176 matches
-
totuși mai dau ceva la tipar, să aleagă edituri mici, provinciale, fără "acoperire națională". E un mod mai subtil de a-i concura pe congenerii deja intrați în sistem, schimbând centrul de comandă și omologare, deplasându-l înspre marginea lor specificatoare. O. Nimigean s-a gândit însă, în cele din urmă, că puțin mai multă vizibilitate nu e un inconvenient prea mare. După ce a tot gustat farmecul underground-ului la edituri ca Pan, OuTopos, Junimea, Versus, T, el iese acum la lumină
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
sau "ontologie fundamentală" (Heidegger) discipline, e drept, așezate în model în secolul nostru, dar cu "antecedente" încă de la începuturile filosofiei -, ci în forma unui proiect antropologic 27. Antropologia filosofică este posibilă prin postularea unei esențe a omului, a unui atribut specificator având statutul de "natură umană"; tocmai prin acest atribut omul se deosebește de celelalte existențe ale lumii. Or, Kant, deși afirmă esența rațională, natura liberă a omului, problematizează această esență, afirmând finitudinea omului, dar nu ca "natură", ci doar ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
diferită de celelalte "lucruri", pentru că ea pare a nu avea un loc al său în această ordine, a lucrurilor ("ființărilor-simplu-prezente"). De aici și modul de diferențiere a omului față de alte ființări, mod privilegiat de filosofi în demersurile lor: desemnarea atributului specificator al omului, indicarea acelei însușiri umane în stare să așeze ființarea om în diferență față de alte ființări și în primul rând față de cele care, potrivit "experienței" sale obișnuite în mediul în care trăiește, sunt mai apropiate de el. Până la autonomizarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
antropologia filosofică păstrează în însăși structura sa imposibilitatea unei legături analitice (în sens kantian) între postularea unei esențe a omului și ideea "realității" modului uman ca universal (adică drept ceva care, originar, nu admite, în el însuși, variații, particularizări, determinații specificatoare etc., dar care tocmai pentru aceasta este ceva), deși esența este de regulă asimilată universalului în construcțiile ontologice. Altfel spus, conceptul antropologiei filosofice cuprinde ca notă gândul despre omul-în-ființa-sa negat într-un mod indirect, prin postularea esenței lui, adică prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umană) constituie temeiul unui nou "concept" filosofic al omului. Re-construcția umanului prin modelul antropologiei filosofice se deosebește de cea prin modelul ontologiei umanului prin temei, program, consecințe teoretice. Astfel, prima are ca temei postularea unei esențe umane (a unui atribut specificator); cealaltă se întemeiază pe dovada unității existenței umane și a identității ei ("structurale") cu unitatea lumii . Programul antropologiei filosofice semnifică un decupaj ontic al "ființei" umane, o determinare a specificului existențial uman; ontologia umanului urmărește un "plasament" ontologic al acestuia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale și artistice. Discursul vorbitorului în roman este "reprezentat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare/acumulatori, adjuvante, aștri/astre, echivalente, fagoturi, nuclee, robinete, rubefiante, versante/versanți, dar în DOOM2: acumulatori/acumulatoare, adjuvanți/adjuvante, aștri, echivalente/echivalenți, fagoturi/fagoți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13, 150, 200 etc.). - Prin specializare și diferențiere lexico-gramaticală, proces care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13, 150, 200 etc.). - Prin specializare și diferențiere lexico-gramaticală, proces care continuă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13, 150, 200 etc.). - Prin specializare și diferențiere lexico-gramaticală, proces care continuă în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori # - exemplul nu este interpretabil (nu are sens), dar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Aspect, Mod, Acord ș.a. La momentul apariției articolului lui Pollock, propoziția era concepută ca proiecția maximală a centrului Flexiune. Acesta cuprindea un set de trăsături nominale și verbale, de tipul Mod, Timp, Acord. Subiectul propoziției se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este cunoscută sub numele de "ipoteza Flexiunii divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
până atunci. Cât despre natura celor două centre flexionare, aceasta este legată de trăsăturile care compun flexiunea verbală și care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord' Acordo GTimp Timp' Timpo GV Capacitatea Acordului de a atrage verbul este un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aceste șosete.N "Lui Jón îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006) (25) Péter barát-ja! Peter-nominativ prieten-pos. 3sg. "Prietenul lui Peter!" (Coene, d'Hulst și Tasmowski, 2004) Oricum, în foarte multe situații, cazul nominativ este atribuit subiectului aflat în poziția de specificator al Acordului. La începuturile programului minimalist, cazul era conceput ca una dintre trăsăturile phi, care trebuie verificată (conform teoriei minimaliste trăsăturile trebuie să fie verificate, această operațiune constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că este verificat cazul într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GAcordS și GAcordO nu sunt singurele proiecții ale acordului propuse în studiile minimaliste. Pentru acordul participiilor trecute din franceză și italiană a fost avansată ideea existenței proiecției GAcordPart, prezentă în preajma participiului. Nominalul declanșează acordul la trecerea sa prin poziția de specificator a GAcordPart 15. Prin urmare, între AcordO și GV intervin mai multe proiecții funcționale, printre care GAcordPart: (27) ... GAcordO AcordO' AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai multe proiecții funcționale, printre care GAcordPart: (27) ... GAcordO AcordO' AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături phi care sunt verificate de trăsăturile nominalului din poziția de specificator. Pare că acordul are loc întotdeauna în configurația sintactică specificator - centru, așa cum s-a și propus în Chomsky, 1995. Însă fenomenele discutate până acum acoperă doar o parte dintre situațiile cu acord, cele legate de acordul verbului, pornind de la centrul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături phi care sunt verificate de trăsăturile nominalului din poziția de specificator. Pare că acordul are loc întotdeauna în configurația sintactică specificator - centru, așa cum s-a și propus în Chomsky, 1995. Însă fenomenele discutate până acum acoperă doar o parte dintre situațiile cu acord, cele legate de acordul verbului, pornind de la centrul Flexiune și teoriile legate de divizarea acestuia. Încă de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
așa cum și complementizatorul a fost considerat extern propoziției propriu-zise. Proiecția maximală a Acordului era complementul determinantului: (29) GD 2 D' 2 Do GAcord 2 Acord' 2 Acordo ... GN16 O analiză alternativă ar fi aceea în care determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare cu cea a propoziției, în care determinantul se acordă cu numele prin intermediul Acordului al cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2 Acordo ... GN16 O analiză alternativă ar fi aceea în care determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare cu cea a propoziției, în care determinantul se acordă cu numele prin intermediul Acordului al cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.1. Subiectul în nominativ S-a arătat că în unele limbi există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a subiectului este cea de Specificator al centrului Flexiune, care include grupul verbal: (6) GFlex 3 Spec Flex' GN 2 Flex GV Flex, centrul grupului GFlex, atribuie cazul nominativ nominalului din poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în unele limbi există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a subiectului este cea de Specificator al centrului Flexiune, care include grupul verbal: (6) GFlex 3 Spec Flex' GN 2 Flex GV Flex, centrul grupului GFlex, atribuie cazul nominativ nominalului din poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]