33,947 matches
-
creația poetului și se închide cu poemul Așteptare, specific creației intime. Vorbeam de caracterul reprezentativ al debutului în volum raportat la întreaga creație poetică a lui Goga. Acesta se recunoaște la cel puțin două nivele de discuție: unul tematic și structural, prin afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la nivelul noutății pe care o propune Goga în istoria posteminesciană a poeziei românești. Pentru primul aspect, poemele se distribuie în poezie socială, cu puternice accente mesianice și militante, specifice, după istoricii literari
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște rites de passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care le-a adus industriei cinematografice, documentarul s-a încetățenit - pe nedrept, firește - ca un gen minor, de nișă. Asta deplângea și Florin Iepan, plus alți regizori și oameni de film de seamă, pe care merită să îi citez
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
documentarului sunt perfect conștienți. Ca să îl citez pe Michael Wood: ,e greu să fixezi personaje în istorie pentru că ele sunt, ca și noi, mereu pe fugă tocmai pentru că le reinventăm tot timpul" . Quod erat demonstradum: un film cu adevărat bun, structural corect (după mine), echilibrat și antrenent din punct de vedere vizual. Dar întrebați-vă în ce context a apărut și veți reveni asupra soartei triste a documentarului. E deja o cutumă a industriei ca, după apariția unui lungmetraj blockbuster (în
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
totuși continent neliniștile, într-un dialog în care schimbam cu nonșalanță dominanta cu tonica, fără a ne propune neapărat rezolvarea printr-o cadență perfectă ori plagală. Am conversat îndeosebi pe tema muzicii noi, dezvoltînd variațiuni care mai ornamentale, care mai structurale, cu accente omofone ori, dimpotrivă, polifone, convenind că în principiu experimentul sonor are chipul fie al unui înger diafan și manierat, fie al unui demon cu puzderie de brațe care de care mai fioroase și mai agresive. Un înger (ori
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
deosebit de îngrozitoare pentru români și, firește, aș dori condamnarea oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov"20. Opiniile ultimului monarh al României cu privire la Basarabia au evoluat de-a lungul timpului, în funcție de modificările geopolitice, de evoluțiile regimurilor politice de la Est și Vest, în funcție de relațiile structurale dintre Apus și Occident și de statutul provinciei, respectiv al României. La începutul anilor `90, în interviurile acordate scriitorului Mircea Ciobanu, regele este foarte vehement cu privire la distincția dintre Basarabia și Republică Moldova, arătând că realizarea unei analogii între soarta altor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
țară a implicat momente conflictuale nenumărate, dar revenirea aceasta ar fi dat ocazia, în percepția autorităților, ca Mihai I să devină un personaj istoric, validat politic într-un context în care România, desi devenise membru al Consiliului Europei, avea probleme structurale, iar perspectiva integrării în structurile euro-atlantice era aproape inexistentă. Regele călătorea mult în spațiul european și american și astfel vorbea deschis despre reconectarea țării la lumea liberă și valorile Occidentale, o continuare simbolică a opțiunii de la 23 August 1944. În
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sfera relațiilor comerciale internaționale (M. Porter) din zona integrării economice interstatale (D. Miron; C. Păun) din zona așa-numitei noi economii (J. Gadrey; K. Ohmae) sau din zona geoeconomiei (E. Luttwak, P. Lorot). Managementul restructurărilor din economia României Managementul reformelor structurale din România, mai ales la începutul anilor '90, confirmă faptul că a existat o opoziție, aproape vădita, a noii puteri politice instalate la București de a face rapid transferul activelor viabile create în comunism și aflate în domeniul public către
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în zone confruntate cu calamități naturale/ provocate de om). La sfârșitul anilor '80 însă, tendința reformista și pro-socială din politicile Băncii Mondiale s-a schimbat în favoarea unei linii de gandire similare cu cea a FMI (axarea pe planurile de ajustare structurală, ceea ce a însemnat o abandonare a vocației sale inițiale, de finanțare de proiecte)22. În acest context, alte organizații și organisme internaționale au preluat misiunea de a reforma și de a extinde noțiunea de "dezvoltare". Astfel, în 1990, PNUD a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o hărțuire mai mult ori mai puțin grațioasă, la o sumă de ambuscade. în cele din urmă, poeta înțelege cu înțelepciune a-și respecta condiția genitală dată, cu atît mai vîrtos cu cît însăși aceasta din urmă include o ambiguitate structurală, în stare a satisface ambele categorii: "Viața și moartea/ nu o stîrni cu simple cuvinte -/ îți poruncește adesea, poemul,/ iar tu ca o femeie ascultătoare/ îmbraci rochia versului și cînți osanale/ în locul cîntecelor ritualice" (Pisica rațiunii). între "osanalele" aduse vieții
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
vedem mai întâi ce ne spune acest termen. În Teoria Clasică a matematicii mulțimilor, apartenența la o mulțime este dihotomică, adică un element aparține sau nu aparține unei mulțimi. Fie C mulțimea cailor. Elementele acestei mulțimi - caii - au anumite caracteristici structurale: ființe, patru picioare, înălțime medie X, păr, utilitate etc., care le deosebesc de alte patrupede. Fie M mulțimea măgarilor. Aceștia au și ei patru picioare (de obicei), dar au alte caracteristici structurale care exclud apartenența lor la mulțimea C a
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
cailor. Elementele acestei mulțimi - caii - au anumite caracteristici structurale: ființe, patru picioare, înălțime medie X, păr, utilitate etc., care le deosebesc de alte patrupede. Fie M mulțimea măgarilor. Aceștia au și ei patru picioare (de obicei), dar au alte caracteristici structurale care exclud apartenența lor la mulțimea C a cailor. Prin urmare, un cal aparține numai mulțimii C, iar un măgar, numai mulțimii M. Teoria Clasică a mulțimilor se spijină pe logica bivalentă: o propoziție este sau adevărată, sau falsă. în
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
Casei Scânteii înseși. A doua întrebare privește tocmai acest aspect, și anume legitimitatea comanditarului de a-și asuma actul exorcizator, și capacitatea executantului - artist, arhitect, echipă tehnică - de a ieși din sfera mică a statuii pentru a genera o modificare structurală a sitului și, în același timp, de a reuși să depășească denotația pretextului și întreaga epică a evenimentului particular pentru a asigura supraviețuirea monumentului și dincolo de mobilul imediat al nașterii sale. Dacă e să ne oprim la prima parte a
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
poate chiar un progres. Cu alte cuvinte, am putea vorbi de o răspîndire, de o popularizare a formelor artistice, de genul celor pe care comuniștii le tot promiteau, dar nu reaușeau să le înfăptuiască". Aceasta la nivelul comunicării. La nivel structural, situația e ceva mai complicată, dar sub semnul aceleiași "democratizări". Dacă ordinea, sistemul au o conotație aristocratică, "dezorganizarea", "fragmentarismul", "haosul deliberat" al postmodernismului reflectă individualizarea, atomizarea socială a artei: "Observ, notează Virgil Nemoianu, că, din ce în ce mai mult, marile sisteme "concludente" (hegelian
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
acestea, în Figuri V e mai mare interesul pentru literatură, asta nu pentru că țin să revin la literatură ci pentru că lucrurile s-au prezentat astfel, ceea ce bineînțeles nu promite nimic pentru viitor. M.C.: Păreți ironic față de ideea de critică imanentă, structurală sau tematică, care a făcut carieră în anii '60. Această luare de poziție vine dintr-o nevoie de limpezire față de propria dumneavoastră poziție din epocă? G.G.: Nu, nu aș zice că sunt ironic, sunt ironic în general, dar aici nu
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
sînt citate o mulțime de nume ilustre de la Aristotel, Juan de Mena și Comenius, la Cervantes și Kafka). Urmînd aceeași metodă comparatistă, autorul urmărește configurarea raporturilor cu literatura universală, în cazul cărților populare. Definiția pe care o propune este una structurală (în condițiile în care exegeza anterioară se concentrase cu precădere asupra circulației acestor texte, folosite mai curînd ca pretexte pentru studiul evoluției istorice a mentalităților diverselor epoci); instrumentele metodologice sînt împrumutate din domeniille arhetipologiei, poeticii istorice și tipologiei compoziționale, domenii
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
caracterizate în ghidurile TV prin cuvîntul "dramă". Ingrid Berleanu, personajul principal, află la 45 de ani, cînd o nouă sarcină o determină să-și facă o serie de analize, că suferă de o boală genetică bazată pe o anomalie cromozomială structurală; decizia de a păstra, cu toate riscurile, copilul este susținută de întreaga familie; în plus, modificările produse în organism de noua sarcină sînt creditate de doctori cu mari șanse de a duce la vindecarea bolii lui Ingrid. Cartea nu începe
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
se impune ideea unei memorii transpațiale, fără vreo engramă; se impune, deci, un sistem dinamic, un proces creativ, posedând în el o complexitate a lui, procesuală, neavând câtuși de puțin nevoie să treacă prin cinematica, galvanoplastia engramelor ca să producă actul structural al memoriei... Revoluția adusă de Bergson în interpretarea memoriei seamănă cu teoria relativității a lui Einstein, în sensul că în loc de Esență, se pune în prim plan Relația, motivul procesual, mișcarea dominând întreg Cosmosul. ormă și gestalt. Gestalt, în sensul teoriei
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
asemănători, facem parte din categorii foarte distincte, începînd de la natura noastră foarte diferită: eu sînt un "picnic" mai curînd acomodant, el este un "leptozom" radical și hipersensibil, ca să invoc tipologia lui Kretschmer. Prin urmare nu ne leagă afinități de ordin structural somatic, antropologic, să spunem. Ne leagă faptul de a bîjbîi printre aceleași întrebări. Ceea ce am descoperit la Horia Patapievici este o extraordinară autenticitate. Am cunoscut puțini oameni atît de sinceri - incomod de sinceri - în expresia de sine, puțini care să
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
pentru că politica nu-mi inspiră nici un fel de respect. Aveți dreptate să ziceți că “am cheltuit treisprezece ani din viață urmărind și comentând viața politică”. Mai ales că voi fi spus nu puține prostii din motive de neadecvare. Eu sunt, structural, un romantic, or romantismul n-are nici un preț în politică. Explicații pentru acest timp pierdut pot găsi. M-am îmbolnăvit și eu, după decembrie ^89, de o isterie a spusului. Și, pe deasupra, oricâte dubii m-ar bântui, legate de realitățile
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
adus Adevărul acolo unde se află, a fost selectată tot de Dumitru Tinu care era încîntat să-și vadă oamenii pe post de vedete sau de invitați la posturi de radio și de televiziune. Și încă ceva, Dumitru Tinu era structural un om de stînga, nu un stîngist. Asta nu l-a împiedicat să facă eforturi constante pentru a face din Adevărul un ziar de centru, capabil să-și arunce săgețile și către stînga și către dreapta. Nu știu cît de
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
între parte și întreg. în cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției, iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. în cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este momentul în
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
un capitol special la finalul volumului), a mitologiei, religiei și a reflexelor în literatură. Dar cercetarea consideră visul mai mult decît un simplu subiect de istorie literară: visul este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic. Visul poate influența ca scenariu a ceea ce va fi (și
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
acest lucru - care, departe de a constitui un simplu capriciu de ordin artistic (sau indignarea de cele mai multe ori "din pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu totul complexă, legată de un anume temperament (un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
norme ale unei permisivități anarhice, postură ce se servește de transfigurarea fără precedent a materiei verbale ca de un auxiliu: "În linia acelui "pasionalism" arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și fără zgîrîietura unghiei încovoiate?", se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
perioada contemporană (dar fără precizări privind modificările survenite în decursul celor peste 50 de ani de literatură contemporană, pe care o astfel de limitare le cer). Caracteristicile specific balcanice în literatura română contemporană ar ține, în primul rînd, de tensiunea structurală între sentimentalism, nostalgie pentru o lume pierdută, pe de o parte, și dezabuzare lucidă, pe de alta. Acestea se manifestă la nivelul unor atitudini fundamentale, al unei problematici și tipologii (care cuprinde parvenitul, picaro-ul, înțeleptul, militarul, sau categorii generice
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]