42 matches
-
corp/ care să-l umbrească./ în sfîrșit/ părăsește umbra și poate fi văzut.// privit din profil are trei chipuri/ unul peste altul ca un palimpsest// primul e al lui/ al doilea e al tatălui femeii/ și al treilea e chipul străluminat/ al primului bărbat al femeii” (ibidem). Ori, în simetrie, suferă o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
lacrimi în ochi. Degeaba. Oferi bani, bijuterii, aur. Se oferi chiar și pe sine. Nimic. Nimeni nu știa nici o poveste. Timpul se scurgea necruțător și ea nu găsea nimic. Se și vedea pe eșafod, cînd o slujnică mai isteață, parcă străluminată, îi vorbi: - Povești eu nu știu, Doamnă. Dar am auzit că tocmai a apărut și se vinde în piața orașului o carte cu povești. Lumea o cumpără pe rupte, se face coadă chiar. Criticii literari spun că e un best-seller
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să curgă în semnul stelei temătoare ce ni-i dată
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
de reporter fantast decît cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre creierul meu/ laminata// mă aflu undeva unde-i aproape întuneric/ se-aprind cîteva becuri/ (sau sori micuți, nu stiu)/ începe hăituiala alergarea începe vizionarea/ iar lumea e o hala nesfîrșită/ cu o
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
neputința stelelor...”, pentru că „frumosul este surâsul purității”, iar rodul ei, creația (poezia) - devine „stare de spirit”. Și-n acest vârtej învârtoșat, „doarme între nori ochiul tău deschis” ( Noaptea unei frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat, predacic („te-aș alunga și te-aș disprețui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. Te-aș plânge argintiu și gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea măiastră, traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea largă, iar pe buze i se zbătea un zâmbet gata să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca și cum ai încerca să memorezi toate științele lumii, de dinaintea ta, din timpul tău și din timpul celor care vor veni după tine, dintr-o dată. Ai vrea un traducător, pentru că incapacitatea ta de a-i interpreta mesajele este evidentă. Apoi, realizezi străluminat că totul e simplu. Că nu ai nevoie de niciun traducător și de nicio interpretare. Ai trăit și trăiești chiar tu ceea ce autorul mărturisește. Pentru că avem de-a face cu o lungă mărturisire. Înțeleasă într-o singură cheie. Cheia brăileană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel din mașina vânătorilor pentru leul care nu o va ajunge, nu o va înfuleca, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani de zile, spre dulcea sa soțioară, Penelopa, care-l aștepta neîntinată, deși veșnic asaltată de poftele atâtor regi netrebnici, ce voiau să i se urce în pat - și să ia, astfel, implicit, și rolul lui Ulise de conducător al străluminatei Ithaca! Cum sarmalele erau dulci-acrișoare și se potriveau cu vinul rozaliu și rece scos de la frigiderul postului de poliție, Trandafir asculta cu mare împăcare sufletească felul în care Ioanea Păsulii îi citea - recitând versurile din Odiseea - din lucrarea sa notată
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-ascund de tine Poesia: Aminte ia, mă-njunghie himere! Bătrân de-acum, mă paște depărtarea: Ce bun e vinul când îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vizavi de relația hominizilor cu El, l-a întrebat pe consilierul cu probleme geografo-economico-demografice: - Fiule, tu răspunzi de zona asta, cum îi zice? Și i-a indicat cu o baghetă electronică pe hartă zona în cauză. - Este țara lui Papură-Vodă, Străluminate, i-a răspuns consilierul, iar în momentul de față o conduce unul dintre urmașii acestui însemnat domnitor... - Însemnat? Papură?! Apoi nu-i ăla de-l repartizarăm sub Talpa Iadului? Și n-am stabilit odată că unde a domnit el e
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
mîncăm și noi ceva.... XXI. DRUM OCOLIT, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate,cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă.Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os,precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
unde se afla hotelul “Circus-Circus”, mă așteptam la niște mașini luxoase însă avea formatul camionului românesc “Steagul Roșu 101” de odinioară, cu capota și bordul prelungit în față, un fel de “Zil” sau “Molotov” rusești din anii “glorioasei” supuneri față de “străluminatul” vecin de la Răsărit, toată de culoare albă și curată fără dubii, cu șoferul care-ți lua bagajul și-l așeza conștiincios în spate, dădea bilete la mașină, cum o fac azi la noi ghișeele din autogări, el era și casierul
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
zeci de rudari, bătrâni ajunși la nevoință, uitați de fiii plecați la muncă în alte locuri. Mamă-sa, la post, îl aștepta. Trebuia să vină curând și capul familiei, dus la târg după niște porumb... La întoarcere, Culiță avea chipul străluminat ca cineva ce tocmai a deslușit o taină singur, ajutat doar de adâncul minții sale. Și începu: Când merg în satul rudarilor sus pe munte, trec și la dus, și la-ntors pe lângă un copac ciudat. E încins c-un brâu
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
domol peste câmpuri, dealuri, și prin satele din regiune. Această Țară a Loviștei, atestată documentar în anul 1233, este leagănul oamenilor străvechi, al Marilor Străbuni, născuți odată cu pământul, culminând cu străvechiul neam al burilor, din care a făcut parte și străluminatul împărat Burebista, întâiul unificator al neamurilor geto-dacice. În cartea Loviște Mirific Plai, aurorul (Inspectoratul școlar Rm. Vâlcea), scrie, amintind o legendă din străbuni, cum, regele Decebal, atunci când s-a retras după ultima bătălie cu romanii, conduși de împăratul Traian (106
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
și cânta În trenul care-l ducea la moarte, Trenul gonea pe luciul șinelor, Flăcările îl așteptau, Dodi dansa și cânta, Astăzi, focul s-a stins, Dodi cel nevăzut Cântă într-un tren nevăzut, Care-l duce spre o lume străluminată. Am văzut acel loc și nu am crezut, Am citit în liniștea camerei mele Despre acel loc și nu am crezut, Doamne, noi nu suntem creația Ta, Acolo nopțile erau o singură noapte, Zilele erau o singură zi, Acolo stelele
O MOARTE MULTICPLICATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358930_a_360259]
-
îl tămâie pe cel petrecut dincolo, timp de șase săptămâni, cât este de la moartea și învierea Fiului, cu trup de lumină, până la Înălțarea Sa, când ajunge la sfîrșit, sparge vasul cu cărbuni și tămâie de stâlpul crucii - ca astfel țărâna străluminată a lutului să se întoarcă la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin mii
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
de simboluri. Deși este o carte de proză, uneori ne întâlnim cu poetul. Iată începutul schiței “Pe vremea cailor păgâni” ce poetic suna:” În vremea vechilor povești, copil pe nume Tudorel ieșea prin grâu duios de vară. Era un timp străluminat, un foc de aur zigurat și-apoi trecu pe măguri stins și prefirat în cețuri de cenușă.” Am citit cartea într-o noapte. Nu am putut s-o las din mână. Pe lângă rafinamentul limbajului, lexicul bogat și colorat cu expresii
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
români cu dor... În apă aruncați legați, Batjocoriți și mutilați... Duce apă plâns scântei Pe drumul de Cintei Duce apă plâns și dor Prin câmpul de mohor... O troița la răscruce, De ei aminte-aduce. La biserică-n Șimand, Bustul lor străluminat - Loc de ruga, pomenire - A satului întreg cinstire. Șimand, Hațeg, 1956-2015 RÂUL CONSTANTINESCU Referință Bibliografica: BALADA PREOȚILOR MARTIRI DIN ȘIMAND - 1919 / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
Poeme > Sentiment > DRUM OCOLIT Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână albă călătoare În cercul alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un nor să îl anin în zbor, Îl storc de ploaie când îl prind, Doar tu, durere, treci și nu te dor Decât, de gheață, ochii mei lucind... din vol
STELUŢE TRISTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346991_a_348320]
-
își compunea poezia cu precădere pentru a fi recitată. Temele abordate sunt în chip predilect cele sociale, văzute din perspectiva propriei experiențe: libertatea individului, egalitatea dintre oameni sau dintre rase etc. Este o poezie a clamării, a nemulțumirii și neliniștii, străluminată adesea de accente vizionare. E. Lovinescu o caracteriza adecvat, ca „un pumn crispat spre necunoscut”. Dar energia necontrolată a protestului, relația prea directă, chiar prozaică, dintre discurs și faptul actual, împreună cu o oarecare lejeritate a lexicului tind adesea să împingă
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]