330,217 matches
-
național, Iași, Tipografia româno-franceză. Manoil este, prin excelență, un produs romantic. Teza sentimentală pe care D. Bolintineanu își propune să o demonstreze în acest roman este aceea că femeia poate face din bărbat un înger sau un demon. Această teză, specifică romantismului, în general, este însă structurată, în romanul lui D. Bolintineanu, pe coordonatele proprii romantismului românesc, pe direcția ideilor active, de progres național și dreptate socială. în Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea (vol. III, 1909), N. Iorga
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
generație preia unele frâne în familie!). Trebuie citită, pentru a o defini în întreaga subtilitate savantă, comunicarea profesorului estetician Alexandru Leahu despre Poetica enesciană. Aurel Stroe are, firesc, un punct de vedere subiectiv: înțelegerea muzicii enesciene se articulează în coordonate specifice. Printre acestea ,sentimentul timpului continuu și care se dilată mereu odată cu experiența", așa cum este descris de Bergson în primele lui cărți, cele de pe la 1900. în Retour ŕ Enesco (Ștefan Zorzor), autorul găsește o legătură personală în motivul care i-a
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
lirism nou pe care-l aduce în evoluția poeziei românești. Volumul cuprinde un număr de 47 de poeme, în cele 126 de pagini. Se deschide cu poezia Rugăciune, socotită ars poetica pentru creația poetului și se închide cu poemul Așteptare, specific creației intime. Vorbeam de caracterul reprezentativ al debutului în volum raportat la întreaga creație poetică a lui Goga. Acesta se recunoaște la cel puțin două nivele de discuție: unul tematic și structural, prin afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
unul tematic și structural, prin afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la nivelul noutății pe care o propune Goga în istoria posteminesciană a poeziei românești. Pentru primul aspect, poemele se distribuie în poezie socială, cu puternice accente mesianice și militante, specifice, după istoricii literari, semănătorismului (Rugăciune, Clăcașii, Plugarii, Dascălul, Dăscălița, Casa noastră, Bătrâni), poezie de evocare a locurilor și atmosferei familiale (Oltul, Noi, Lăutarul, În codru, Ruga mamei), poezie de stare și meditație existențială (Departe, Sara, La stână, Așteptare). În toate
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
cerebral, mai ales cei care mai știau câte ceva despre rivalitatea adâncă dintre cele două prezentatoare de emisiuni, dar ne ajunsese un moment senzațional... Însă îmbrățișarea lor afectuoasă a mai consfințit o dată, dacă mai era nevoie, că există un sentimentalism moldovenesc specific și sincer care, când îl apucă pe om, acesta calcă în picioare toate orgoliile și principiile... - Fain-frumos și sănătos, ar zice un harghitean. POȘTA RUBRICII. Domnul Traian Băsescu, Cotroceni. Da, este așa cum ați declarat la emisiunea Profesioniștii, deci, aveți dreptate
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
în plină manifestare. Cu alte cuvine, în acele momente în care ambele sînt necesare în egală măsură și cînd adevărata preocupare a lui Baba este interacțiunea lor. Însă atunci cînd miza picturii este arhitectura obiectului, materialitatea acestuia sugerată prin mijloace specifice convenției artistice, și marea problemă plastică - dar și metafizică și morală în același timp - o reprezintă dialogul dintre lumină și întuneric, prezența umană este doar presupusă, invocată indirect, ca și în cazul peisagisticii. Baba refuză, și chiar disprețuiește, amestecul unor
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și toți se regăsesc în aceeași obsesie a pictorului de a cuprinde nu atît accidentalul și episodicul, cît fatalitatea unui destin și manifestarea specifică a unei specii. O explicație imediată pentru această opțiune ar putea fi și împrejurarea că pictorul a crescut și s-a format oarecum solitar, la început în atelierul tatălui său, mai tîrziu în preajma lui Nicolae Tonitza, el însuși fidel unui
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
lumii oferă multe surpize plăcute în planul cunoașterii. Într-o formă cuceritoare, el își introduce cititorii în zorii civilizației creștine, oferă o idee despre mentalitățile, genurile și speciile literare cultivate în epocă, vorbește despre formele de organizare politică și socială specifice anului 1000, urmează pașii făcuți în gîndirea teologică, filozofică și științifică, trece în revistă progresele realizate în planul tehnologiei. Nu întîmplător, volumul se încheie cu apariția plină de poezie și mister a unui personaj care va marca secolele care vor
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
socială, democratizarea limbajelor, accesabilitatea mesajelor, nondiscriminarea pe criteriul aptitudinilor și înlocuirea vechilor instrumente cu noile tehnologii, valorile elementare ale artei, acelea care au definit specia și i-au conturat destinul, cum ar fi creativitatea, funcțiile imaginarului, meditația existențial-artistică și cercetarea specifică asupra formei, recluziunea în spațiul securizat al atelierului, în evidenta lui simbolistică matricială, travaliul tenace și manifestarea discretă, au devenit capete de acuzare și etape cu o eficiență garantată în ceremonialul lent al sinuciderii publice. într-un asemenea scenariu, sfidînd
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
cercel de perlă", pelicula dedicată lui Vermeer. Fiecare cadru îți evocă pictura epocii, până și Portia pare decupată dintr-un profil de Ghirlandaio. Tocmai acesta e paradoxul temporal al filmului. Era nevoie de postmodernism, de contragerea acestei epoci în artefacte specifice ei, pentru a escamota cutumele sale și pentru a le trage către noi, determinându-ne să fim îngăduitori. Ca de obicei, postmodernismul e cea mai bună cale de a estetiza - totodată depolitizând - un produs discursiv. Înapoi la o pildă nereușită
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
Jurowski cu London Philharmonic (despre care am mai scris), versiunea lui Masur a fost mult mai așezată, mai adaptată la acustica sălii, cu dozaje bine controlate și decupaje clare; el a urmărit îndeosebi monumentalitatea arhitecturii și o anumită epică eroică specifică simfonismului clasic rus de care, voit sau nu, Prokofiev nu s-a detașat. Personal, am preferat viziunea lui Jurovski, la Masur mi-a lipsit humorul crâncen, grimasa grotescă (câtă asemănare cu scherzo-urile ,rele" ale lui Șostakovici!); în schimb, gestica
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
a desfășurat tensionat până la accente tragice. Ca și în programul de muzică franceză ce a urmat, am auzit în sunetul Orchestrei acea personalizare a calității sonore proprie orchestrelor ,mari" (sau măcar foarte bune) care le conferă ceea ce azi numim sound-ul specific: sunet fastuos, coloristică bogată, agilitate, suplețe (trăsături provenite și din vocația radiofonică a formației, apropiate de Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
făcut să rămână, pentru totdeauna, în acest adăpost de carne dulce și sânge cald. Strecurat într-o identitate umană furată adevăratului posesor, demonul vine cu puterea lui de a altera și fărâma lumea, distorsionând tiparele divine și maimuțărind, în chip specific, gesturile fondatoare ale Creatorului. Asistăm la un ritual negru, prin care buna alcătuire a universului, vechile rosturi sunt maculate și rostogolite de frenezia distructivă: ,de câte ori inspir cu putere o gură fierbinte mi se lipește de plămâni./ sar prin odăi și
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
pricina, dar mai ales restituindu-i în repetate rînduri muzica, mi-am dat seama că cei care au interpretat opusurile sale ca fiind genuri clasate, datate, reînviate, cu forma lor, cu apartenența lor la clasicism sau romantism, cu feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați de aparențe. într-o vreme în care tot ce putem facem este o muzică a epuizării (cum ar spune Bart), Dieter Acker renovează, rescriind perspectivele vivante și funcționale de altădată. Muzicile sale ilustrează straturi ale unui
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
Rodica Zafiu Așa cum arătam în cronica de săptămîna trecută, alde este un element specific limbii române, cu utilizări multiple, dintre care unele greu de descris cu precizie; surprinzătoare e persistența și chiar întărirea poziției sale în uzul colocvial și jurnalistic actual. Alde - cu varianta de construcție de-alde - e folosit în prezent cu aproape
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
vorba de tipologie, de întreaga categorie: ,Înalta Justiție a României anului 2005 nu se atinge de alde Pleșiță" (Gândul, 22.06.2005). Când persoana nu e reprezentantul de notorietate al unei categorii, sau cînd enunțul se referă la fapte particularizate, specifice ("la Biserica Kretzulescu, unde se cunună alde Bobby Păunescu", Academia Cațavencu = AC 32, 2004, 12), lectura nu mai poate fi una generalizantă. Astfel, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
ipotesi e poi successivamente di vissuto (Erlebniss), lasciarci nuovamente ricostruiti e più preziosi, perché avremmo fatta ancoră salda la vită. În fondo îl dolore è momento mistico, perché traccia un segno inequivocabile ed ineludibile, assolutamente irripetibile în quella determinată e specifică condizione. Și può faticare a fare pace con le nostre crepe, e le nascondiamo, non le valorizziamo. Meglio: agiamo per rimuoverle (meccanismo freudiano della Verdrängung), perché ci vergogniamo delle nostre cicatrici. În fondo non siamo atei, mă ateiști; non siamo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la sua vită avvolta nel mistero della stessa creazione. Îl mondo și costruisce per sua stessa specie nell'esperienza della sua trasformazione; e îl tempo și rivela proprio în quel che noi viviamo: l'accadere del mondo caratterizzante îl suo specifico spazio nella sua temporalizzazione. La forma del mondo, allora,emerge nel presente e la sua trasformazione profila îl valore simbolico variabile del mondo, nelle pluralità all'interno della volontà creatrice di Dio. Se îl tempo è formă continuă e segna
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
discontinuità îl tempo ritrova la sua peculiarità di limitato-continuo/ discreto-infinito: è îl paradosso del tempo che sottolinea già l'illimitatezza dello spazio che misura e dal quale è costretto però a rendere misura del movimento di ciò che compone quello specifico spazio, indicato come una formă infinită nella sua continuità: cioè la coscienza dell'uomo în cui îl moto del tempo raccoglie îl soffio di Dio în quel determinato spazio che ci sforziamo di definire "vită", mă che anche esprime pienamente
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
storia della libertà di fronte alle scelte possibili, anche quelle della propria morte, così fortemente propagandată dall'esistenzialismo nonché, precedentemente, dall'illuminismo; mă anche dove sia finita, dunque, la tolleranza illuministica? D'altronde l'onticità del mondo, cioè îl suo specifico essere ermeneuticità, fondă ogni segmento della ricostruzione della sua formă nel tempo del mondo, nella temporalità della storia perché la temporalizzazione riveli la trasformazione ontica del mondo nella ricostruzione della storia del mondo quale larghezza del tempo, appunto sua temporalizzazione
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di verso opposto. Dobbiamo, allora, interrogare l'arte unicamente attraverso i criteri artistici. E di conseguenza secondo questi criteri giudicare l'autore. A questo punto sorgono due domande: Come decidere se și tratta di buona letteratura? Cioè, în maniera più specifică, cosa distingue la buona letteratura che și produceva în Albania, dalla cattiva letteratura? Ci sono altri criteri per giudicare l'autore fuori dalla sua arte? Partirò dalla risposta di Kadare alla seconda domanda: "La mia opinione va nella direzione di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
abbia reso possibile ridurre la distanza - sia fisica che sociale e psicologica - fra soggetti tra loro estranei (perché privi di legami di consanguineità, provenienza geografică, ecc.), ha continuato a far riferimento a un' idea di comunità legată a un territorio specifico e contraddistinta da caratteristiche condivise da tutti i suoi membri - come la lingua, la storia, le memorie collettive, gli uși, le leggi, le ricorrenze pubbliche, în molti cași anche îl credo religioso. Non può esservi - a tutt'oggi - uno Stato
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che più di ogni altro fă di ciascuno Stato un'entità autonomă che come tale può darsi liberamente (ovvero senza subire condizionamenti esterni) un ordinamento, un nomos specifico, non può pensarsi che în relazione ad uno spazio chiuso, ad una specifică enclosure. Dunque la sovranità, benché originaria per sua stessa natură, deve sottostare a una precisă condizione - condizione necessaria e preliminare affinché possa sussistere: la delimitazione di uno spazio, la creazione di una enclosure. Non bisogna pensare però che la delimitazione
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
state sovietice situate între această și Federația Rusă. Acestea au inclus anumite demersuri mai mult sau mai putin timide ale Uniunii în regiune sub egida Politicii Externe și de Securitate Comună precum și o adaptare a Politicii de Vecinătate la datele specifice ale Europei de Est și Caucazului de Sud, inclusiv la așteptările statelor din această zonă. După ce în cursul anului 2007, în urma insistentelor repetate ale noilor state membre ale Uniunii Europene riverane la Marea Neagră, Bulgaria și România, Comisia Europeană a inițiat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a actorilor nonstatali. Pe fondul acestor schimbări, observăm apariția unui concept nou în literatura de specialitate și în diversele strategii de securitate - riscul asimetric. Anomia riscurilor are implicatii directe în domeniul securității naționale. Aceasta face ca identificarea obiectivă a riscurilor specifice unui anumit moment să fie dificilă și tributara atât subiectivismului cercetătorilor, cât și dependența de contextul actual al securității. Privite în mod sistemic, noțiunile supuse analizei se află întotdeauna într-un raport bine determinat. Pe perioada coexistentei lor, cănd prognozele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]