142 matches
-
al românilor e un autocrat din secolul al XV-lea? De ce colegii mei m-au făcut ateist în secunda când i-am întrebat “vouă ce va spune o artă care de 1000 de ani își pictează sfiintii la fel de uscați și stafidiți?”,bineînțeles ei știu că pe vremea lu Ceaușescu era mai bine ,că bineînțeles aveai un loc de muncă asigurat dar nu știau micul amănunt -comunismul propavaduieste ateismul! E dureros să afli că cel mai mare român al românilor nu e
Bine c-a-nviat! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82860_a_84185]
-
vișinele curățate mecanic de sâmburi 5leziuni pe fruct la 20% din numărul fructelor; 2 leziuni pe fruct la 20 % din numărul fructelor; 2% sâmburi la dulceața de vișine, cireșe raportat la masa fructelor în sirop; 15 % din fructe cu aspect stafidit și 0,5% sâmburi de struguri, raportat la masa fructelor în sirop; la dulceața de gutui nu se admite prezenta casei seminale; Consistentă fructelor Fructe moi nedestrămate, bine pătrunse cu sirop; Pentru dulceața de mure sau zmeura se admit fructe
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
cumpărase pe la sfârșitul anilor '50 parcela locului de veci de la o ultimă urmașă (probabil pauperă) a scriitorului. Am vizitat-o pe doamna Sarmiza Eglantina Ghenovici într-o mansardă din blocul Adriatica, pe cheiul Dâmboviței. Era o bătrânică mică de statură, stafidită, trecută de 80 de ani (fusese profesoară de franceză!) care m-a întâmpinat cu mefiență - justificată în conjunctura anilor '80 - și a promis că va reinscripționa pe soclu numele lui Nicolae Filimon, rugându-mă "din suflet" să nu mă adresez
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
ca să halloweenizăm cum se cuvine, să băgăm mare cu plăcinta cu dovleac. Dovleac găurit și făcut tărtăcuță/tigvă. Cu lumină/lumânare înăuntru. Deh, sporturi de toamnă: cu porumb fiert/copt în spuză, dar și cu (încă) pepeni galbeni & roșii, struguri stafidiți, “culeși toamna pe târziu”. Și întreg cortegiul/alaiul de fructe: prune brumărite bine... gutui pântecos-languroase, aproape plângând, pere voluptuoase tip “sâni”. Motiv pentru care vă și urez: “să vă destrăbălați bine”!
Retete de toamna. Tarzie [Corola-blog/BlogPost/96981_a_98273]
-
proiectată pe cer în zvâcnet ascuțit de turle. Piatra lăcașurilor, înnegrită de ani. Palate. Sobrietate imperială. Eleganță austeră. Muzici: în saloane cu candelabre din cristaluri zornăitoare, ori în biserici, ori pe străzi. În piața de vechituri, delicatele melodii ale harpistei stafidite, cu mâini schimonosite de artrită. Tropotele cailor de la caleștile care plimbă turiștii prin burg. În Schwedenplatz, un clovn și uriașele lui baloane de săpun. Copii și oameni mari alunecând pe trotinete printre rafturile ticsite de cărți, din librării. Sălile de
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o minciună, le așeza doar patrafirul pe cap și rostea, miluiește Doamne, pe roabele tale Carmina și Elena și le iartă greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, izbăvește sufletul lor, amin. Le primea ouăle în palmele lui stafidite, uscate, asemănătoare cu două scoici, clipea des, împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea, cuminte, nu-ți fac nimic, hai, uite ce are bunicu aici. Ai mai văzut așa ceva? Îți dau o sută, dacă pui mânuța... îți dau două, hai, nu-ți fie rușine, întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte își trecea firul prin clavicula lumii. La mijlocul întunericului, el a prins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
disperare, pus în pielea locatarului stațiunilor, își împrumută vorba acestei mărturii fără ieșire: "O să intru în păcat,/ Sfinte, Doamne, ține-mă!/ Pentru vin nu am ficat,/ Pentru apă, inemă." Cu largi volute elegante, ale modernismului care trece scuturîndu-și țigara, lord stafidit de gălbinare, scrie, chipurile, Adrian Maniu Omul cu ficatul uscat. Un călător astenic, spre ultimul țărm: "Luându-și la subsoară/ Puținul nemâncat/ Într'un sicriu pitic - cutie de vioară - / Cu inima ca pasărea ușoară/ A plecat." O Seară de toamnă
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
creatură a fost descoperită pe coasta de sud a Africii de Sud, lucru ce a dat loc speculațiilor că ar aparține unui extraterestru, fapt ce ar fi atestat prezența acestuia pe Terra. În cele din urmă, creatura cu trup fusiform și craniu stafidit s-a dovedit a nu fi ceva neobișnuit: „Era un pui de babuin, femelă, care avea cordonul ombilical atașat de corp”, a explicat medicul veterinar Magdalena Braum. „Cel mai probabil a fost omorâtă de o mușcătură care a trecut prin
Misterul extraterestrului din Africa de Sud a fost descifrat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63822_a_65147]
-
cărui carență în idealuri e compensată de cazuistica absurdă a detaliilor infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu tonus molipsitor, în discrepanță cu masoreții stafidiți care îți numără cîte dezacorduri și cacofonii faci pe pagină. Candoarea înseamnă a fi „candelabru” retoric de șarje spumoase, dar un candelabru a cărui o robustețe planturoasă impune respect nu prin mărimea trupului, ci prin căldura gîndurilor rostite. Și în vreme ce
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
cu cine știe ce divagații peste care și cititorul cel mai răbdător, ori dedulcit la rafinamentele experimentului (în sens larg) ar sări. Cristian Teodorescu mizează, și bine face, pe cartea epicului. Nu a verbozității gratuite, buruienoase, crescînd în golurile dintre două constatări stafidite, dintre două ,reportaje", ci a personajelor și-a ,faptelor" care se țin. Un roman aproape ,serios", de n-ar fi vocile care se-amestecă indefinit, de-ți trebuie ureche muzicală, nu glumă, să nu te pierzi în madrigalul lor. De
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
avicenne de la periferia unde înflorește liliacul și cântă mierlele negre. înghit șarpele endoscopic și descopăr un continent nou : harta zdrențuită a sângelui meu. poeme în metrou sunt în 7 bis la place des fętes se așează în fața mea o domnișoară stafidită. dată cu ruj. căruntă. nu mă mir: citește balzac. * * * o pereche de tineri hispanici el un adonis ea senzuală cu sâni proeminenți. se joacă. își folosesc buzele în atingeri erotice. limbile lor au devenit un sex. observ că lui i
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
murise. Bunicul: „Ce mai faci, fa, Tincă, fa?” Mătușa Tinca (înduioșată de interesul bunicului): „Ei, cu bătrînețile”. Bunicul: „Tot singură și nesărutată?” „Hi-hi-hi!” rîde știrb baba. Ei, sărutatul de dinainte. Inainte era altfel. Propoziția asta vine la pachet cu mîini stafidite, cu macrameuri rupîndu-se de putrezeală și cu muzică ușoară interbelică. O, neuitatul Jean Moscopol cu „r”-ul său graseiat: Dă-mi gurița s-o sărut/ Căci pentru sărut e dată/ Ia gîndește nu-i păcat/ Să rămâi nesărutată./ Cînd ai
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
am văzut o singură dată, la o nuntă. Era un bărbat de vreo 70 de ani, cu părul perfect negru, dat peste cap, ca în filmele interbelice. Pielea albă, sidefie. Înalt, foarte înalt, și drept, ca un stejar, cu mâinile stafidite, purtând cu eleganță nobiliară un inel masiv, de aur, ce imagina un șarpe ce-și înghițea coada. Ochii lui mari, mult prea mari pentru un chip așa de uscațiv, trăiau în altă lume. -N-a ieșit de 11 ani din casă
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
nu orice butuc de vie E pus să facă un cotnar, Poate fi doar o acritură, O secătură, un hoinar.) Și-acum mă-ntorc din cugetare Cum am făcut-o și mai an Și mă semnez cu resemnare Un strugur stafidit: Trăistan. Leonid IACOB Referință Bibliografică: cugetarea lui...Trăistan / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 908, Anul III, 26 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CUGETAREA LUI...TRĂISTAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346167_a_347496]
-
Acasa > Impact > Relatare > COMÂNDAREA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015 Toate Articolele Autorului Clopotele băteau prelung, însoțind pașii hotărâți ai popii din Sărmășel. Maria lu’ Coțob, stafidită și încovoiată, îl însoțea ca de fiecare dată când se prohodea, jelind de mama focului. Cele patru femei îi priveau de pe terasa casei de la marginea satului, pregătite și ele să participe la comândare. - Pe mine să nu mă duceți la
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
Spre sfârșitul lui iulie, încă nu plouase deloc. Satul era pârjolit. Până și din pomi, fructele căzuseră, stafidite, iar frunzele păreau că stau să se-aprindă. Oamenii se căinau, se rugau, blestemau temători că vine sfârșitul. Era în anul 2000 și lumea se aștepta ca Dumnezeu să piardă Pământul cu foc. Dar ploi veneau; ocoleau satele și se
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
trecu mai departe. Treaba asta a fost urmărită de o veveriță care tocmai atunci se-ntorsese în pomul cel vechi și găunos, unde găsi un loc nemaipomenit de bun să-și amenajeze o scorbură. Chiar găsi un măr mic și stafidit, rămas în pom până-n primăvară ca prin minune, iar acum îl ducea harnică în scorbură. Nu va sta mult mărul în acea scorbură, care era doar un punct de lucru al întortocheatei întreprinderi particulare a veveriței, care avea un lanț
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
ca pe vremea răposatului lor iubit conducător din ultimele decenii ale secolului trecut - numai că mortul de la groapă nu se mai întoarce, oricâte limbi i-au dat împușcatului, în timpul vieții, în gaura dosului, oricâte bocete i-ar aduce, în continuare, stafidiții. Cristina OPREA: Vă mulțumesc mult pentru acordarea acestui interviu și pentru franchețea dumneavoastră. Așa cum spunea Shakespeare „Omul e un mic univers”, iar domnia voastră ne-ați dezvăluit câte ceva din universul trăit. Vă doresc ca Anul Nou 2016 să vă încununeze evoluția
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
veșmântul, cotropit de-atâta lene, Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene! Ar mai pune-o de o baie, însă apa e prea rece, Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece! Râsul își aude mațul stafidit cum chiorăie, E a` lui, a` lu` cumătru` care-n grotă morăie? Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne: E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne. Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată, Doar în vise
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine, sclipirea divinitații în pădurea de nepătruns a nedreptății si nepăsării. Tu, spirit rătăcit, verși lacrima înțelegerii, privești trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutății și chipul hidos, stafidit al mârșăviei. Tremuri! Răceala indiferenței, frigul neantului îți tulbură aura. Poți să-ți culci gândul obosit pe perna inimii mele. Sufletul meu să-ți fie înveliș, să nu simți furtuna sau viscolul ce agită perfecțiunea clipelor. Închide pleoapa-ți obosită
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului un strugure stafidit a rămas singur în mijlocul iernii * la proces judecătorul se vede și pe sine în boxă! * tihna bătrânului pe prispă șla soare: struguri cu pâine * din volumul Poeme cu ochii ingusti Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345154_a_346483]