79 matches
-
și alte pietre. În fiecare zi altele. Preotul Îl iscodea din când În când cu câte-o Întrebare. Dar În afară de faptul că tânărul căuta niște leacuri pentru răniții de pe front nu putuse afla nimic altceva. Și pentru că-l pasionase cândva spițeria Începu să-i aducă el Însuși toate pietrele găsite de el și prietenii lui. Într-o zi, un amic Îi adusese preotului o piatră ciudată. Destul de sfărâmicioasă cu tot felul de dungi prin ea, o piatră cum nu mai avusese
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
noi. Dar dintre toate, nu stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din Meglen, pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. Nane tocmai voia să lase perdeaua și să-și vadă de ale lui, când de sub coloanele spițeriei își făcu apariția o pocitanie scundă, cu un capișon din piele neagră, tras până la sprâncene, un fel de tichie atât de umflată încât s-ar fi putut ascunde sub ea o pereche de coarne bourești. În mână ducea un felinar
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
să vorbească, înclinându-se din când în când, ca un servitor supus: Se înțelețe, se înțelețe", spuse el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de alături se auzeau niște văicăreli, iar de prin odăile hanului pătrundeau voci de lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
greu să-și practice meseria ca particular la Viena și la Graz., dar la 13 martie 1854 s-a angajat ca farmacist la „Regia Cezaro-Crăiască a Medicamentelor Apoi, trecând prin Sibiu, ajunge la București unde va practica meseria de farmacist. Spițeria sa a fost încadrată Spitalului Nr. 14, organizat - conform Hărții Jung - în Mânăstirea Radu Vodă. Cum va ajunge Angerer fotograful capitalei vom afla joi, 6 noiembrie, de la Emanuel Bădescu. Emanuel Bădescu este bibliotecar în cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93901_a_95193]
-
nu i-a răspuns niciodată. Deși seamănă atît de bine cu Gogol, așa cum au constatat și Valeriu Cristea și Brumaru, îmi place să cred că el nu ar fi spus asemenea marelui prozator rus: ,Scrisoarea-i o prostie! Scrisori scriu spițerii !" Oricum, pot depune mărturie că, pe la începutul anilor '90, mi-a vorbit, zîmbind enigmatic, despre existența scrisorilor lui Brumaru și m-a întrebat dacă nu le-aș putea publica eu în ,Viața Românească". Nu puteam. Nu doar fiindcă s-ar
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Articolele Autorului În vagi veneții inundate Compromise de-adultere, Prin canale demodate Și strivite de mistere Plânge crunt gondolierul - Cel ce lumea o descântă, Cu privirea către ceruri El spre moarte se avântă. A pierdut din nou iubirea Femeii de la spițerie, El spera la fericirea Transformată-n isterie. Plânge inima într-însul, Plânge sufletu-i romantic, Neștiind care-i răspunsul Ce-i revine sistematic. Nu-l iubește Georgietta - Fiica lui Marcone donul, Ea mereu a fost absenta Pentru el, mizer bufonul
AMOR DE GONDOLIER de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377114_a_378443]
-
spitalele mănăstirești. Dimitrie Cantemir (1673, 1710-1711), în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”, sublinia faptul că în mănăstirile moldovenești era primit orice călător, fie ortodox, fie armean, având întreținere gratuită. În secolul al XVIII-lea, iau ființă noi spitale mănăstirești, dar și spițerii (farmacii). Cum mănăstirea Probota era una din cele mai importante din acele vremuri, bănuim că locuitorii comunei Lespezi și mai ales cei din satul Lespezi care aparțineau mănăstirii, beneficiau de asistența sanitară a mănăstirii. La începutul secolului al XIX-lea
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
dr. Lilioara P. Toma, medic la Spitalul „C. I. Parhon” Iași, dr. Crenguța Toma, stabilită la Iași, dr. Victor Grapan din Heci. Farmacii În secolul al XVIII-lea, pe lângă mănăstiri au luat ființă nu numai spitale mănăstirești, ci și primele spițerii (farmacii). Probabil că și Mănăstirea Probota avea spițerie, de care beneficia și populația din împrejurimi. Farmaciile au apărut, în general, înaintea spitalelor. Decretul din 14 august 1868 reglementa înființarea de farmacii în Principate, cu condiția ca în acele localități să
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
I. Parhon” Iași, dr. Crenguța Toma, stabilită la Iași, dr. Victor Grapan din Heci. Farmacii În secolul al XVIII-lea, pe lângă mănăstiri au luat ființă nu numai spitale mănăstirești, ci și primele spițerii (farmacii). Probabil că și Mănăstirea Probota avea spițerie, de care beneficia și populația din împrejurimi. Farmaciile au apărut, în general, înaintea spitalelor. Decretul din 14 august 1868 reglementa înființarea de farmacii în Principate, cu condiția ca în acele localități să existe cel puțin un doctor sau licențiat în
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
In spatele perdelei de fum scos de „hornoaica” lui, Pâcu, cu ochii mijiți, părea că dormitează. Lucrurile însă nu se petreceau deloc așa. O privire atentă ar fi descoperit că ochii lui Pâcu țintesc pe cine știe care, cântărindu-l ca la spițerie...Poate nici moș Dumitru nu știa câte parale face fiecare cărăuș, așa cum știa Pâcu. El însă nu sufla o vorbă măcar despre cele descoperite în urma unor asemenea „drămăluiri”. Lui moș Dumitru îi spunea câte ceva așa pe departe... Când Pâcu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mult sânge - orice încercare... iar rezultatele nu au fost de fiecare dată pe măsura sacrificiilor... Și, de fiecare dată, deși rușii se declarau aliații noștri, în realitate ne erau împotrivă... și-a exprimat Costăchel gândurile. De la Federală au trecut pe la spițerie. Apoi au umblat după târguieli. Când totul a fost gata au pornit spre casă... Ședeau pe capra căruței unul lângă altul, tăcuți. Fiecare cu gândurile lui. De pe culmea dealului, la ieșirea din târg, armăsarul s-a întins la trap sprinten
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorbim de sămânță. Să socotim câtă sămânță ne trebuie la amândoi - a intervenit Petrache. Măi Petrache! Tu crezi că eu mai știu să fac o asemenea socoată? Lasă că mă pricep eu la trebușoara asta. Ți le socotesc ca la spițerie - a răspuns Petrache, înfoindu-se în pene... Bine ați venit, gospodarilor! - i-a întâmpinat bucuros inginerul Cicoare. Bine v-am găsit, domnule inginer! Cred că știți povestea cu lupul - a răspuns Costăchel. Cum să n-o știu, dragule? Numai că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acolo l-am văzut adresându-mi Încă o ultimă și lungă privire Înainte de a se cufunda din nou În discuția cu prietenii lui. Sosiră, la puțin timp unul după altul, Chiorul Fadrique și don Francisco de Quevedo. Fadrique venea de la spițeria lui din Puerta Cerrada; preparase poțiuni pentru clienții săi și avea gâtlejul iritat de vapori, amestecuri și pulberi medicinale. Așa că de cum apăru dădu de dușcă o juma de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toate, de la verb la prepoziție, cu această simbolică literă. Și rezultatul nu-i nimic mai mult decît un exercițiu de virtuozitate cum, în anii '80, se vor mai încerca. Atacînd la baionetă șablonul dicționarului în dezordine. Ba e ordine de spițerie... Ca să te bucuri de libertatea, în fond, pe care ți-o oferă această lume sfîrșind, la propriu, în vidanjă - grotescă imagine sub care se ascunde, în unele parodii, iadul - trebuie să depui armele. Să nu-ți bați capul, să-ți
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
cruțat nici Farmacia Semaca, ultima denumire a somptuoasei Case Gorgias, prima clădire cu beciuri suprapuse și legate prin galerii subterane cu celelalte beciuri din centru, terminată pe la începutul sec.19; este vorba de reședința familiei spițerului, dar și a unicei spițerii din Oraș, al cărei drept de exclusivitate era reînnoit anual prin hrisovul cancelariei domnești de la Iași. Coincidența face ca pe fosta fundație a casei în care trăise vreme de 44 de ani Ioan Gorgias, devenită acum sub lamele buldozerelor o
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
spioneze pe falsul Veniaminis, Marghiolița Calimah etc., dar și detaliile ce se compun fie în tablouri, portrete, așezări umane (măhălăli, vorba lui Bacovia), inventare de meserii, veșminte de epocă (costumele mirilor Rosalia și Gorgias, de pildă), de fascinante produse de spițerie, fie în adevărate performanțe lexicale pe care, în chip paradoxal, numai un anticalofil le poate realiza: cuvinte rarisime, de esență tare cu iz cronicăresc, dar contextualizate cu o desăvârșită naturalețe. Naturalețea și talentul epic sunt calitățile de căpătâi ale romancierului
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i duc niște flori, o sticlă de colonie Nenuco și trei clondire de suc de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
secarăA vini o vreme iarăși ne-om înturna în țarăCă nu-i raiu’ pă pământNuma unde te-ai născut...De-ar fi trăznit DumnezăuOblu’n muntele Brașău,Talpa leagănului meuSă n-o mai legene nime...Om fără norocca mine!-------------------------------(de la spițerie) - farmaciști Referitor la alte naționalități,să menționez că Chicago este mult mai „internațional”decât Phoenix-ul unde locuiesc. După Varșovia,este al doilea oraș...cu cea mai mare populație poloneză! Am fost prin oraș.Pe strada Milwaukee,spre exemplu,sunt
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
Marquez ) În largi Veneții inundate compromise și-adultere, prin canale demodate ce sunt strivite de mistere Plânge crunt gondolierul - cel ce lumea o descântă, cu privirea către ceruri spre o moarte se avântă. A pierdut din nou iubirea fetei de la spițerie, el sperând la fericirea transformată-n isterie. Plânge inima într-însul, plânge sufletu-i romantic, neștiind care-i răspunsul ce-i revine sistematic. Nu-l iubește Georgietta - fiica lui Marcone donul, ea mereu a fost absenta pentru el, mizer bufonul
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
la noi” (161, p. 10). Prin desele sejururi la Constantinopol ale dregătorilor români și prin importul de domnitori fanarioți, obiceiul ingerării opiumului și a teriacei a pătruns și la curțile domnești și boierești din Țările Române. În perioada fanariotă, prin intermediul spițeriilor, cârciumi- lor și hanurilor, al băcăniilor cu „coloniale” ținute de greci, turci și armeni, obiceiul ocazional de „a bea afion” (dizolvat în vin sau țuică) s-a răspândit și în mediul negustorilor și târgoveților români. Totuși, la 1835, starostele băcanilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tiriiac” (mss. BAR nr. 842, din 1819). Rămâne de văzut în ce măsură teriaca era folosită în mediul rural românesc la nivelul sfârșitului de secol XVIII. Probabil că nu foarte des (172), având în vedere faptul că se putea procura numai din spițerii, la prețuri destul de piperate. În 1765, de pildă, taxa vamală pentru importarea unei ocale de teriacă era de 22 de aspri, cam „cât o blană de sobol”. În 1792, aceeași taxă era de 18 bani pe oca, iar în 1818
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
509Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819) - scria unui spițer urmă- toarele : „Saor Lochmane, trimite-mi trei dram[uri] spirt de afion, că-ți voi plăti”. Semnat : „Maria Call[imachi]”. Nu știm în ce scop cumpăra de la spițerie prima doamnă a Moldovei circa zece grame de „spirt de afion”, dar putem bănui că substanța solicitată era laudanum. Așa cum ne asigură Radu Rosetti, „în vremea lui Scarlat Calimah și a lui Ioniță Sturdza” exista într-adevăr în centrul Iașiului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zece grame de „spirt de afion”, dar putem bănui că substanța solicitată era laudanum. Așa cum ne asigură Radu Rosetti, „în vremea lui Scarlat Calimah și a lui Ioniță Sturdza” exista într-adevăr în centrul Iașiului, chiar în fața palatului domnesc, o „spițerie Lochman” (199, p. 109). De altfel, Nicolae Iorga susține că a existat „o întreagă dinastie de spițeri ieșeni Lockmann”, atestată de la a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până la începutul secolului XX (269, p. 253). Un farmacist cu numele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
514, p. 125). Inițial, „burueana” tabac (prizată pe nas) era socotită „ca o medecină care vindeca toate patimile”, așa cum am văzut că apare într-un text din 1869, scris probabil de Gheorghe Asachi : „La început tabacul se afla numai pe la spițerii, care nu’l vindea decât după recepte [ale] doctorilor, care’l prescriau câte doze nasul pațientului avea să iaie pe zi !” (265). Năravul de a inspira praf de tutun pe nas n-a prea prins la români. A fost mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ulița cea Mare la vale spre bașcă (beci n.n),... unde este stâlpul cu fănar de-a curmeziș pe lângă drumul porței cei mari, până în zidul Curței gospod de lângă ceasornic,... pe care loc fiindcă și dumnealui doftoru vra să facă o spițerie de peatră cu a sa cheltuială pentru odihna de obște”. --Din acest hrisov aflăm multe lucruri noi: că lângă “Curtea gospod” se afla “bașca”, apoi “stâlpul cu fănar” și despre “Ceasornic”, dar nimic despre “spițeria doftorului Fotache”. Iată însă că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]