200 matches
-
sprijinit/ în partea cealaltă a pavilioanelor,/ Ca să-i dăruiesc Elmei un buchet de streptomicină/ Păstrat de mine anume pentru ea...", "mă-nvîrt pe malurile mîloase ale Mareotisului,/ Uimit de anemonele strălucitoare,/ Uimit de tavanul care-mi oprește urcușul spre cer,/ în sporovăiala surorilor celeste/ Care coboară în stoluri albe spre farmacie, pentru aprovizionare". în numele "pozitivismului liric" ("se cuvine să redăm poeziei misterul prin filiera scientistă"), termeni strict medicali sau din fizică invadează spațiul poeziei. Folosirea lor nu îi dăunează, ba dimpotrivă, resuscită
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
Ilie Șerbănescu într-o manieră simplă și edificatoare. Ce sunt arieratele? Nu sunt - cum mărturisea nu de mult, cu umor, un scriitor, că își închipuie că sunt - două fetișcane întârziate la minte, două retardate, care ne agasează cu veșnica lor sporovăială. Iată ce sunt: "în termeni financiari, o datorie neonorată poartă numele de arierat întrucât se consideră a fi o plată în întârziere. Datoria este o stare financiară normală. Este asociată creditului, fără de care nu se poate concepe funcționarea economiei. Arieratul
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
grec stabilit în târgul nostru. Împreună cu ea, făceam des familiei Marcachis vizite interminabile, iar coana Ifigenia vorbea ceasuri întregi cu madam Marcachis, în timp ce eu jucam țurca afară cu băiatul lor, Costel, cu care mă împrietenisem. Mă și enervam de atâta sporovăială. Ce-or fi vorbit ele acolo în casa atât de bine îngrijită a grecului? Casă foarte curată, având, țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
al lui Constantin Popescu, care, în condiții de concurență normală și de vigilență critică, ar fi fost trecut lejer cu vederea, necum să mai fie și premiat. Deși se vrea un roman complex, Mesteci și respiri mai ușor... este o sporovăială de tramvai, un chat de cartier (cu oareșce umor), o conversație neîntreruptă între șapte prieteni care pregătesc spargerea unui magazin de bijuterii. Mai mult de trei sferturi de roman e ocupat de acest turnir dialogal despre tot ce înseamnă loc
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
și aceasta contribuia la a o face să nu se simtă sigură pe ea însăși și la a se întreba: „E cu putință să nu fiu decît o fandosită care se dă mare?“ Gata, dragă... o imploră Barbara, retezînd interminabila sporovăială a secretarei. Spune-mi mai curînd ce ne rezervă soarta pentru astăzi... Știa, din păcate! Iar tonul ei fatalist nu viza decît să-i pregătească firescul reacției. Nimic, răspunse Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
musculos și-ndesat, zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele, să joace zaruri, să asculte sporovăieli, să privească ruginitele corăbii aducînd de pe mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea să-i lucească diavolește, mustață și-o vopsește cu kohl egiptean, ca gură să-i foarfece nelumește, îi
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul, asadar cu o indeterminare în altă cheie, cu o transparență a misterului deopotrivă scriptic și ontic: "sîngeram din același braț / zi după zi, din ce in ce mai transparenți, / mai oxidabili... / te sun rar: tăcere, sporovăiala, emoții de stadion; / și totuși am o bucată de întrebare: / pe spaliere crude ce crește, domnule profesor, ce? / cum verdeața stomacului nu mai contează / ridic tonul: / ăursuletul de pluș doarme doar în grîu proaspăt!a - / tu prietene, nu asculți decît
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
a treia cale. Până-n nouăzeci eram campioni mondiali ai comunismului, sub Iliescu purtăm torța olimpică a democrației, iar cum au început să zboare avioanele desupra Sârbiei ne-am trezit promotorii înflăcărați ai balcaniadei neutralității! Și asta nu așa, într-o sporovăiala, seara, întinși pe canapea, ci în proporție de masă! Șaptezeci la sută dintre români se visează astăzi elvetieini, sau măcar austrieci! Cum altfel decât infantilism să numești această penibilă umblare cu sorcova, fără busola, în direcții despre care nu știm
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
cu Michael Henry Heim, nu ar infirma total asemenea impresii/temeri. Un Babel fericit este un seminar în sensul antic-filozofic al termenului: o întîlnire între prieteni, pe străzile Timișoarei sau pe malul lacului Surduc, într-un sătuc bănățean pașnic, o sporovăială fermecătoare între profesorul american, Adriana Babeți, Cornel Ungureanu și cinci tineri talentați, Daciana și Doru Branea, Sorin Tomuța, Ioana Copil-Popovici și Marius Lazurca. Cei opt, ca să le spun așa, vorbesc despre orice, cu vervă, sclipitoare inteligență și entuziasm: românii întreabă
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară, de regulă, pe mai multe planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul emisiei verbale este pur asociativ, căci la loc de cinste se află (ca și la Caragiale), sporovăiala, flecăreala, șueta, locul predilect de întîlnire este cîrciuma, cafeneaua, uneori trenul, alteori tribunele de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger). Ceea ce frapează este capacitatea personajelor de a surprinde latura amuzantă a oricărei catastrofe, resursele lor
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
așteaptă orb” (Cântecul 29). Când a publicat prima selecție, de 77 de poeme, din „Dream Songs”, Robert Lowell a întâmpinat cartea astfel: „La început creierul suferă și îngheață de atâta întuneric, dezordine și ciudățenie. După o vreme, situațiile repetate și sporovăiala indecentă devin din ce în ce mai agreabile, cu toate că și acum nu aș avea încredere în mine să parafrazez cu acuratețe măcar jumătate din secțiuni.” Nu vreau să dau versurilor lui Berryman nu știu ce conotație morală, poezia nu poate fi un tip de judecată a
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
șmecheri ar fi inventat niște roboți care să se ducă să-mi aducă un suc de fructe atunci când îmi era poftă să beau care să se ocupe de menaj fără să fiu obligată să fiu amabilă și să le ascult sporovăiala. Mariette nu vine mâine cu atât mai bine sunt sătulă de cancerul bătrânului său tată. Pe asta am pus-o la punct și cât de cât stă în banca ei. Sunt unele care nici nu-și pun mănuși de cauciuc
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
profunde, neschimbate, o zăbavă vindecătoare, o foșgăială bizantină înălțată, totuși, de o măreție, o claritate dintr-o altă poveste. Contrarii, alb și culoare, sobrietate și apropiere, lipsa cuvântului, ca în însoțirile mute dintre regină și {efica, turcoaica ei credincioasă, și sporovăială pe săturate. Mai ales, izolare și complot. Departe de țară, în Cuibul liniștit, cea mai iubită figură publică din interbelic, a cărei legendă o stimulează pe cea a Balcicului, nu va fi departe și de intrigile de la curte, de problemele
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
de zona în care era întins pe jos individul. Am rămas înmărmurit. Cel căzut nu era altcineva decât colegul de serviciu cu care am avut la plecare discuția de mai sus. Sirena unei salvări SMURD sparse în mii de cioburi sporovăielile celor strânși în jurul lui Vlad, iar paramedicii l-au preluat în mare grabă. Am mers în spatele salvării până la Spitalul de Urgență. Acolo, îngrijorat de soarta colegului meu, am rămas în sala de așteptare de la Urgențe, interogând periodic asistentele medicale care
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
niște momâi de sticlă, acoperiți cu un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare și cotrobăia prin valiza așezată în plasă. O cucoană mai ținea în mâini o carte de rugăciuni, doi domni fuseseră surprinși în timp ce
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
de o parte și de alta a mesei lungi din Cafeteria, care-mi amintește de mesele praznicelor și parastaselor ținute în curțile mănăstirilor. Și aici e tot un fel de pomană, dată din preaplinul și mila celor bogați, iar rumoarea sporovăielii este aceeași ca la praznice, că doar d-aia îi dai gurii să mănânce, atâta că se vorbește într-o limbă pe care n-o înțeleg... Nu m-am învrednicit să învăț engleza; am învățat în schimb un lucru mult
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
cunoștință sau rudă a doamnei directoare tinere. Brîndușa-i cel mai tînăr cadru didactic din școală, iar cel mai bătrîn e chiar doamna directoare plină Georgeta Ciochină, sărită bine de vîrsta pensionării, dar nu se lasă. Bune camarade de bîrfă și sporovăială generatoare de strategii pentru bunul mers al treburilor în școală, cele două directoare împart și ele dreptatea elevilor și deopotrivă profesorilor și salariaților serviciului administrativ. O familie numeroasă și la o adică armonioasă, în care Robert nimerise ca-n sînul
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
sens care să cuprinză Sensul, se îndreptară zgribuliți spre casa preotului, unde, așezați lângă o țuică fiartă ce avea să le alunge din oase frigul mult prea aspru pentru acel început de primăvară și prim Paște al Revoluției, își urmară sporovăiala, cu îngăduință și de o parte, și de cealaltă. Când umbrele înserării se lărgiră ca petele de pe sugativă, Celebi se îndreptă spre „tauleta“ din fundul grădinii. De coarnele lunii atârna o pâclă deasă, pe care Celebi o despică, șovăielnic, până ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
e semnalată involuția lui Ioan Alexandru, care n-a ezitat a opta, după cum se știe, pentru "angajări" eterogene, mistic-socialiste: "Chiar conținînd pasaje demne de atenție, imnele, ce închid mult prea de timpuru poezia lui Ioan Alexandru, sînt aidoma unor interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită.(...) Arareori, cîte un fragment se bucură, în treacăt, precum, în origine, pămîntul văzut ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
parcă era mai prietenoasă și mai puțin complicată. Eram eu un gândăcel, însă trebuia să recunosc că nici lumea oamenilor nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întreagă lecție a d-lui metodist, despre zeul grec la vinului, dar și al teatrului, ca și cum auditoriul nar fi avut nici habar de Dionysos și nici altceva mai bun de făcut la ora aceea. Simt că lumea abia-abia mai îndura sporovăiala care de fapt, nu era sporovăială, a domnului Ilea. Cum se explică natura lui dublă: supranaturală și umană în același timp?-reia Regizorul firul. Povestind rar și apăsat, ca și cum toți cei de față am fi fost niște copii de școală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
despre zeul grec la vinului, dar și al teatrului, ca și cum auditoriul nar fi avut nici habar de Dionysos și nici altceva mai bun de făcut la ora aceea. Simt că lumea abia-abia mai îndura sporovăiala care de fapt, nu era sporovăială, a domnului Ilea. Cum se explică natura lui dublă: supranaturală și umană în același timp?-reia Regizorul firul. Povestind rar și apăsat, ca și cum toți cei de față am fi fost niște copii de școală primară-Fiindcă se născuse de două ori
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți că nu v-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]