58 matches
-
cazemată pustie, vegheată doar de un copac solitar, mumificat și el. în două ipostaze este invocat Lucian Blaga, prin casa din Lancrăm mai întîi, un fel de tumul vegetal agitat și nocturn, și prin cea din Cluj, geometrică și solară, străjuită și ea de umbra mișcată a unor coroane de copaci. Casa lui Călinescu este o grațioasă alternanță de plin și gol, de rigoare a planului și de transparență a perdelei de vegetație, o conviețuire între severitate, animație și decorativ, iar
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
și la noi, pe vremuri, din cauza austerității împăratului, care a răbdat cît a răbdat, temele literare se schimbă brusc. Poetul monden, usuratec devine serios. Scrie Metamorfozele, poem în 15 cărți că "o tapiserie sclipitoare". Opera capătă un caracter aproape didactic, străjuita de venerabilitatea, de gravitatea lui Augustus. Urmează Fastele, calendarul în versuri. Tocmai cînd Ovidiu se căznea să capete bunăvoință lui Octavianus, destinul îl lovește prin Livia, soția Cezarului, habotnica și mama a vicioasei sale fiice, Iulia, prietena "mizerabilului" cu versurile
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
a-și trata temele alese: lector univ. Harieta Mareci Sabol - „Bucovina: memorie, discurs narativ și provocările identității” și dr. Lucia Olaru Nenati - „Ștefan cel Mare - mit lucrător și noumen eminescian”. Și vom continua cu numirea celor audiate în perimetrul aparte, străjuit tot de steaguri, acum ale Uniunii Europene, României și Ucrainei. Este vorba de destinul unui proiect academic, „Analele Bucovinei” de Vasile I. Schipor, de personalitățile care au onorat „Glasul Bucovinei” de Ilie Luceac, de pledoaria pentru valorificarea recensămintelor din Bucovina
„Analele Bucovinei” şi ,,Glasul Bucovinei” la o importantă aniversare [Corola-blog/BlogPost/92727_a_94019]
-
El duce obișnuit până în vecinătatea Primăriei, cu sediul Societății pentru Cultură Românească ,,Mihai Eminescu” Cernăuți în dreapta, clădire în care a concertat Ciprian Porumbescu și pe frontispiciul căreia flutură permanent tricolorul nostru. Deschisă spre Piața Centrală, a dispărutului monument al Unirii, străjuită acum de statuia lui Taras Șevcenko pe fundalul unei reproduceri a înscrisului emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun, un privilegiu vamal în care Cernăuțiul este pomenit pentru prima dată, Primăria are în stânga începutul Căii Domnești din vremea Imperiului Austro-Ungar
În Cernauţi la ,,Zorile Bucovinei” [Corola-blog/BlogPost/93622_a_94914]
-
care mai viețuiesc în comuna, doar preotul și câteodată preoteasa mai trec pragul sfanțului lăcaș. Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are în jurul ei livezi de meri și pâlcuri de stejari și de brazi, înălțându-se către cer în mijlocul satului. Străjuita de tei seculari, casa parohiala este, la rândul ei, un monument: ea „împarte” veacurile în două - la sud, „aripa tânără” de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550. Aici și-a găsit familia Schlattner (al carei arbore genealogic coboară, cu
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
murdar", luând-o pe sfoara potecii de pe Canalul Morii, autorul ce-și ghidează personajul (pe el însuși) ajunge din nou în acel limb care și-a păstrat, întreagă, puterea de fascinație. Peisajul este dezolant, o margine a marginii, un perimetru străjuit "de peturi și de căcații bețivilor/ de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă din timpul socio-istoric și suprapusă unor momente magice, imemoriale (dar încă furnicătoare), se produce
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și tumbe! Ana era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând să-i mulțumească, fără cuvinte, pentru colțul de rai clădit pentru ei. Tată, am o surpriză pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
celor ce întinaseră șovăielnic poemele prințului Genji. Aflat în același Gyon din Kyoto, am în față icoana trecutului care, scăldat în teroarea de diamant a plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet spre capătul podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este zăvorâtă în pietrele calde din caldarâm. Am o viziune demnă de poeții din Heian, inspirați de versul unui zâmbet migdalat... Dar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se așază peste oraș din mai până în octombrie. Al doilea oraș ca mărime din Peru este Arequipa, cunoscut și ca „Orașul alb” de vreme ce majoritatea clădirilor sunt construite dintr-o rocă vulcanică foarte deschisă la culoare. Așezat într-o vale pitorească, străjuită maiestuos de vârful acoperit de zăpadă al muntelui El Misti, orașul este cunoscut, din nefericire, și pentru intensa activitate a vulcanilor din regiune, majoritatea vestigiilor incașe dispărând demult, dar abundă totuși în clădiri din secolele XVII și XVIII. Cu siguranță
Agenda2005-37-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284193_a_285522]
-
aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere de bronz, Își rupeau alinierea; aici nu mai apăreau ocupațiile ca Într-o fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pe când eram elev la liceu în Oradea ,aveam cazarea la un internat pe o stradă străjuita pe ambele parți de falnici castani ,strada care și-a căpătat numele de “Stradă Castanilor”.Părinții fiindu-mi săraci și foarte departe nu puteam să merg acasă decât în vacanțe vară,de Crăciun ori de Paști . Când mă întorceam de
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
numără printre liderii noii formațiuni politice, fiind ales deputat în legislaturi consecutive. El a reușit, prin tenacitate, integritate morală și competența, să parcurgă o cale pe care a onorat-o cu strălucire. A fost o carieră de stat și politica străjuita de autoritatea unei moralități de excepție, mult prețuita de prieteni și respectată de adversari. Cariera lui parlamentară s-a situat la cotele înalte ale celor mai bune tradiții ale maeștrilor oratoriei românești, în care logică argumentării se împletea meșteșugit cu
ARMAND CALINESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367407_a_368736]
-
și își dăruiesc iubirea în flux estival. La țărm așteaptă lotca și Luna îi veghează, dintr-un mănunchi de stele un far trimite o rază. FEERIE Antalia-i locul spre care zburăm, la-nceput de vară, ca săne bronzăm. Hotelul Concord străjuit de piscine, în Lara elitei, măprimea pe mine. Senin și Soare, văd munții în zare oglindiți în mare. Albastru spicat, nuanțe mediteraneene, zărescprintre gene; la orizont cer și mare fac front. Pe pontonul alb ca un cort de emir fâlfâie
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au prins în salbă. Raze noi de dimineață se așează pe verdeață Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește. Uimire În poiana înflorită, de fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale, Curcubee mii arată și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat. Primăverii se
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
ne revedem la lansarea din primăvară. Dacă va fi tot prin mai, sper că până atunci să mai mă ... XV. UIMIRE, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013. În poiana înflorita, De fagi mândri, străjuita, Primăvară cântă-n struna, Florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecata, Roua clipei din petale, Curcubee mii arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, ... Citește mai mult În poiana înflorita,De fagi mândri, străjuita,Primăvara cântă-n struna,Florilor de ,,ziua bună!,,Și-n pădurea fermecata,Roua clipei din petale,Curcubee mii aratăși-n privirea dumitale.Pretutindeni e-armonie.Verdele e-un împăratCe-a sosit cu veselieși cu floare-ncoronat.Primăverii se vrea mire:Cântă în
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UIMIRE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În poiana înflorită, De fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, Florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecată, Roua clipei din petale, Curcubee mii arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
un ungher al minții. Ai rătăcit cărarea, te-ai îmbătat cu vise și ai părăsit viața, sorocul nu venise. Azi îți dedic iubirea ce încă dăinuiește și mă mai rog la Domnul pentru iertarea ta, să îți deschidă poarta cetății străjuite, să-ți dea loc de odihna-n Împărăția Sa. Referință Bibliografică: 1 Decembrie 2011 / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
1 DECEMBRIE 2011 de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351008_a_352337]
-
a sentimentelor și simțirilor sufletești: „crucificat / în numele ideii / poetul / este cel care / certifică / nemurirea / unui neam / prin cânt” De un lirism aparte, emoționant, se bucură patria într-un tablou mirific în care România este descrisă geografic în versuri: „Țara noastră / Străjuită / De culmile Carpaților, / Scăldată / De valurile mării / Și încinsă / De brâul / Bătrânului Danubiu”, dar și o redescoperire a istoriei și un omagiu adus în memoria celor care au murit pentru libertate, eroii fiind nemuritori căci: „Singurul adevăr / Se află / Între
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
deranjează uniformitatea, nu simt nevoia concurenței de a fi cât mai originali în construcțiile lor, pentru ei important este să conserve un mod de viață care este specific numai și numai acestui colțișor de lume. Pătrundem pe o stradă îngustă, străjuita de zidurile gardurilor identice, unde ai impresia că pe caldarâm auzi mersul căilor de altădat sau vezi o lume pestrița, țărani în costume populare, turci cu turbane, căruțe trase de măgari, trăsuri boierești, soldați înarmați, meșteșugari ce își vând produsele
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
a ei forță imensă, Se pregătește să-mi cucerească mintea Și să-mi ia tot ce am pe lume mai sfânt. Dar sabia minții e speranța Care va dăinui ne-ncetat Și răul se va teme mereu. Naștere întunecată În noaptea străjuită a gândului praf, Chemarea străbună se apropie... N-am să regret nimic din tot ce-a fost și este, Nici n-am să mă milogesc pentr-un nou răgaz... Demn te voi aștepta, Regină nocturnă! Cu brațele voi sta deschis
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
caz tu te vei bucura, cred, cel mai mult, probabil și Valentina, iar pentru Ionuț va fi cu adevărat ceva deosebit , o să văd pe fața voastră atunci dacă am avut dreptate. La scurt timp, intrară pe un drum de țară, străjuit și de o parte și de alta de lanuri ruginii de porumb cu știuleți mari și îmbietori, ce așteptau să fie culeși. Undeva, în depărtare, se vedea o turlă a unei biserici și, în curând constatară că surpriza era o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
eu, ție, nou, iubire? Mi se fluidizară penelul, slova, pana. Poate să-ți cânt pe-o coardă din estu-mi de trăire, Să-alung norul de fum ce-ascunse steaua, luna. Îți dau citadinul născut din visu-mi rural Și pavajul, în schimbul potecii străjuită de iarbă. Își dau scrâșnet de roți, în loc de durluit de caval Și-o năzuință de care nimeni n-are habar sau întreabă. Te-ascund în flori de cactus, te-alin în ierbi volante, Te strâng la piept în album de
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
o ploaie cu mai multă apă decât aceasta? - Cine știe? Am deschis un geam, am deschis o ușă. Stau pe un prag de lemn tocit de pași și-mi ascund uimirea. Ca semn de supraviețuire, mi se arată un curcubeu, străjuit parcă de doi serafimi. L-aș strânge în palme, rugându-l să mă ducă la schitul din pădure. Poate acolo, Înălțimile mi-ar limpezi mintea și sufletul. Aici, e mult noroi. Chipuri umbrite de frică, de neputințe și nedumeriri, te
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]