44 matches
-
români cu dor... În apă aruncați legați, Batjocoriți și mutilați... Duce apă plâns scântei Pe drumul de Cintei Duce apă plâns și dor Prin câmpul de mohor... O troița la răscruce, De ei aminte-aduce. La biserică-n Șimand, Bustul lor străluminat - Loc de ruga, pomenire - A satului întreg cinstire. Șimand, Hațeg, 1956-2015 RÂUL CONSTANTINESCU Referință Bibliografica: BALADA PREOȚILOR MARTIRI DIN ȘIMAND - 1919 / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1430525304.html [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
neputința stelelor...”, pentru că „frumosul este surâsul purității”, iar rodul ei, creația (poezia) - devine „stare de spirit”. Și-n acest vârtej învârtoșat, „doarme între nori ochiul tău deschis” ( Noaptea unei frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat, predacic („te-aș alunga și te-aș disprețui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. Te-aș plânge argintiu și gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea măiastră, traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
zeci de rudari, bătrâni ajunși la nevoință, uitați de fiii plecați la muncă în alte locuri. Mamă-sa, la post, îl aștepta. Trebuia să vină curând și capul familiei, dus la târg după niște porumb... La întoarcere, Culiță avea chipul străluminat ca cineva ce tocmai a deslușit o taină singur, ajutat doar de adâncul minții sale. Și începu: Când merg în satul rudarilor sus pe munte, trec și la dus, și la-ntors pe lângă un copac ciudat. E încins c-un brâu
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475993193.html [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
de simboluri. Deși este o carte de proză, uneori ne întâlnim cu poetul. Iată începutul schiței “Pe vremea cailor păgâni” ce poetic suna:” În vremea vechilor povești, copil pe nume Tudorel ieșea prin grâu duios de vară. Era un timp străluminat, un foc de aur zigurat și-apoi trecu pe măguri stins și prefirat în cețuri de cenușă.” Am citit cartea într-o noapte. Nu am putut s-o las din mână. Pe lângă rafinamentul limbajului, lexicul bogat și colorat cu expresii
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1443985089.html [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
unde se afla hotelul “Circus-Circus”, mă așteptam la niște mașini luxoase însă avea formatul camionului românesc “Steagul Roșu 101” de odinioară, cu capota și bordul prelungit în față, un fel de “Zil” sau “Molotov” rusești din anii “glorioasei” supuneri față de “străluminatul” vecin de la Răsărit, toată de culoare albă și curată fără dubii, cu șoferul care-ți lua bagajul și-l așeza conștiincios în spate, dădea bilete la mașină, cum o fac azi la noi ghișeele din autogări, el era și casierul
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Las_vegas_ul_cu_pacatele_lui_si_noi_.html [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Poeme > Sentiment > DRUM OCOLIT Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1491761033.html [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
îl tămâie pe cel petrecut dincolo, timp de șase săptămâni, cât este de la moartea și învierea Fiului, cu trup de lumină, până la Înălțarea Sa, când ajunge la sfîrșit, sparge vasul cu cărbuni și tămâie de stâlpul crucii - ca astfel țărâna străluminată a lutului să se întoarcă la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin mii
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
mîncăm și noi ceva.... XXI. DRUM OCOLIT, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate,cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă.Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os,precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână albă călătoare În cercul alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un nor să îl anin în zbor, Îl storc de ploaie când îl prind, Doar tu, durere, treci și nu te dor Decât, de gheață, ochii mei lucind... din vol
STELUŢE TRISTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_buldum_1399378138.html [Corola-blog/BlogPost/346991_a_348320]
-
domol peste câmpuri, dealuri, și prin satele din regiune. Această Țară a Loviștei, atestată documentar în anul 1233, este leagănul oamenilor străvechi, al Marilor Străbuni, născuți odată cu pământul, culminând cu străvechiul neam al burilor, din care a făcut parte și străluminatul împărat Burebista, întâiul unificator al neamurilor geto-dacice. În cartea Loviște Mirific Plai, aurorul (Inspectoratul școlar Rm. Vâlcea), scrie, amintind o legendă din străbuni, cum, regele Decebal, atunci când s-a retras după ultima bătălie cu romanii, conduși de împăratul Traian (106
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aron_sandru_1484986441.html [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
și cânta În trenul care-l ducea la moarte, Trenul gonea pe luciul șinelor, Flăcările îl așteptau, Dodi dansa și cânta, Astăzi, focul s-a stins, Dodi cel nevăzut Cântă într-un tren nevăzut, Care-l duce spre o lume străluminată. Am văzut acel loc și nu am crezut, Am citit în liniștea camerei mele Despre acel loc și nu am crezut, Doamne, noi nu suntem creația Ta, Acolo nopțile erau o singură noapte, Zilele erau o singură zi, Acolo stelele
O MOARTE MULTICPLICATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_moarte_multicplicata.html [Corola-blog/BlogPost/358930_a_360259]
-
derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filosofare. Simți, însă, că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și o dată cu aceasta eliberarea de patimile egoiste și o sfințire tot mai mare, pe măsură ce fac și ei un efort în aceasta". 8 Ibidem, p. 79: "Duhul Sfânt prin care Hristos ne face fii ai lui Dumnezeu, cu un trup înviat, străluminat, împreună cu toată creația. Pentru ortodocși, nu ajunge oamenilor să fie iertați, numai pentru suprameritele lui Hristos, sau să fie curățați de păcate doar în viața viitoare printr-o credință în efectul jertfei Lui, ci viața lor crește în sfințenie și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol. Față Morgana, pref. Andrei Lângă, George Meniuc, Alexandru Cosmescu, Chișinău-București, 1996; Rapsodie, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Vornicu, Străluminate tenebre, „Basarabia”, 1992, 8; A. Trifan, Un poet solar, „Contrafort”, 1996, 3; Augustin Nacu, Un poet al suferinței, VR, 1996, 11-12; Andrei Lângă, Leonard Tuchilatu. Creație și destin, București, 1996; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 231; Andrei Lângă, Revelație și mister
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
își compunea poezia cu precădere pentru a fi recitată. Temele abordate sunt în chip predilect cele sociale, văzute din perspectiva propriei experiențe: libertatea individului, egalitatea dintre oameni sau dintre rase etc. Este o poezie a clamării, a nemulțumirii și neliniștii, străluminată adesea de accente vizionare. E. Lovinescu o caracteriza adecvat, ca „un pumn crispat spre necunoscut”. Dar energia necontrolată a protestului, relația prea directă, chiar prozaică, dintre discurs și faptul actual, împreună cu o oarecare lejeritate a lexicului tind adesea să împingă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
zeci de familii legionare. Iarăși mă întreb: Ce a mai rămas dintr-un trup finit, și-mi răspund: jertfa care nu moare. De acum înainte jertfa acestui mare luptător și conducător de oști legionare va da contur fizionomiei acestei lumi străluminate de martiri, jucând un rol decisiv în educația și istoria neamului. Totul se va petrece pe arii întinse de dor și de dragoste după cum va voi Bunul Dumnezeu. Cât a fost printre noi a fost un om Adevărat, era un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se așază într-un început nevăzut. Stă chiar în natura diafanului să facă posibil - vizibil-invizibil - semnul arătător prin transparența lucrurilor, străbătător "în simplu albastru, în simplă lumină 13". Cu alte cuvinte, o distanță nevăzută care dă de văzut, în ascunsul străluminat, deschiderea lăuntrică a manifestării. Căci calea lactee abia ghicită, astrul incert nu strălucesc în cuvântul poemului, ci în necuvântul ce răsare - minune a întunericului - în urma reducției fără rest a oricărei apariții 14. În lumina lumii, el e nevăzut și neauzit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai veche decât golul. Încă o lumină - alta - peste cea pe care o arată imaginea; străluminată, aceasta nu dă numai de văzut, ci și de înțeles în lumina care o premerge. Dar ceea ce apare se pune în vedere ca neînceput al vederii, ca prevedere în lumina care vine înaintea imaginii. Pentru ca ea să vină - în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poartă vederea în sus, o aspiră și o ridică "în zbor", înscriind-o pe bolta unei alte perspective 28. Din acest nou unghi de vedere, al înălțimii inegalabile și al întoarcerii la origine totodată, totul apare transfigurat în imaginea lumii străluminate: "Din capul scării lui Iacob unde, fără teamă,/ Am ajuns odată cu pasărea ce s-a desprins/ De pe zidul clătinat dinadins,/ Murul colosal, ca-ntr-un panoptic,/ Ales, lent dar sigur, într-un tumult optic,/ Reflectat în clonț, în ghiare, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar de ceea ce sus îl dezleagă, vine în lumină, trece în netrecător. Iar ceea ce trece se distanțează, își arată o clipă imaginea înainte ca ea să dispară, lăsând vederea plină de golul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
jertfe și semne de foc, s-a impus prin fidelitate absolută față de patrie, față de masele largi care l-au voit și l-au născut din sânul lor.“ (Informația Bucureștiului, 6 aprilie 1971) „Partid, pe albe magistrale venim în sărbători, venim: străluminatele mulțimi de flacăra credinței tale. Ștergar cu chipuri de eroi așternem cerul dimprejururi slăvind în slava ta de-a pururi nedespărțirea dintre noi.“ („Și suntem una“, Contemporanul, 1 ianuarie 1972) „Bărbatul fără tihnă, veghetorul Asupra gliei, patimă și scut, Cel
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]