7,742 matches
-
pumnul în față.// Bucăți a căzut povestea între noi. Într-un rug ardeam, de rușine căință./ Ce gust, ce culoare a avut mîna aceea cum lovise în hotarul ciudat" (Scufița Roșie). Sau: "E o răscruce unde îți iese în cale Spînul, băbuța prefăcută, Piticul cel Rău. O răscruce unde ți-a ieșit în cale spaima cea mare. Ea nu are chip. Ea nu mănîncă dar se îngrașă. Ea îți va fi tovarăș. Grea ca pămîntul. Sub coastele tale. Pe umerii tăi
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
înțeleg, sunteți un artist!") și, cum era de prevăzut, i-au pus o grămadă de întrebări în legătură cu prezența lui pe aeroport. Domnul Carol a spus adevărul: - Aștept o femeie. - A, ia te uită, a rânjit jandarmul, așteptați o femeie! Era spân și sub chipiu, poate chel, și îl privea surprins. - Și v-a spus când vine, o zi, o dată, o oră, un zbor? - Nu, deloc, de ce? - Cum o cheamă? - Ana-Maria Corduniari, Ama pentru cei apropiați ca mine... - Și de ce o așteptați
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
ca mine... - Și de ce o așteptați aici și nu în alt loc, știu eu!? să zicem la dumneavoastră acasă, într-un parc, într-un hotel? - Ea mi-a cerut s-o aștept aici. - Înțeleg, înțeleg chiar foarte bine, a spus spânul, dar pentru domnul Carol era evident că nici el, nici colegii lui tăcuți nu înțelegeau mai nimic. Chiar dacă ar fi înțeles, asta n-ar fi schimbat mare lucru căci, în realitate, de când începuseră să-l fileze și până-n momentul interpelării
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
una din închisorile aeroportului, să-l trimită în Canada, să-l trimită-n România, să-l lase în plata Domnului? - Și ce înseamnă pentru dumneavoastră această femeie? Vă este mamă, soție, soră, verișoară, amantă, vecină de palier, parteneră de afaceri?... Spânul își epuizase toată rezerva de substantive cu privire la femei și rolul lor presupus pe lângă bărbat și-l privea mulțumit. Să-i spună de-a dreptul că greșise, l-ar fi necăjit fără doar și poate. Atunci domnul Carol s-a uitat
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
-l privea mulțumit. Să-i spună de-a dreptul că greșise, l-ar fi necăjit fără doar și poate. Atunci domnul Carol s-a uitat în tavan, ca să-i mai dea o ultimă șansă: - E o minune... - Ah, a spus spânul cu aerul de-a fi prins un psihopat care-o ia la fugă, intima dumneavoastră Ama nu există în realitate! - Dimpotrivă, eu aștept o femeie care este foarte reală! - E o amintire adevărată! - O femeie adevărată! Tot atât de reală ca și
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
fi prins un psihopat care-o ia la fugă, intima dumneavoastră Ama nu există în realitate! - Dimpotrivă, eu aștept o femeie care este foarte reală! - E o amintire adevărată! - O femeie adevărată! Tot atât de reală ca și dumneavoastră și colegii dumneavoastră. Spînul făcu o pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
în acest dialog - sau interogatoriu, e mai potrivit - dintre dumneavoastră și mine, referința supremă a oamenilor care-și vorbesc, realul se naște - și se instalează confuzia totală. Aici am ajuns, la înghesuială, domnule locotenent! Domnul Carol nu se-ndoia defel, spânul făcea parte dintre aceia care își făceau iluzii crezând că singura realitate care există este lumina și cine o vede altfel, cu siguranță că este rău sau nebun. Domnul Carol știa mai cu seamă că realitatea lui, a altuia și
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
putea fi decât rezultanta compromisurilor, a subterfugiilor, a mistificărilor, a vicleniilor și a încăpățânărilor reciproce, dar, dată fiind situația și raportul de forțe față-n față, știința lui era inutilă. Sângele urcă brusc în obrajii și în capul chel al spânului, dar, bine dresat, nu făcu nici un gest deplasat. Chiar îi acordă un zâmbet domnului Carol, primul după debutul întâlnirii lor. Erau amândoi așezați, spânul în spatele unui birou de metal care, probabil, cântărea o tonă, imposibil de răsturnat chiar și pentru
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
-n față, știința lui era inutilă. Sângele urcă brusc în obrajii și în capul chel al spânului, dar, bine dresat, nu făcu nici un gest deplasat. Chiar îi acordă un zâmbet domnului Carol, primul după debutul întâlnirii lor. Erau amândoi așezați, spânul în spatele unui birou de metal care, probabil, cântărea o tonă, imposibil de răsturnat chiar și pentru un psihopat brusc înfuriat. Dar domnul Carol nu era înfuriat. Pur și simplu n-avea nici un chef să dea explicații pentru nimica toată. - Și
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
o tonă, imposibil de răsturnat chiar și pentru un psihopat brusc înfuriat. Dar domnul Carol nu era înfuriat. Pur și simplu n-avea nici un chef să dea explicații pentru nimica toată. - Și de când sunteți aproape ireal? a spus, în sfârșit, spânul lipindu-și, domol, pe birou mâinile sale mari și păroase. - Puteți să mă credeți pe cuvânt, răspunse domnul Carol făcând eforturi să se concentreze, e un amănunt fără nici o importanță. Nu demult eram la fel de real ca dumneavoastră și colegii dumneavoastră
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
dumneavoastră și colegii dumneavoastră, încă mai eram, să zicem, eu însumi. Acum sunt și nu sunt eu însumi, sunt aproape real și aproape ireal, înțelegeți ce vreau să spun, domnule locotenent. Era purul adevăr, poate exprimat și explicat prost, dar spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în creștetul lucios al capului. Atunci ceilalți jandarmi i-au cerut domnului Carol să-și adune repede boarfele
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
așteptase decât un pretext ca să sară gol pe fereastră și să-și îmbrățișeze vecinii. Domnul Carol n-avea nimic de ascuns pe tema "Ama". O aștepta fiindcă îi ceruse s-o aștepte și fiindcă îi promisese s-o aștepte. Jandarmul spân se abate în fiecare zi pentru câteva ore pe la chioșcul cu sandwich-uri și cu sticla de Coca-Cola în mână, îl privește cu ciudă. Își dă toată osteneala, dar e clar că nu-i capabil să-și bage în capul chel
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
politice? Maximalismul, rigorismul său "principial" sunt contrazise de comportarea cotidiană a acestui om, de felul cum arată și de unele antecedente. "Student bătrân" la drept ( are 37 de ani), având la activ și "trei ani încheiați de medicină", "scund, rotofei, spân", guraliv și petrecăreț, om de redacție la "Ardealul" unde ocupă o funcție oarecare ("un mărunt trepăduș de presă"), Mârzea este un juisor și un cinic declarat: "- Da, eu am un stomac de rechin Forța mea morală stă în stomac, dacă
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
piperul cărții (savuros este și portretul în aqua forte făcut lui Eugen Simion, „mediocrul șef al academiei”: Acest profesor dulce, suav, pupin la figură, cu iluminarea lui de înger pe care i-o întreține pe chip o piele în general spînă?...” - p. 220) nu reprezintă esența volumului. Sînt, mai degrabă, excepția. Tonul general este pozitiv, există și cîteva exerciții de admirație (Petru Dumitriu, Belu Zilber, Alexandru Ivasiuc, Ion Negoițescu etc.), dar în cele mai multe dintre cazuri este vorba despre descrierea unor situații
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele personaje ale humuleșteanului dobîndesc la Stelian }urlea grandoare și tragism. Spînul, de exemplu, nu mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu lecturi din Machiavelli, așa cum o demonstrează replicile sale din conversația cu Petru/Harap Alb: Folosești forța, luminăția ta, învingi prin viclenie, te faci
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Cornel Todea găsește un traseu clar, aerisit, care nu complică povestea, ci o esențializează. O strînge pe structura inițierii, pe morala abaterii de la ceea ce este comunicat în urma unei experiențe - tatăl îl sfătuiește pe fiul său să se ferească de omul spîn, lucru cunoscut de toată lumea și neglijat de cel ce urmează să ajungă pe tronul împărăției - pe probele inițierii, obstacole succesive care sînt tot atîtea praguri ale maturizării, ale perceperii realității cu multe din valențele ei neplăcute. Regizorul perie meandrele poveștii
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
ca, în vârtejul sfântului păcat, să dea și de-o baiaderă cu un repertoriu mai bogat, ce scula muscălimea din somn. Pune-te apoi în locul lui Spilka, reașezat în corul cântărilor blajine... La ceai, cu ochiii în pământ, suporta dojenile spânilor, după ce femeile, petrecându-și basmalele peste ochi, se retrăgeau rușinoase. Singura soluție rămânea ca Spilka să se lapede de diavol, mergând de bunăvoie la felcer să scape de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
povestire, cuprinde aluzii la o Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
Ai vrut un prinț s-apară-n perdeaua din fereastră, Cu-n spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul, spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
-i pasă de Năstasă" (la 1876!), recurge la înșelătorii în draci și se îmbogățește ilicit. Se scapă deasupra nevoii" și ajunge să o ducă mult mai bine decît fratele lui ,harnic, grijuliv și chiabur". Născuți cu anomalii genetice sînt și Spînul, dar și Gerilă, Flămînzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă, ființe deosebite, văzute ca niște monștri caraghioși, de care eroul Harap-Alb rîde, în totalul dispreț al drepturilor handicapaților. Ce-ar avea de zis despre toate astea raportorul Parlamentului European Pierre Moscovici și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
mai e, cel ce sunt împarte arome și zile de iarnă în săptămâna nebunilor. Am fost verde, astăzi sunt cărunt de tristețe! Am iubit! Niciodată n-am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai e, cel ce sunt împarte arome și zile de iarnă în săptămâna nebunilor. Am fost verde, astăzi sunt cărunt de tristețe! Am iubit! Niciodată n-am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
genuina, încearcă un dramatism carnal, astfel că viața sa afectiva apare proiectată pe un corp fabulos, precum o absolutizare a simțurilor fremătătoare. Însuși Dumnezeu nu e decît un trup muritor, odată cu ființele de El create: "Jupuit de carnea vie/ Culeg spîni și tot mai sper/ Că zăpadă din cîmpie/ Este hoitul meu din cer.// Jupuit de carnea acra/ Brate-mpreunînd a ruga/ Vreau să cred că iarba-i sacra/ N-o pun îngerii pe fugă.// Jupuit de carnea moale/ Cea cu iz
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
atât de sensibilă. Diformitățile politicii și practicii timpului aveau la origini și conceptul „dușmanului“, personaj fatal, imaginat ca o armată exterminatoare aflată la granițe, deja cu iscoade și formațiuni de desant înlăuntru, infiltrate inclusiv în rândurile partizanilor revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos către țara fericirii . La început existau chiaburul, patronul, bancherul din Wall Street, dar după estomparea acestora, dușmanul a devenit o entitate simbolică, efigia maniacal obsesivă a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
la etajul al șaptelea, abea mai răsuflînd, și cînd sună la ușă, după multe întrebări, iar neamul deschide, îl ceartă că stă taman la șapte. Generalul Secetă. L-am văzut într-o zi cu ochii mei. E așa, slab, înalt, spîn, are o manta de culoarea pămîntului ars. Kiseleff? * Spre Văleni. În localitățile de munte, - o nevoie artistică vizibilă acoperind sărăcia. Cum sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]