91 matches
-
születés! Volt a halál! És közöttük volt egy kellemes dal Vagy talán egy emberi jaj Mondd: mi volt egyáltalán?! Sub povara iubirii Te-ai îndrăgostit de mine, Durere, atât de tainic, atât de deplin, atât de etern! și-atât de spăimos te-ai împlântat în oasele mele, încât au început să se sfarme sub povara iubirii. A szerelem súlya alatt Te, Fájdalom, belém szerettél, sanyarún titkos, sohasem véges, mégis végtelen! És annyira félelmetesen a csontjaim közé hatoltál érzem, szétrobbanok a szerelem
AZ ÁLOM SZEME – A SZERELEM VARÁZSA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1459106710.html [Corola-blog/BlogPost/380609_a_381938]
-
în cursele ei și de aceea răul nu-i depărtează de credința care-i întărește și-i întinerește. Brâncoveanu este un sfânt prin tăria de a crede în glasul Regelui Unic care cheamă la ieșirea din întunericul cel atât de spăimos și intrarea în Țara Libertății, în pământ făgăduit și de sângele Mielului sfințit. Brâncoveanu este un sfânt pentru că a înțeles că sluga nu poate fi deasupra stăpânului, că omul este vas de mare preț lucrat de mâinile lui Dumnezeu și
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1400978719.html [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
nălucile morților- minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de o portală, profesorul își amintea de școala unde o iubise pe Lala, lăcașuri vechi de rugăciuni, spitalul, plimbarea pe ultimul drum, spăimoase lătrături, zăvozi, , vechili, vânători, boieri, voievozi, fete cuminți, mai roșii-n obraji ca maharadjahii din Pendjab, sfeșnice galbene plângând pe mese, bunica-mi spunea o altă poveste. Coșmarul vieții sale era să cadă în gol de undeva și a căzut
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1402813256.html [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
pline de un frumos nelumesc înșiruindu-se în cortegiul aceleia pe care o identifică instantaneu ca fiind Zâna Polului Rece. Toate i se perindară fulgerător! La un moment dat părea că și el va fi absorbit de halou! Tocmai când spăimoasa trăire stătea să-l răpună definitiv, sfera explodă în adevărate lacrimi de cleștar multicolor, totul petrecându-se într-o absolută lipsă de sunet... În așteptarea tunetului ce firesc urmează fulgerului, își lăsă în jos pleoapele și-și ocroti urechile cu
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1420057722.html [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
de timp consumat. Secțiunea paralelă La quinzaine des realisateurs, al cărei sediu se învecinează cu hotelul Carlton, a fost nevoită să-și reducă numărul de vizionări cu 17 ore, ceea ce înseamnă chiar o pagubă. Mă gândesc dacă Woody Allen, cineastul spăimos, nevrotic, nu se va speria, când va constata unde a nimerit. Noroc că s-a îndrăgostit de Cannes, din moment ce a fost aici de 12 ori cu filmele sale (niciodată în competiție, a refuzat întotdeauna), dintre care trei au inaugurat sărbătoarea
Cannes 2016. Un oraș sub supraveghere by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101163_a_102455]
-
următorul op de poeme, Piscina cu pioneze Stradivarius (Timișoara, Editura Brumar, ISBN 978-973-602-910-3, 2013), având în „deschidere“ și de „închidere“ alte două „șocant-interesante“ arte poetice, Vampir în vrie, sug sângele poveștii (p. 5), unde protagonistul poematic se vede / vrea drept spăimos ins mort, blestemat a-și părăsi mormântul în fiecare noapte, înfigându-se ca un burghiu („în vrie“, înspiralându-se / răsucindu-se „ca un avion pe axa-i longitudinală“, dar nu în niscaiva „turnuri gemene“, ci așa, de-acrobație plagiată din aripile
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496567642.html [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
reprezinți? Virtuțile umorului revelator într-ale cunoașterii umane, scop ultim al literaturii, nu-s cu nimic mai prejos decât cele aflate la îndemâna autorului de drame neguroase, ba chiar umorul ajunge mai grabnic și mai direct la cititorul destinatar decât literatura-fluviu spăimoasă și încruntată... În urmă cu mai bine de 50 de ani, doi puștani nedumeriți ce absolviseră liceul la teribila vârstă de 16 ani urmau niște cursuri de pregătire (organizate nu știu de ce la Botoșani), năzuind să devină medici. De fapt
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/mircea_radu_iacoban_1493635675.html [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-și făcu griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută pe cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de Domnul, ziua următoare începu
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
la unicitatea camaradului. Fără să-i mai contorizeze și abaterea la zi, Șefu’, în fapt Domnul Căpitan Ghioca, conducătorul departamentului Dispariții, dar și superiorul sublocotenentului Antonel, îi recomandă fără să-l privească: -Ia datele primului solicitant! -Ale cui? s-agită spăimos detectivul de perspectiva unui demers investigator. -Așteaptă afară o tânără doamnă. Are să-ți spună ea... rosti lehămetit Șefu’. Cum o fi terminat ăsta Academia cu nota maximă?! Și de ce m-or fi pricopsit pe mine cu specimenul?! gândi cu voce
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1473574347.html [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului . Magnificule, ți s-a prins luna . În plete, în gene, străluce-n iris . Și indiscretă se cațără nebuna . Pe crestele de gânduri, de vis . . Vălul ei auriu pe nesimțite alungă . Umbra aruncată de spăimoase neguri . Ne-nvăluie tandru, a ochilor tăi rugă . M-atinge, robit tăcerii tremuri. Scutul aprins treptat se îngustează . Straniu, împovărat de dorul luminii . Zâmbim când noaptea dansează . În jur legănând, albindu-ne crinii . . În aer e-o tainică șoaptă de greieri
VRAJA NOPȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1437740134.html [Corola-blog/BlogPost/343421_a_344750]
-
laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea de-
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1485679375.html [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
tot mai străin, mai sugrumându-i orice speranță de salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice. În Inocenții și blidul Satanei autorul romanțează fantezist ultima perioadă a existenței unui poet, Eugen Zimbreanu, în care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase din Șapte ani apocaliptici (1992), prima parte a unei „trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva luni în mitologica Shambala. SCRIERI: Versuri, București, 1967; Lava
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
metafore gingașe. Era elev în penultima clasă de liceu când, în 1920, i se tipărea o cărticică de schițe și nuvele, Din taina sufletului. Ca autor de proză, M. se comportă contradictoriu. Ademenit, la început, de zonele stranii, de fantasmele spăimoase ale subconștientului, cu lunecări în macabru, cultivă, pe de altă parte, în izvodirile lui sămănătoriste, îndatorate mult lui Mihail Sadoveanu, o viziune de un realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball! Păi, nu? se împăunează țintașul, lăsând să-i alunece din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski și profesând un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
lucru n-a fost, se vede, un atentat la bunele moravuri. Ba, mai mult, anunțau cu satisfacție că vor da ei În judecată pe cei din pază pentru că Îi brutalizaseră. Iar seara, un jurnalist cunoscut, mereu prezent pe micul ecran, spăimos, anunța sentențios că acesta e doar Începutul, ne așteaptă vremuri și mai grele. Mai ales după ce se vor Întoarce unii conaționali din călătoriile lor de studii sociale de prin alte țări. Protejați de Codul penal existent, vom ajunge curând, dacă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
aceea vorbește de râu și de bine. Mefisto ilustrează un „pauvre diable”, procede din demonul Ahriman, nu din Lucifer. Povestea lui Dănilă Prepeleac e un fel de curățare prealabilă a terenului, epuizând mai întâi aspectul teribil și grotesc, stupid și spăimos al diavolului, căruia Dănilă îi vine de hac cu mijloace pe care îndrăznim să le numim intelectuale. Sunt mijloace de chibzuire, de meditație și de intuiție, care, valabile în lumea țărănească, sunt coextensive prin transfer simbolic și legitim, tuturor lumilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
exorcist al dresajului și fanatizării soldaților, al torturii și hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu al exterminării prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
VR, 1990, 10; Gheorghe Grigurcu, Levantul în societate, VR, 1990, 10; Nicolae Manolescu, Comedia literaturii, RL, 1990, 47, 48; Coșovei, Pornind, 122-134; Mircea Țicudean, Struțocămila sau inorogul, APF, 1991, 1-2; Cornel Regman, Mircea Cărtărescu, „Levantul”, JL, 1991, 1-4; Manuela Tănăsescu, Spăimoasele simetrii dintr-un Levant feroce, JL, 1991, 1-4; Nicolae Bârna, Visul și facerea lumii, CC, 1991, 8-9; Octavian Soviany, Lumânarea și cartea, APF, 1992, 12; Sebastian Vlad-Popa, A apărut o carte despre eul eminescian fără sex, RL, 1992, 35; Fevronia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
cea rea ce-i zic morococean au ieșit fie-său și mai morococean el”), sau tatăl paharnicului, armașul Radu Vărzaru, fost „grădinar de verze la Ploiești”, care va fi prezentat drept o variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din măreția forțelor elementare. O înfiorare lirică străbate aceste pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din ultima fază. B. construiește, alteori, vedenii grotești și spăimoase, fantasmagorii ale unui eu dilatat, ispitit, în somn, de tentații demiurgice și, tot acolo, sistematic redus la neputință. Scriitorul fixează, de obicei, un punct critic, premergător catastrofei, căci personajele poartă, ca pe o vină tragică, păcatul necunoașterii de sine. Ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
din moment ce nu putea transfera nimic în sfera irealului și nu profita de deosebirile dintre real și ireal. Pentru că basmele nu se aflau așternute pe hârtie, ci populau casa, ele făceau parte din banalitățile vieții. Prin tot satul se rostogoleau imagini spăimoase. Mai apoi însă, după unsprezece ani trăiți la oraș, am ajuns să locuiesc într-unul dintre cele trei așa-numite blocuri-turn, în cel mijlociu. La etajul cinci al unei cutii de beton de la marginea orașului. Pe ferestrele camerei se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]