324 matches
-
ca o formă de libertate pentru a face timpul suportabil. Altfel cum să reziști teribilei sale apăsări? În momentul în care rîdea avea convingerea că adună toată risipa și împrăștierea universului și le mîntuie prin hohotele sale. Era acesta sensul soteriologic al veseliei și de aceea considera că a rîde e mult mai important decît a jeli" (pp. 153-154). Ca și celelalte romane ale lui Dan Stanca, Mila frunzelor are ca subiect debusolarea omului în perioada tranziției. Toate valorile au fost
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
măsura îndeletnicirii de-a fi". Ne aflăm, experimentînd-o, în fața ,deșertului tătarilor", constrînși a ne constitui ,în pildă către sus și către jos". Pentru cei ce-și trăiesc exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei inițieri, revelă un destin. Așadar, un dat fundamental, imuabil, un traiect prescris ca o răsfrîngere a tragismului condiției omenești: ,Vreau să vorbesc de scriitori și de cei care le sînt asemănători. Acești oameni ar fi
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
vrea mîna care dirijează mecanismul.(...) Tu știi că nu faci decît/ să transcrii ceea ce ți se poruncește" - Transcriere), ca ingeniozitate matematic-șahistă ("Pe acoperișul poemului,/ matematicianul este cel care/ joacă șah cu piese de foc" - Tabla de șah) ori ca instrument soteriologic: "Poezia ne mîntuiește,/ scrie pe tăblița de la piept" (Factorul omenesc). De partea cealaltă, sîntem în măsură a spicui destule probe ale feminității "consacrate", afectiv sau chiar biologic iradiante, atenstînd fondul primordial robust pe care celebrizarea programatică nu-l poate suprima
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
a demonstra că există un Eliade bifrons: unul ce se exprimă cu uneltele științei religiilor și un altul, hombre segreto, ezoteric, abstrus, cochetînd cu tradiționalismul, în orice caz mai apropiat de o paradigmă antimodernă, suprarațională, cu un abia reprimat caracter soteriologic.“ Așadar un Eliade ascuns și un text cu măști, ezitînd între două paradigme opuse. Argumentele lui Marcel Tolcea sînt culese din cîteva mărturisiri și atitudini contradictorii ale lui Eliade, din corespondența acestuia cu Guénon și cu Evola, cunoscuți pentru atitudinea
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
Scurtă și succintă introducere - Prolog Biserica este în lume. Mădularele sale sunt membrii societății. Raportul Bisericii cu societatea este esențială, fundamentală. Ea trebuie să-și exercite rolul spiritual și soteriologic nu doar răspunzând problemelor axiologice și eshatologice ale omului contemporan îndeosebi, ci și îngrijându-se cu orice preț de protejarea și promovarea demnitatății tuturor persoanelor umane precum și coeziunea societății. Prin aceasta nu trebuie să înțelegem că Biserica se substituie Statului în
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
abandonîndu-se în fluviul imaginilor fără sens ale cinematografului, încerca să-și anihileze durerea? Recurgea, poate fără știința lui, la o metodă arhaică și magică de predare a propriei subiectivități în mîna unor imagini: mîntuirea prin fantasme venite din afară, încercarea soteriologică de a-și vindeca ființa prin ieșire completă din sine și prin pășire într-o lume a ficțiunilor senzoriale. Pentru Patapievici, ceea ce trăia Wittgenstein cu o intensitate aproape neomenească este o experiență pe care fiecare om modern o trăiește într-
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
muzică tînguitoare care redescoperă omul muritor: sublimul și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
cu Îndrăzneală secretele cele mai mari, descoperiți-i tainele sufletului vostru, precum se descoperă doctorului rănile cele mai secrete. El va purta grijă de sănătatea voastră”<footnote Omilia despre cei ce judecă pe alții cu asprime, apud Irineu Mihălcescu, Dogma soteriologică, 1926-1928, București, p. 184; Pr. Ilarion Felea, Pocăința ..., p. 92. footnote>. În alt loc, autorul nostru arată că doar acum este vremea pocăinței și de aceea nu trebuie să ratăm această șansă de mântuire: „... Judecătorul (Dumnezeu - n. n.) ne cere să
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000, 2230 p.; Lucrări, studii, articole: Felea, Pr. Ilarion, Pocăința, Editura Scara, București, 2000, 279 p.; Mantzaridis, Georgios I., The Deification of Man, Crestwood, St. Vladimir’s Seminary, New York, 1984, 144 p.; Mihălcescu, Irineu, Dogma soteriologică, București, 1926-1928, 347 p.; Ojell, Ari, One Word, One Body, One Voice: Studies in Apophatic Theology and Christocentric Anthropology in Gregory of Nyssa, a Doctoral dissertation (article-based), Helsinki, 2007, 208 p.; Popescu, Pr. Conf. Dr. Ion, Mistica - pentru uzul studenților
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
umane sunt pregătite astfel pentru venirea Fiului lui Dumnezeu. Împotriva docetismului gnosticilor, Sfântul Irineu predica, în cartea a treia (181), faptul că Întruparea înseamnă adevărata uniune a lui Dumnezeu cu oamenii, al creatului cu necreatul. În lipsa acestei baze ontologice, scopul soteriologic al Întrupării nu ar fi avut eficiență. Întruparea a avut loc pentru a recupera ceea ce se pierduse prin Adam și pentru desăvârșirea deplină a umanității. Prin urmare, prezintă două aspecte, primul fiind rezumat de ideea de recapitulare: Cuvântul lui Dumnezeu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ne îndeamnă în felul următor: Dumnezeu ne-a dat multe căi de mântuire; să nu le nesocotim<footnote Idem, Omilii la Faptele Apostolilor, XXI, 4, P.G., LX, col. 169. footnote>. Iubirea lui Dumnezeu față de om constituie rațiunea și condiția procesului soteriologic. În virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea originară<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 59. footnote
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
ne îndeamnă în felul următor: Dumnezeu ne-a dat multe căi de mântuire; să nu le nesocotim<footnote Idem, Omilii la Faptele Apostolilor, XXI, 4, P.G., LX, col. 169. footnote>. Iubirea lui Dumnezeu față de om constituie rațiunea și condiția procesului soteriologic. În virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea originară<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 59. footnote
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
îndepărtase. Frumusețea rămâne simbolul mântuirii, iar urâțenia rămâne simbolul pentru păcat. Mai mult, frumusețea și urâțenia corespund luminozității și întunecimii, care constituie caracteristicile definitorii pentru cele două noțiuni. Deci, pentru Sfântul Grigorie, povestea miresei ascunde un profund adevăr antropologic și soteriologic. El pune accent nu pe dilema ontologică a sufletului (păcatul), ci pe iubirea divină exprimată prin mântuirea sa<footnote Mark S.M. Scott, „Shades of Grace: Origen and Gregory of Nyssa's Soteriological Exegesis of the “Black and Beautiful” Bride in
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
din trecut, și nu realitatea prezentă. Sfântul Grigorie zice: „Deși am fost înnegriți prin păcat, Dumnezeu ne-a făcut strălucitori (φωτοειδεῖς) și iubitori prin slava Sa strălucitoare”<footnote Ibidem, 61. footnote>. Aici, Sfântul Părinte aplică dualitatea întuneric lumină la transformarea soteriologică. Întunecimea nopții (adică a păcatului) ne-a întunecat sufletele - deși ele sunt „lumină prin natura lor” (λαμρα κατα φύσιν) - și au nevoie de iluminare spirituală. Mântuirea înseamnă procesul prin care sufletul devine frumos interiorizând slava plină de lumină a lui
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
ne-a întunecat sufletele - deși ele sunt „lumină prin natura lor” (λαμρα κατα φύσιν) - și au nevoie de iluminare spirituală. Mântuirea înseamnă procesul prin care sufletul devine frumos interiorizând slava plină de lumină a lui Hristos. Sfântul Grigorie ilustrează importul soteriologic al Cântării Cântărilor utilizând conversia Sfântului Pavel: „Pavel, mireasa lui Hristos, radia din întuneric”<footnote Ibidem, 61. footnote>. Prin urmare, așa cum întunecimea miresei s-a transformat în frumusețe, tot așa Pavel, „un blasfemiator, un persecutor, insultător și întunecat (μέλας)”, devine
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
e convins că "paginile care urmează (adică acest curs de metafizică - n.m.) nu constituie doar o restituire - oricît de tîrzie - a trecutului, ci o piatră așezată la temelia unui viitor în care cuvîntul românesc este menit să dobîndească acea misiune soteriologică slujită de Nae Ionescu poate ca nimeni altul în secolul ce se încheie". Avem, aici, o probă a predicțiilor mesianice ale d-lui Dan Zamfirescu din anii săi buni de altădată. Numai că aplicate asupra subiectului opera lui Nae Ionescu
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi salva lumea..." (ibidem). Așadar, satira e înzestrată cu un rol soteriologic, e drept, grevat de semnul eventualității, izvorînd din indecizia morală a subiectului. De reținut circumstanța că autorul nu se mulțumește a vitupera fondul așa-zicînd istoric al întristărilor d-sale, adică regimul totalitar ("Pe cînd mai toți se jucau în fața lui
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
afin cu ideologia legionara (sic!), ca "Nu oricine e la înălțimea suferinței pe care o indura. Nu oricine e vrednic de tragedia pe care o trăiește" pentru a conchide: "Opera, ca și moartea, preface viața în destin. Opera are caracter soteriologic". Este ceea ce mă face să cred (bănuisem încă din Jurnal o asemenea "criză") că N. Steinhardt pare a fi încercat o dublă salvare: a sufletului, prin religia pe care a adoptat-o, si a spiritului, probabil singura reală, prin opera
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei Scripturi sau doctrine ce întrupează voința Tatălui, a doua explorarea (sau, am putea adăuga, în sens barthesian, exploatarea) moștenirii textuale, adîncirea ei prin rîvna hermeneutica, dezvăluind o vocație soteriologica. Mîngîietorul ne învață cum să citim textele pentru a-l putea citi pe El însuși, că absolut. Identificarea e dublă. Vechea Scriptură Îl așteaptă, Îl proclama (profeții sînt heralzii Lui), iar El, la rîndul Său, și-o asumă, o transpune
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
stoici cuvîntul reprezenta rațiunea imanentă în ordinea universală. În limbajul grecilor antici, logosul nu a însemnat doar cuvîntul, discursul, ci și rațiunea, înțelesul profund, de natură divină, al ființei. Iată premisele de la care pleacă Dan Stanca atunci cînd stabilește rolul soteriologic al cuvîntului în epoca noastră atît de încercată de criza limbajului, urmare, consideră d-sa, a prăbușirii credinței: Pînă la urmă orice fel de viață ai duce, izbăvirea rămîne în preajmă cu condiția să nu uiți capacitatea rostirii. În tot
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de pildă, sau cu revolta outspaken a-mai-tânărului Marius Ionuș. Metafora din Călăuza e pe cât de originală, pe atât de debusolantă. Plastică și extrem de imaginativă, încearcă decuparea din contingent a unor spații viciate de psihismul abisal al contemplatorului. Poezia e act soteriologic, e o terapie pentru ființa infestată de miasmele Infernului. Și totuși, pe alocuri, imaginile sunt neașteptat de simple (fără a fi însă lipsite de încărcătură semnificantă): "Încercam să pictez ruinele/ nepăsării tale/ (...) luna în cămașa de forță a nopții" (Ochi
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
sângele bușnind în celesta lucrare” - cf. Plânsul mieilor. Învingându-și, fie și ludic, înclinația pesimist apocaliptică, precum Poeții/Preoții Logos-ului antic (care se sinucideau a se vedea Petronius sau Seneca! în mijloc de fast și ospețe!), și Eugen Dainaua soteriologică și „orgasmul inițiatic”: „poeme interminabile”, de Eugen Evu Evu (chiar dacă, lucid, știe că “păstrăvii-n amonte mor la praguri” și, spre amurgul lui ICHTHEOS/HristosDumnezeu, “Nici icre de sămânță n-or mai fi...” - ambiguu, spre apoteoza...”nocturnului”: “Sub parapante, corbii
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
misterul/ Zdreanța purpurei, BĂLAUR/ Când îngenunchiase Cerul/ Din splendoare-n frig de aur” - cf. De adio. Balaurul fiind Paznicul Sacru al Misterelor Eleusin-Demiurgice...! ...”SOPHIA” nu este “știință”, ci “șTIRE ÎNTRU SINELE UMANO-DIVIN/înțelepciunea Magului Kogaionic” - altfel, se micșorează șansa Revelației Soteriologice (fanta dinspre Misterul Învietor se îngustează!): “Hristos știind aflase. Eternitatea scade” - cf. Oarba empatie. Voind să descânte Kali Yuga/Vârsta Întunericului/Fierului (când “Moartea bătrână-n stihii/Urlă gravidă prin gloate...” - cf. Kali Yuga) Poetul este/devine, inițiatic, “Pasărea Haar
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
azimut bătrân COCOR/râzând eu MOARTEA MEA SĂ-MI MOR!” - cf. Cântec pentru Canon-Group. și, altfel și mereu la fel: “Logos străpuns ca rit al învierii...” - cf. Miel al durerii (variantă). Moarte inițiatică, autosacrificială, a Poetului, pentru a adeveri Efectul Soteriologic/Cathartic, al Poeziei: “Nu plânge-n vis bătrân, Miel al Durerii... / În paradis vor înflori iar merii/ Gustând sămânța cu amar ocult,/Cunoașterii altoiul vindecării/ Cel reprimit ca dar, prinos plăcut,/Se-nfrupte-n noi misterumpreunării?” cf. Miel al durerii
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
spirituală deplină și desăvârșită, în primul rând prin participarea la Trupul îndumnezeit al lui Iisus Hristos prelungit în lume și în istorie, prin jertfă interioară, prin libertate fără de patimi, prin dragoste față de Dumnezeu și față de oameni, prin trăire în perspectivă soteriologică și eshatologică. Sfântul este suprema împlinire a umanului din om și cea mai înaltă treaptă a frumuseții pe care persoana umană o dobândește intrând în comuniune cu Dumnezeu prin Iisus Hristos. Este o frumusețe de ordin spiritual - duhovnicesc. Aghiologia și
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]