61 matches
-
Există de asemenea heliostate utilizate în geodezie care se clasifică la poziția nr. 90.15. 11) Spectroheliografele și spectrohelioscoapele, instrumente utilizate pentru observațiile solare. Spectroheliograful folosește la fotografierea soarelui prin utilizarea luminii oricărei radiații de spectru; el constă dintr-un spectroscop al carui ocular este înlocuit cu o fanta care lasă să treacă numai lumină de o lungime de undă determinată, această lumină fiind înregistrată pe o placă fotografică. Spectrohelioscopul este bazat pe același principiu, dar este prevăzut cu o fanta
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
și teledeclansatoarele, sasiurile-depozit pentru pelicule sau plăci rigide și parasolarele. Sunt excluse de la această poziție, instrumentele care, desi încorporează un aparat sau dispozitiv oarecare care permite să fotografieze imagini, sunt în esență concepute pentru alte scopuri, cum sunt telescoapele, microscoapele, spectroscoapele, stroboscoapele. Orice aparat fotografic prezentat izolat, daca este de un tip special conceput pentru a echipa un alt instrument (telescop, microscop, spectrograf, teodolit, stroboscop etc.) rămâne încadrat la această poziție și nu trebuie să fie considerat ca parte sau accesoriu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
pornind de la o extremitate, care este parțial transparență. În afara miezului activ, sursa de energie (dispozitiv de pompare) și sistemul de rezonanță optică (sistem de oglinzi), elemente fundamentale reunite în capul laser (cu, eventual, interferometre, Fabry-Perot, filtre de interferente și de spectroscoape), laserele au dispozitive complementare (de exemplu, o sursă de alimentare cu electricitate, un dispozitiv de răcire, un dispozitiv de comandă, un dispozitiv de aprovizionare cu gaze în lasere de acest tip și în cazul laserelor cu lichid, un rezervor echipat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
un colimator cu fanta reglabila care primește lumină de analizat, una sau mai multe prisme de sticlă orientabile, o lunetă de observare și o placă. Unele aparate - pentru infraroșu sau ultraviolet - utilizează prismele sau rețelele de difracție. Sunt clasificate aici: spectroscoapele folosite pentru observarea spectrelor (dispoziția razelor etc.), spectrografele care permit înregistrarea spectrului pe placă fotografică sau pe o peliculă (spectrogramele), monocromatoarele, instrumente destinate să izoleze o rază particulară a spectrului. De observat că spectroheliogratele și spectrohelioscoapele utilizate pentru observațiile solare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
-i vadă, în 1865, pe cei doi savanți germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff analizând, pentru prima dată, lumina Soarelui, care să le permită determinarea compoziției chimice a acestuia. De la această dată, spectroscopia astronomică n-a încetat să progreseze, iar spectroscoapele fac parte integrantă din toate observatoarele astronomice din lume. Analiza unui spectru ne aduce o mare cantitate de informații despre sursa care a emis lumina, dar și despre materia care se află între acea sursă și noi. Din toate timpurile
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Hubble. În cadrul SM4, astronauții vor efectua cinci ieșiri în spațiu prin care vor instala două noi instrumente, ("Camera de Câmp Larg 3" și "Spectrograful pentru Originile Cosmosului"), vor repara două instrumente care s-au defectat ("Camera pentru Observații Panoramice" și "Spectroscopul de imagini") precum și alte înlocuiri necesare pentru a ține telescopul în funcțiune cel puțin până în anul 2014. Misiunea de întreținere folosește naveta spațială Atlantis și a fost inițial planificată pentru data de 14 octombrie 2008. La 27 septembrie 2008, însă
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
se efectuează scufundări la adâncime mai mare. Heliul a fost descoperit în anul 1868 de către astronomul P. J. C. Janssen în timpul unei eclipse de soare în India care a observat un spectru necunoscut încă. Apoi, Sir Norman Lockyer folosind un spectroscop a observat că acest spectru era produs de un element încă nedescoperit pe care l-a numit Heliu de la cuvântul grec hellios care înseamnă Soare. Pe Pământ, existența heliului a fost descoperită în anul 1895. Heliul are densitatea de 0
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
Soarelui. Acest lucru nu a fost doar o primă dovadă directă, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima dată, distanța mare dintre sistemul nostru solar și stelele. Apoi, în 1859, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff, folosind un nou spectroscop inventat, au examinat semnătura spectrală a Soarelui și au descoperit că a fost alcătuit din aceleași elemente ca și cele existente pe Pământ, stabilind pentru prima dată o legătură fizică între Pământ și ceruri. Apoi, părintele Angelo Secchi a comparat
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
este constituită dintr-un telescop cu oglindă primară cu diametrul de . Radiația infraroșie colectată este analizată de trei instrumente care sunt răcite cu heliu lichid: un fotometru de imagine în infraroșu apropiat și mediu (între 3 și 8 microni), un spectroscop (5 - 40 de microni) și un spectrofotometru pentru infraroșu îndepărtat (50 - 160 de microni). Lansat la 25 august 2003, telescopul Spitzer a funcționat cu o capacitate deplină până în mai 2009. Începând de la acea dată, epuizându-se heliul lichid, a continuat
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
sistem este de obicei folosit la telescoapele terestre care își ajustează oglindă pentru a contracara cât se poate efectele gravitației și a vântului." NAȘĂ a precizat că va încorpora microcamere,la fiecare 100 până la 200 micrometri în optică telescopului lângă spectroscopul infraroșu. Aproximativ 62000 de camere vor fi poziționate lângă spectrograf. Aceste microcamere vor da efectul unui ochi uman." În acest moment telescopul se află în stadiul final al designului și al fabricării. În martie 2008 a trecut cu succes de
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]
-
jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
direct în spațiul cosmic, prin intermediul sateliților. Luminozitatea stelelor variază mult de la stea la stea. Stelele pot avea o luminozitate chiar și de 500 000 de ori mai intensă decât a Soarelui nostru. Astronomii determină spectrul stelelor cu ajutorul unui instrument numit spectroscop. Acesta împarte lumina într-o bandă de culori străbătută de numeroase linii mai închise la culoare numite Liniile Fraunhofer. Aceste linii ne arată elementele de pe suprafața stelară. Spre exemplu, hidrogenul apare în linii de culoare roșu închis, sodiul apare în
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
ul este un aparat destinat observării spectrelor luminoase. Permite studierea luminii emise de stele și reflectate de planete. Când lumina trece printr-un spectroscop, se obține o bandă în culorile curcubeului, străbătută de dungi strălucitoare numită spectrul corpului. De asemenea astronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele aștrilor pe care îi țin sub observație. <br> Spectrometrul se folosește, de asemenea, în gemologie / mineralogie
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
intrare a prismei sau a rețelei de dispersie; după dispersia luminii o a doua lentilă dă pe un ecran o serie de imagini juxtapuse, fiecare corespunzând unei lungimi de undă. Această serie de imagini, benzi, constituie spectrul sursei luminoase. Utilizarea spectroscopului poate fi aplicată în gemologie sau mineralogie. Într-adevăr, prin culoarea lor, aceste materiale absorb unele lungimi de undă ale luminii albe. Alte lungimi de undă sunt transmise și constituie astfel culoarea materialului. Observarea acestor materiale cu ajutorul spectroscopului poate să
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
luminoase. Utilizarea spectroscopului poate fi aplicată în gemologie sau mineralogie. Într-adevăr, prin culoarea lor, aceste materiale absorb unele lungimi de undă ale luminii albe. Alte lungimi de undă sunt transmise și constituie astfel culoarea materialului. Observarea acestor materiale cu ajutorul spectroscopului poate să ne arate spectrele de absorbție ale culorilor specifice ale unor geme. Se spune atunci că acestea sunt "spectre diagnostice". Unele materiale posedă aceeași culoare, însă elementul responsabil de culoare (elementul cromator) nu este același. Invers, două materiale care
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
aceeași culoare, însă elementul responsabil de culoare (elementul cromator) nu este același. Invers, două materiale care posedă culori diferite, dar al căror element cromator este același, pot să ne arate spectre foarte similare. În gemologie, se folosesc două tipuri de spectroscoape: 1. ul cu prisme Un spectru obținut prin refracția sau prin dispersia luminii este generat de o serie de prisme. Se observă un curcubeu. Spectroscopul este constituit dintr-un tub. În extremitatea tubului se găsește focala prin care privește observatorul
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
același, pot să ne arate spectre foarte similare. În gemologie, se folosesc două tipuri de spectroscoape: 1. ul cu prisme Un spectru obținut prin refracția sau prin dispersia luminii este generat de o serie de prisme. Se observă un curcubeu. Spectroscopul este constituit dintr-un tub. În extremitatea tubului se găsește focala prin care privește observatorul, în cealaltă extremitate, o fantă. 2. Spectroscopul cu rețea difractantă (de difracție) Un spectru prin difracție este generat de o plăcuță fină pe care au
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
obținut prin refracția sau prin dispersia luminii este generat de o serie de prisme. Se observă un curcubeu. Spectroscopul este constituit dintr-un tub. În extremitatea tubului se găsește focala prin care privește observatorul, în cealaltă extremitate, o fantă. 2. Spectroscopul cu rețea difractantă (de difracție) Un spectru prin difracție este generat de o plăcuță fină pe care au fost gravate fante minuscule paralele. Când lumina incidentă lovește acestă plăcuță, ea este difractată. Se observă un curcubeu. În interiorul tubului se află
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
constituite din două tipuri diferite de sticlă care alternează în așa fel încât raza de lumină care traversează structura să fie cât mai dreaptă posibil. Prismele nu trebuie în niciun caz să absoarbă lumina și nu trebuie să fie birefringente. Spectroscopul cu prisme face să apară un spectru non linear. Acest spectroscop este, și el, constituit dintr-un tub. La o extremitate a sa se află focala prin care privește observatorul, iar în cealaltă extremitate, o fantă. În interiorul tubului: plăcuța înclinată
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
fel încât raza de lumină care traversează structura să fie cât mai dreaptă posibil. Prismele nu trebuie în niciun caz să absoarbă lumina și nu trebuie să fie birefringente. Spectroscopul cu prisme face să apară un spectru non linear. Acest spectroscop este, și el, constituit dintr-un tub. La o extremitate a sa se află focala prin care privește observatorul, iar în cealaltă extremitate, o fantă. În interiorul tubului: plăcuța înclinată, precum și o lentilă. Spectrul generat este linear. În principiu, și în
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
un tub. La o extremitate a sa se află focala prin care privește observatorul, iar în cealaltă extremitate, o fantă. În interiorul tubului: plăcuța înclinată, precum și o lentilă. Spectrul generat este linear. În principiu, și în utilizarea celor două tipuri de spectroscoape, este preferabil să apară culoarea roșie la stânga, iar violetul la dreapta. În Statele Unite ale Americii, totuși, este frecvent, chiar obișnuit, să observi aceste culori inversate: roșu la dreapta și violet la stânga. Este preferabil ca observarea spectrelor să se facă în
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
de la 435 la 400 de nanometri. Elementul cromator responsabil de absorbție: tot fierul. Fierul făcând parte integrantă din compoziția chimică a peridotului, gema este numită idiocromatică. Se observă că fierul absoarbe spre 450 de nanometri în cele două cazuri. Atenție, spectroscopul indică, fără îndoială, spectre diagnostice, însă nu ajută întotdeauna să se distingă materialele sintetice de cele naturale. Mai mult, nu toate gemele produc, în mod obligatoriu, spectru. Uneori este dificil să se distingă cel de peridot de cel de zircon
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
absorbție al uraniului în zircon. În 1865, doi savanți germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff analizând, pentru prima dată, lumina Soarelui, au reușit să determinerea compoziția chimică a acestuia. De la această dată, spectroscopia astronomică n-a încetat să progreseze, iar "spectroscoapele" fac parte integrantă din toate observatoarele astronomice din lume.
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
cesiul în apa minerală provenită din Dürkheim, Germania. Datorită liniilor spectroscopice de culoare albastră intensă, cesiul și-a primit numele după cuvântul latin "caesius", ce înseamnă albastru-celestin. Cesiul a fost primul element descoperit cu ajutorul spectrului, la un an după inventarea spectroscopului. Pentru a obține o mostră pură de cesiu, 44.000 de litri de apă minerală a fost evaporată, rămânând 240 kg de soluție concentrată de săruri. În cele din urmă, cesiul a fost precipitat sub formă de sulfat sau oxalat
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul uman este roșu-oranj datorită multelor linii din spectrul său; de asemenea conține o puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar dacă componentele vizuale sunt dispersate de către un spectroscop. Neonul este primul gaz nobil deci teoretic și cel mai inert. Niciun compus adevărat incluzând compuși neutri ai neonului nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne, (NeAr), (NeH) și (HeNe) au fost observați în studii optice și cu spectrometrul de masă
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]