai mic detaliu. Lumina pusă de Buhagiar mențne impresionant misterul pe scenă. De la început și pînă la
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
aleile din parc, locurile promenadei, exterioarele, cum se spune. Impactul vizual, și nu numai, este extraordinar. Pașii sună într-un anumit fel pe lemnul bătătorit și uzat. Interiorul din primul act, odaia lui Ilia Ilici - iatac, birou, salon - este elegant, somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
Giovanni. O figură constantă a jurnalului Soranei Gurian e Ana Pauker, subiect de glume sinistre, dar și al unui portret în linii sigure: "Femeia asta voinică, masivă, aducînd a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]