86 matches
-
cruci de aur. Codrii în suiș aproape drept strâmtorează milenara clădire și aruncă miresmele chiparosului și răcoarea stejarului în balcoanele și ferestrele chiliilor. O sacră severitate monahală stăpânește în jurul și în cărările acestei mănăstiri. [...] Zografu păstra pentru noi mari destăinuiri! Starițul vorbește românește, iar pe peretele de onoare al salonului stă, în rând cu marii ctitori, Ștefan cel Sfânt și Mare, voievodul Moldovei!”
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
sudic al edificiului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Această s. bisărică sau făcut cu cheltueala făcătorilor de bine prin osărdiea și ostăneala sfinți(ei) sale, maicei E(u)frosina Laz(u) starița sn. mon. Varatecul, și sau sfințit la a. 1847, noemvri(e) 2"". Biserica are plan dreptunghiular, având atașat un pridvor de lemn în colțul sud-vestic. Pe acoperișul lăcașului de cult se află trei turle înalte, din lemn. Inițial era compartimentată
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Elena cele șase fiice ale sale Datorită splendidului portret pictat de Pârvu Mutu pe peretele de la intrarea în pronaos, în partea din dreapta ușii, și purtând înscris anul 1699, aflăm numele stareței sfintei mânăstiri la acea dată: "„Platonida, care au fostu stariț(ă) cându s-au făcut mănăstirea.”" Domnitorul Constantin Brâncoveanu a înzestrat mânăstirea cu odoare de preț și cu moșii. La refacerea ctitoriei de către domnitor au fost construite și corpurile de chilii care se păstrează până în zilele noastre. Conform documentelor și
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ciracii săi: Popa Constantin zugravul și Gheorghe Bălăceanu zugravul. În trecut, pe peretele de nord al bisericii era reprezentat un portret al stareței Meletina, datat 14 iunie 1842, cu inscripția: "Meletina schimonaha starița sf(intei) măn(ăstiri) Mamu". Pe ruloul pe care-l ținea stareța era scris: În anul 1873 obștea de maici de la Mânăstirea Mamu e mutată la Mănăstirea Horezu iar Mamu se transformă în biserică de mir, în parohia Lungești. Documentele
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
cursul mediu albia este lată (1,0-1,3 km), predominant înmlăștinită, acoperită cu trestie și rogoz, între satele Mălăiești și Brăviceni prezintă o mlaștină desecată tipică. Suprafața luncii constituită din roci argilo-nisipoase nu este netedă, fiind întretăiată de mulți afluenți, starițe și heleșteie. În perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale este acoperită de un strat de apă cu grosimea de 2-4 m, pe o perioadă de la 2-5 zile până la 3-4 săptămâni. În aval de or. Orhei lunca se
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
destul frumuseța și majestatea decorului, ci trebuia să concure mai cu seamă frumusețea și frăgezimea personificatorilor, fără care se hrăpește orice iluziune de scenă și celui mai nevinovat spectator. Fac aluziune la fețele îngerești ale călugărițelor, la aerul religios al stariței, la aspectul cavaleresc al câtorva nobili, la înfățișarea marțială a bandiților și la gruparea lor! Ce să mai zic de scenele amoroase fără nici un dram de amor, de desperările improbabile ale amantului, de durerea invizibilă a iubitei. Aceasta va deștepta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a tradus totodată Micile opere morale ale lui Isocrate (1824) și Manualul lui Epictet (1825). Din Simonide din Amorgos a mai transpus liber un fragment, intitulat Din greacă lui Simonide integrat în cea de a doua ediție a Canturilor (Napoli, Starița, 1835), alături de redarea liberă a fragmentului elegiac Din același, inspirată fie de Simonide din Amorgos, fie de Simonide din Ceos. Ambii îi erau cunoscuți lui Leopardi în traducere, iar pentru al doilea a dovedit o afinitate deosebită, dat fiind că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gospodar, a folosit cu dobândă bună banii pe care i-a agonisit. La 12 aprilie 1671 (7179) avem o mărturie a arhiereilor și a marilor boieri, care spune: „Au venit înaintea lor starețile de la Socola, Anesie și Elisafta și Anesie starița cea bătrână, și cu toate călugărițele de la Socola și au vândut mănăstirii Cetățuii o poiană și cu loc de pădure ce este lângă hotarul Cetățuii, care să cheamă Vămășoaie.” La 15 oct. 1681 (7190) a cumpărat un loc de casă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Este curios că despre danii către mănăstirea Socolei se poate vorbi mai puțin. În schimb, despre împresurări ale moșiilor mănăstirii de către megieși găsim zapise destule. Primul ar fi cel din 5 mai 1666 (7174), din care se vede cum: „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de dări acordate de voievozi pentru dugheni și cârciumi. O interesantă scutire o dă Antioh Cantemir voievod la 9 iunie 1696 (7204): „Scriem domniia mea la slugile noastre...Vă facem știre pentru o crâșmă ce-ar avea rugătoarele noastre, Anghelina starița și cu tot săborul de la svânta mănăstire de la Socola...la Iezăreni, lângă morișcă, ce au acolo la drum.” - Să ne întoarcem, omule bun, la judecățille călugărițelor cu cei care împresurau moșiile sau luau din averea mănăstirii. Una din pricini s-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a lui Grigorie Ioan Calimah, din 25 aprilie 1768: „Data-m carte domnii meli moliftii sale, Magdalina monahiia pre care, cu alegerea preasfințitului și al nostru duhovnicesc părinte chiriu chir Gavriil mitropolit, o am rânduit domnii me că să fie stariță sfintei mănăstiri Socolii...Pentru care poroncem domnia mea tuturor călugăriților și altor poslușnici câți vă aflați la mănăstire aceasta...să aveți a da cinste și ascultare la toate celi ce v-ar poronci starița, căci care să va arăta împotrivitoare
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
rânduit domnii me că să fie stariță sfintei mănăstiri Socolii...Pentru care poroncem domnia mea tuturor călugăriților și altor poslușnici câți vă aflați la mănăstire aceasta...să aveți a da cinste și ascultare la toate celi ce v-ar poronci starița, căci care să va arăta împotrivitoare i s-au dat voie să le arate preasfinții sale părintelui mitropolitului. Si după vina lor să să pedepsască. Asta poroncim.” - O fi fost tinerică noua stareță - bag samă - și nu avea autoritate față de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ruga noastră...ce se numește Socola, aceste sate...” Ce știam noi pe când călcam pe aceste locuri, purtați de vârtejul tinereții? Numai că și acest act a fost încălcat de buciumeni, după cum aflăm din documentul emis la 5 mai 1666. „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sf(în)ta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
al lui Iliaș Alexandru voievod și pe urmă să-mi spui și părerea ta. În actul cu pricina se spune că Dumitru Budacul, fiul lui Petru, a arătat domnului un zapis în care scrie: „...cum au venit înaintea lor Ilisafta starița de la S(fân)ta mănăstire a Socolei și cu tot săborul anume: călugărițele Avramiia, și Marina, și Anisiia, și Antimiia, și Magdalina, și Aftănasia preoteasa, și Varvara, și Cobuleanca și, de nime silite, nici asuprite, au vândut o poiană...care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a fost măritată după un domn Jecu la Bacău. Teofila după un cizmar de la Mănăstirea Văratic. Maria măritată după Vasile a lui Ștefan Potlog, care pe urmă și-a zis Ștefănescu. Și Felicia care era de mare frumuseță a fost starița Mănăstirei Văratic. Și un ficior Aurel care a fost preot la Dorna. Ghiorghi Ghiorghițanu a fost administrator la moșia din Cozmești, dar murind el nu s-a ales nimic de fiica sa și doamna lui și gospodăria sa foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
despre care nu pot scrie nimica că n-a avut cine să-mi spue. Al doilea fiu al familiei Lateș din Baea, l-a chemat Vasile Lateș și acest Vasile se vede că a fost om destoinic, că a ajuns starițul Sf. Mănăstiri Râșca și a Sf. Mri Neamț, sub numele de Varahil. Al treilea fiu l-a chemat Todiriță Lateș, și a fost mare profesor de filozofie la Academia din București. Și pe fată a chemat-o Ileana, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spun mamei că voia să vie s-o vază și să-i mulțumească pentru că a împărtășit soarta celor lăsați în mâinile inamicului. Printre cele mai inimoase era Zoe Romnicenu. Ea nu a șovăit nici o clipă. Se însărcină să vestească pe starița de la Pasărea [și] să o dispuie în favoarea noastră, prevenind-o totdeodată de pornirea bagajului neautorizat de germani, într-o căruță a Eforiei, de la Spitalul Pantelimon. Trimiteam de contrabandă câteva vase de me naj, obiecte de toaletă (tub de spălat, ibrice
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
conducătorul își luă ziua-bună. I-am repetat părerea ce o aveam de internarea noastră, dar i-am mulțumit pentru chipul amabil în care și-a îndeplinit ingrata misiune. Mâna ce mi întindea însă nu am luat-o, spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-am dus în casă la mine. Germanii rechiziționaseră casa maicei starițe, peste drum de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-am dus în casă la mine. Germanii rechiziționaseră casa maicei starițe, peste drum de stariție. Era mică, întunecoasă, dar foarte curată și relativ bine mobilată, cu un lavabou și un pat bun. Erau patru camere: a mea, alături un salon și alte două mici. Două erau destinate Liei, spre groaza proprietarei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un copil în salonul în care nu părea că a intrat vreodată cineva. După ce m-am instalat puțin, ajutată de Dumitra, jupâneasa mamei pe care mi-a dat-o ca mai credincioasă, m-am dus să iau masa cu maica stariță. Mi-a îngăduit această favoare numai pe două zile, trebuia să organizez ceva și nu știam cum, căci de cumpărat nu se găsea nimic. Revenind acasă, la lumina unei mizerabile lumânări nu puteam citi; era ora 8 și cu neputință
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doua zi veni preotul de mir să se prezinte, fusese însărcinat de germani cu poliția mănăstirii; purta un brasar german; îi admira din suflet, deși mie nu îndrăzni să-mi spună că i iubește; cam tot astfel se gândea și starița, deși îi blestema întruna. Ce singură mă simțeam în acest mediu! Cum nu mi se interziseră plimbările, m-am dus în sat la Burdușani, satul românesc. Acolo, întâlnind un țăran tânăr și voinic, îmi spuse că fiind prizonier la Râmnicu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a făcut să uit pentru un moment toate nenorocirile noastre. Seara sosi starița de la București, cu scrisori de la mama și de la Costache, jurnale și diferite lucruri. Citindu-le, mi s-a părut timpul scurt și a sunat ora culcării, pentru prima oară, fără tristețea care mă cuprindea când se întuneca și mă vedeam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prima oară, fără tristețea care mă cuprindea când se întuneca și mă vedeam singură și așa de străină în acest loc străin mie și unde eram silită să stau. [Mă bucura mai ales gândul că ai mei văzuseră pe maica stariță, care, vioaie și deșteaptă, îi asigurase că voi fi „ca la mine acasă“ după părerea ei.]( Ediția I, 1937, p. 135.) Duminică dimineața am fost la biserică, starița m-a pus în strană lângă dânsa și m-a tratat cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
stau. [Mă bucura mai ales gândul că ai mei văzuseră pe maica stariță, care, vioaie și deșteaptă, îi asigurase că voi fi „ca la mine acasă“ după părerea ei.]( Ediția I, 1937, p. 135.) Duminică dimineața am fost la biserică, starița m-a pus în strană lângă dânsa și m-a tratat cu toate onorurile. Era foarte amabilă, mai ales după ducerea la București. Slujba era făcută de cei trei preoți, sub ochiul sever al maicei, cântările din gât și pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dânsa și m-a tratat cu toate onorurile. Era foarte amabilă, mai ales după ducerea la București. Slujba era făcută de cei trei preoți, sub ochiul sever al maicei, cântările din gât și pe nas foarte mediocre, rugăciunile spuse de stariță cu o voce de comandă foarte ciudată. Efectul bisericii cu interiorul bine proporționat, picturile patinate de vreme și de fum, maicele toate îmbrăcate la fel, în negru, cu lungile camilafce pe spate și blăni frumoase, cu lumânări aprinse în mână
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]