36 matches
-
cont de reguli lasă acum loc dialogurilor excelente ale lui Mimi Brănescu. Decupajul, deși păstrează ceva din antiutilitarismul din prima secvență, se mulează acum pe replici, lasă loc pentru impact. Acasă la tata e un film foarte vorbit. Asta și statismul cadrelor (aproape tot timpul se discută în jurul unei mese), trimit la originea teatrală a textului. Filmul se sprijină foarte mult în textul lui Brănescu și în jocul excepțional al celor trei actori principali (laturile triunghiului amoros). Un citat din Petrică
în București și în provincie by https://republica.ro/ratatul-c-i-rahatul-in-bucurec-ti-c-i-in-provincie [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
de reglare ale cazanului ține seama de variația de putere cerută de RAV la o variație de frecvență. 4.4.1.9. RAV al grupurilor generatoare prevăzute la pct. 4.4.1.6 trebuie să permită o valoare reglabilă a statismului între 2% și 12%, zona de insensibilitate a întregului sistem de reglaj să fie mai mică decât ±10mHz, iar valoarea de consemn a frecvenței să fie ajustabilă între 47,5 și 52 Hz. 4.4.1.10. Grupurile dispecerizabile trebuie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207035_a_208364]
-
stabil pe o durată nelimitată la o putere cuprinsă cel puțin în intervalul 40%-100% din puterea nominală. Se exceptează cele cu cogenerare. 4.4.1.11. Pentru fiecare grup generator precizat la pct. 4.4.1.6 valorile de statism, insensibilitate - pentru regulatoarele numerice, rezerva de reglaj primar și valoarea de consemn a frecvenței prevăzute în prezentul cod se setează conform dispozițiilor OTS. 4.4.1.12. Pentru grupurile generatoare prevăzute a funcționa în reglaj secundar, valoarea vitezei de încărcare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207035_a_208364]
-
încalcă de asemenea uzanțele timpului, în care nu era permis ca portretul unei persoane clar individualizate, bine cunoscute în lumea bucureșteană, fie ea și actriță, să fie reprezentată cu sânii goi. Nimic frivol însă în această remarcabilă sculptură, monumentalitatea și statismul acestui portret trimit la antichitatea clasică, în numele căreia nuditatea putea fi acceptată. De la figuri generice, care suportă trimiteri vag simbolice cum e ""Steaua nordului"" sau de la posibilul autoportret cu titlul ""Mască"" și până la portretele din anii de maturitate unde particularizarea fizionomică
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
ei, este singurul sistem bazat pe protecția acestor drepturi. Ea s-a opus , concept în care includea teocrația, , nazismul, fascismul, comunismul, si dictatură. În "Candidații la președinție 1968", ea a susținut că fascismul și comunismul sunt „două bande rivale” ale statismului și a respins ideea opoziției între ele că alegere frauduloasă între o dictatură a bogaților (fascismul) sau a săracilor (comunismul) în favoarea unei „clici conducătoare”, care elimină varianta capitalismului și libertății. Ea consideră fascismul ca fiind un produs al stângii politice
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
încețoșat dedicat marilor oameni de afaceri, spunând că ea este prea angajată emoțional să se închine din om de afaceri erou, pentru a mai admite că tocmai afacerile mari sunt în mare măsură responsabile pentru marșul secolului XX către un statism agresiv. Potrivit lui Rothbard, un exemplu de astfel de clientelism include acordarea de privilegii monopoliste căilor ferate derivate din sponsorizarea așa numitelor legi de conservare. Rothbard credea că puterea monopolului guvernului asupra emiterii și distribuirii de bani a fost în mod
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
paradoxurilor în tensiune, devine puternic tocmai prin felul în care purifică slăbiciunea. Cu o privire hipnotică și un corp care se balansează ca și cum ar călca, din când în când pe ace, Vera Mantero se adâncește în forța lipsei de forță. Statismul și, în același timp, rupturile de echilibru sunt mărcile distinctive ale spectacolului Verei Mantero. Fragilizat, corpul face din dezechilibru o stare existențială. [caption id="attachment 3937" align="aligncenter" width="448"] Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
va îndeplini timbrul în evoluția ulterioară a muzicii sec.XX, Debussy va recurge la modalități variate de asocieri armonice, de tratare a registrelor și a dinamicii, cu o atentă abordare a efectelor celor două pedale și schimbări subtile de intensitate. Statismul picturii pointiliste, cu concepția sa de timp suspendat, va coincide cu atitudinea „neutră”, depersonalizată a creațiilor debussyiste. Iar aceasta va decurge din abandonarea structurii formale construite pe baza dualismului tematic și aplicarea unei tehnici componistice non-dezvoltătoare, în care avansarea se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
orientale, Debussy este creatorul unei noțiuni inovatoare a timpului muzical. Astfel, discursul expozitiv, non-dezvoltător, structurile repetitive ale tratării motivice, multiplele paralelisme intervalice și acordice, mișcarea giratorie sugerată de evoluția ostinato a aceleiași structuri melodico ritmice expusă în tempo rapid, precum și statismul pedalelor sonore și ritmice difuzează o pregnantă impresie de stagnare, de suspendare (Mouvement, Le vent dans la plaine, Des pas sur la neige, Brouillards, La cathédrale engloutie). Aceeași deschidere către cultura orientală va prilejui cunoașterea artei stilizate a graficelor creatorilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discurs. În acest context, la nivelul actului interpretativ, o problematică esențială o constituie realizarea unui echilibru optim între sonoritate difuză și transparență, astfel încât să se evite cu prioritate menținerea unei sonorități constant confuze sau o permanentă fuziune a agregatelor armonice. Statismul pentatonicului și simetria avansării armonice (cu multiplele sale forme de paralelisme), asociate în mod organic cu uniformitatea ritmului izocron al evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei imagini
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13), precum și statismul unei pedale sonore nou apărute în planul superior imprimă o stare de expectativă, al cărei aspect neutru și eterogen prevestește apariția unui moment important al viziunii conceptuale. În această atmosferă de aparentă stagnare, elementul dinamic îl constituie apogiaturile descendente ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică Un peu retenu ce semnalează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al armoniilor de început cu limpezimea și transparența scriiturii la unison. Desenul melodic sinuos al arabescului este corespondența sonoră ce proiectează cu sensibilitatea și acuitatea percepției, acea cădere legănată a frunzelor, ale căror oscilații ezitante brăzdează văzduhul cu șovăiala nesupunerii. Statismul imaginii introductive este contrabalansat, în registrul extrem grav al claviaturii, de motivul laconic al unor acorduri de cvinto-cvartă exprimate cu un atac non-legato. Aceste aspecte subtile ale expresiei conturează cu pregnanță imaginea dezrădăcinării, ce se suprapune evoluției sonore din planul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
avansării într un discurs preponderent static prin multiplele pedale armonice inserate la nivelul celor trei planuri inferioare. Prelungirea momentului de stagnare se identifică ca o alternativă în delimitarea secțiunilor micro structurale, pregătind apariția unui „eveniment” important în devenirea sonoră. Astfel, statismul ce decurge din non-existența unei idei tematice, accentuează efectul creat de percepția reapariției ulterioare a temei (măsura 15). Aceasta aduce cu sine ipostaza concludentă a unei figuri ostinato, ce provine din cea de-a doua secțiune a enunțului său. Repetiția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de prindere afară de o masivă brațară de aur la încheietura mâinii ei drepte. Se agață de ea cu disperarea înecatului furat de vârtej. Pe dedesubtul podoabei, pasiunea se dezlănțuise atât de torențial încât, comparativ, metalul prețios părea înțepenit într-un statism dătător de siguranță; febrila lui circulație prin lume conform așa-ziselor legi de fier ale economiei formează un liman statornic al previzibilului în raport cu anarhicele frământări pasionale ale cărnii. Ferecată în auru-i circulant, existența încearcă să se împotrivească unui drenaj altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-ai casei în lumea de dincoace, pe când splendoarea, distantă, se ține în asimetrica rezervă a necondiționalului. Cu toată educația ei formală în istoria artei, Ondine nu fu inoportunată de asemenea reflecții în timpul reprezentației. Plutea în extazul revelațiilor mărunte; în statismul ei rafinat, origami - arta japoneză a obiectelor de hârtie îndoită - părea greoaie comparativ cu baletul unui banal șervețel de hârtie printre degele abile ale scamatorului impromptu. De-a lungul privirii ei fascinate, degetele cu pricina îi cotrobăiau deja lăuntrul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai funcționat, ca o grupare secundară, parțial inspirată și de psihologul Jean Piaget, o tendință pe care reprezentanții ei, sociologul literaturii, Lucien Goldmann, și sociologul artei, Pierre Francastel, au numit-o "structuralism genetic" pentru a semnala opoziția față de formalismul și statismul primei grupări și care a acordat atenție și comportamentului ca sursă de semnificații. Cea mai importantă trăsătură comună a structuralismului de orientare lingvistică este afirmarea naturii de limbaj a formelor și manifestărilor culturale. Prin această identificare, forme și manifestări ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu mă voi face comediantul acelui rău, care stăpânește lumea...” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Predicatul descriptivtc "Predicatul descriptiv" Planul semantic al predicației desfășurată de predicate descriptive se definește prin statism. Predicatul descriptiv particularizează sfera subiectului (complementului semantic realizat sintactic ca subiect gramatical), din mai multe perspective, descrise de conținutul lexical al verbului (expresiei verbale) prin care se realizează ca predicat sintetic (verbal) sau al numelui (pronumelui, propoziției) din structura predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Londra și New York, 1988 [citată în continuare ca Civil Society and the State], pp. 35-71. 2 Comparați Susan Strange, The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy, Cambridge și New York, 1996 și Paul Hirst, From Statism to Pluralism, Londra, 1997, partea a 3-a. Argumentul unilateral că globalizarea termenului de "societate civilă" este cuprinsă în "logica societății capitaliste liberale și a diviziunii globale capitaliste a muncii" este introdus direct de către David L. Blaney și Mustapha Kamal
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
politici în articularea și desemnarea amenințărilor.656 Curentele centrale din relațiile internaționale și din studiile de securitate ca răspuns la aceste percepții ale amenințărilor și priorităților se centrează pe problema prevenției. În termeni realiști și neorealiști acest lucru implică auto-ajutorare, statism și supraviețuire.657 Se concentrează în al doilea rând pe promovare, bazată fiind pe asumpțiile liberale că o combinație între politica democratică și economia neoliberală va duce către o diminuare a sărăciei, concomitent cu susținerea drepturilor omului și o prosperitate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
în secolul al XVI-lea, însă s-a manifestat un sentiment al comunității. Abia spre sfîrșitul secolului al XVII-lea și în secolul al XVIII-lea și-a găsit naționalismul primii săi susținători reali în rîndurile burgheziei. La începuturile sale, statismul putea fi considerat aproape naționalist, întrucît marginile sentimentului "naționalist" erau adesea mai strîmte decît hotarele statului monarhic; naționalismul prematur riscă să se cristalizeze în jurul unei entități etno-teritoriale prea mici. (Immanuel Wallerstein, Sistemul mondial modern, Ed. Meridiane, București, 1992, Vol. I
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
un analist și un moralist, propensiune pusă în evidență și în publicistica sa postdecembristă, adunată în culegerea Acorduri pentru urechi surde. Din însemnările unui naiv (1999). Nu o dată dezbaterea de idei prevalează asupra dinamismului scenic, încât se accentuează impresia de statism, dată de claustrarea într-un spațiu întotdeuna încatenat, cu sugestii trimițând spre cel concentraționar. În piesa Căderea (1993) personajele, înscrise într-o mișcare grotescă, cu o suită de „întâmplări” bizare ce însoțesc un accident și starea de agonie ce îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
prelungirea caracterului unitar. Dacă statul unitar presupune unitate politică, statul național sugerează o anumită omogenitate etnică și ar putea fi instrumentalizat în acest sens. Fără a insista asupra istoriei conceptului de "stat național", trebuie menționat faptul că experiența europeană cu privire la statism (și, desigur, a celorlalte continente care au urmat modelul european) a fost consolidată de apariția naționalismului modern 2, al cărui principal produs îl reprezintă statul național centralizat. Întemeindu-se pe principiul centralizator, ierarhic, statist al absolutismului în combinație cu noul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
atât forme specifice, cât și numeroase trăsături unitare, a avut ca urmare principală instaurarea unei noi ordini în existența națiunilor și statelor europene; în spațiul românesc, de asemenea, s-a apropiat de încheiere constituirea națiunii române 8. Identificarea naționalismului cu statismul a dat celui din urmă o puternică amplificare. În timp ce naționalismul se prezintă adesea ca fiind primordial, în multe situații el se bazează pe un mit propriu, altfel spus, deseori națiunile nu reprezintă mai mult decât grupuri tribale și teritoriale preexistente
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
teoria clasică a ratei dobînzii, ca și teoria ciclului afacerilor. Preocuparea principală a autorului era de a explica de ce economia operează uneori sub nivelul ocupării totale, este așa-numita teorie a echilibrului cu subocupare, încercînd totuși să nu cadă în statism, ci să abordeze lucrurile în di-namică. Spre deosebire de economiștii dinaintea sa, Keynes nu vedea depresiunea ca pe un purgativ necesar după excesele unei perioade de prosperitate. El înlătură credința cuibărită în suflete cum că suferința economică are și ceva mîntuitor. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]