3,200 matches
-
norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare/ O tulpină de floare/ Gîndaci/ Să fie petale de maci/ Și craniile goale/ Locuri de încîntare/ Să cînți la spini/ Și notele să le combini/ Să iasă numai bube și vînt/ Cu mană, cu piatră, cu fier hohotind/ Și-n loc de corzi să ai otravă/ Astfel ca numai durere să se reverse din slavă/ Să-ți crească inima pînă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
În Dumnezeu e scutul meu. În Cel Ce mântuiește inima curată. 11. El face Înțeleaptă judecată, Severă judecată. Fiindcă El 12.Pe cel viclean și crud, de nu se-ntoarce, Cu lungi săgeți Îl ceartă, si cu arce, 13.Cu spini de foc și moarte, fel de fel. 14. Iată, cel rău se zbate să conceapă Păienjeniș de intrigi și minciuni. 15. Deschide gropi, Închipuie genuni Și-apoi se prăbușește el În groapă. 16.Asupra lui Întreaga-i răutate Și violență
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
plimbă ce se plimbă acolo, pe când toți așteptau înlemniți. Cu un trandafir în mână, el se întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele, pe sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin. Dar, câte tragedii, câte suferințe în acest secol lung și greu cât un mileniu!... Am văzut multe lacrimi, la români. Văzui și lacrimi poloneze. Sau ungurești. Lacrimi germane. Rusești, bineînțeles. Englezești, franțuzești... De toate. Nu că fiece nație ar plânge
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
opresc La noi pe sub fereastră; Noi stam cu ochii pironiți, Și fără de suflare, Sunt ângerii veniți din cer Cu sfînta lor cântare. Ei cânt-așa de înălțător Cântări de biruință! Și-auzi-i, cum se plîng acum De-a lumei necredință. De spin, de cruce, de Judei... Dar s-a deschis mormântul Și Crist acum e dus în cer Și judecă pămîntul. Și sfînt fior ne străbătea Și nu vorbiam nici unul Sărac ne-a fost, dar sfînt și drag În casă-ne Crăciunul
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror simplă evocare ne ridică părul în cap, erau în realitate mai fericiți: desigur pentru că ei simțeau viața scăpându-le prin toți porii, un șarpe mic, un țânțar prăpădit, un spin în talpă erau soluțiile transcendente ale tuturor problemelor lor. Cât ne privește, noi facem fițe și trișăm cât putem. Ne convine multora dintre noi să fim muribunzi ani întregi: dreptul de vot și injecțiile sunt singurele noastre suporturi. Iar când
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
strălucește acum în aerul limpede, pare o flacără roșie ce se îndreaptă spre dealul pe care, mărăcini și roșcovi sălbatici, neramzi și mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul pietros, palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
sau sunt învățați, mi-au plăcut scrisul și cititul”; „în școala primară, premiant fiind, învățătoarea din satul meu oltenesc mi-a dat 7 la purtare”; „«Le style c’est l’homme-même» - cum a spus Buffon, iar pe durumul plin de spini ai speranțelor omenești de a uita, prin rîs, de tragedia existenței în numele bucuriei de a fi - «joie de vivre» spun francezii la ei acasă, și unii la noi, pe limba noastră” („E scris adînc”, ar fi spus, la rîndul lui
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
unui porumbel gângurindu-și depărtarea. Cerul din incubator Femeile pline de dor Fătul care a murit Stând în rotunda membrană din deschizătura vaginului Perechea de gemeni, nenăscutul care se arată pe ecran de ultrasunet încă viu Cer mut de incubator. Spin de consolare. Suseta de copil pe pietriș, și tu mergând mai departe. Ciudat... Ciudate zile cu iepuri și lebede cu vreascuri și cer înstelat vânt nordic oameni bătrâni cu ochi orbi vorbind despre susur și milă despre voci și soare
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
hotarul rusesc", la marginea unei împărății foarte ostilă față de străini. "Un dor vechi" îl cheamă în Basarabia, simte "o neapărată nevoie de a cunoaște și de a spune și altora despre satele și oamenii ce se află dincolo de gardul de spini, dincolo de poarta de aramă, în tainița bălaurului cu ghiarele de oțel" (p. 4). Își găsește un bun însoțitor în boierul bucovinean Nicu de Flondor, ce joacă parcă rolul unui Vergiliu conducându-l pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
nu o poate distruge și dimineața nu o poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
Leo Butnaru Vorbire. Parcă ți-ai scote spini din gâtlej accentuat metaforic vorbind - din inimă din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi unele peste altele și din lemn de trandafir alb - reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de anatomie - nici pe una din
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
rotunjită din petale roze puse straturi-straturi unele peste altele și din lemn de trandafir alb - reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de anatomie - nici pe una din ele nu erau înfățișate țesuturi sângerânde ca sub coroana de spini. Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
altele și din lemn de trandafir alb - reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de anatomie - nici pe una din ele nu erau înfățișate țesuturi sângerânde ca sub coroana de spini. Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber ceea ce nu se poate spune și despre inimă - sclava propriei tiranii despre care - indirect este și această vorbire directă.
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
-ncet să cadă iar vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în crini - la levitația dintâi de astă seară la 70 de ani și încă-o vară... 11 mai 2011 Gheorghe Istrate
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
paradox „ploaia în sus umflînd norii" în timp ce grăbești pasul chiar în fața ta e o bunicuță de vată cu creștetul alb imponderabilă ca un val de abur acum în acest sfîrșit de ianuarie un țipăt moale un pumn în apă un spin în aerul serii o unghie în carnea lăptoasă a unui nou născut un scuipat hindus, o declarație de dragoste între infanți, pielea ușor iluminată de shiva ca un manuscris încă nedescifrat de neofiți. te văd iarăși sus cum urci direct
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce-l refăcusem pe rând din petale și rouă și stele și spini. Eram amândoi un singur stindard, alergând, cu abstracte organe ce ard. Ideea de frumusețe se-mplinise acum undeva în mine, adânc, într-un piept stâng într-o inimă dreaptă, alergam liberi în lumină cântând, dispărând, alergând.
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș nămeții, Are un pulovăr destrămat de lână, Unde stau, podoabe, spinii și scaieții. El adună cercuri sacre pe-un toiag Ori poate pe-o vargă bună de alun, Care îți găsește apa de izvor, Care detectează susurul cel bun. Hai cu mine, acuma, să-l primim în prag, A găsit, sunt
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
D Lestine iterare 98 SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac. (Luca 23 : 24) Cu biciul îi brăzdau pielea Și soldații nu știau Că în rănile lui Deșchideau muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea e soclul Pe care Iisus Avea să unească Cerul cu pământul. Apoi L-au crucificat, Bătând în cuie, Pentru
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul bogat astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
ispășesc pedeapsa de a exista și de a avea „priviri inteligente”. Piesa se încheie simbolic cu o nuntă grotescă între doi soldați, o nuntă batjocoritoare regizată și urmărită îndeaproape de sergentul beat care așază pe capul „miresei” o coroniță de spini. Stagiul militar se încheie, însă soldații rămân și în civilie închiși în dormitoarele unității ascultând zgomotele lumii de afară strecurându-se, probabil, prin canalele de aerisire. Piesa are, după părerea mea, două handicapuri: e scrisă cam târziu și pare o
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
situații oarecare cu tîlcul incarnat și de a inventa din te miri ce un limbaj cu vocabule transfigurate semantic. Iată, spre exemplu, cum devitalizatul adverb "mai" devine o puternică pîrghie de nuanțare ad-hoc: gardul făcut de Chirică este "streșinit cu spini și atît de des de mai nici vîntul nu putea răzbate". Este subliniată aici, atît de simplu și subtil, trăinicia gardului. Cînd Dănilă dă boii pe car, cel blagoslovit prin schimbul de tot bizar "pleacă într-o parte, spre pădure
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
Scriu despre aromele sfinților. întinzîndu-mă după o cheie, răstorn călimara. Doamne, scriu cu litere de aur. înmoi pana în aur. Scrisul meu trebuie să fie strălucitor. Vorbind, eu îmi tai gîtul împrejur pentru Tine. îmi iau de pe limbă coroana de spini și }i-o așez pe creștet, Doamne. Și iată, în jurul proscomidiei, mulți arhierei, preoți și diaconi cîntă liturghia, îngînă rugăciuni înfricoșate, se rotesc în jurul Mesei, implorînd har, îmbrăcați în odăjdi de mătase, în luminoase stihare, agitînd cruci și cădelnițe, iar
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
de limbaj. Iar aceste motive, dintr-un anumit punctde vedere, sunt decelabile aici, chiar dacă au permanent în substanța lor un coeficient de imprevizibil. După perioada lui figurativă, din anii '70-'80, aceea cu focul, cu lemnele... A.M. - cu ghemele, cu spinii, cu gogoașele de mătase.... P.Ș. - ...care trimitea explicit către un anumit tip de exterioritate, către structuri obiectuale pe care le exploata cu o insistență de multe ori halucinantă, Ciubotaru a trecut la structuri plastice pure; ovoidul, elipsoidul, care constituie
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]