75 matches
-
2]. 2. EVALUARE PROGNOSTICĂ. FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ Pentru confirmarea diagnosticului de psoriazis se recomandă folosirea criteriile CASPAR, având o specificitate de 98,7% și sensibilitate de 91,4%. Artropatia psoriazică este definită dacă sunt cumulate ≥ 3 puncte prin sumarea următoarelor: 1. leziuni cutanate de psoriazis a) diagnosticate în prezent de dermatolog, reumatolog ... b) identificate în istoricul pacientului, confirmate de medicul de familie, dermatolog, reumatolog ... c) istoric familial de psoriazis la rudele de grd I sau II ... 2. psoriazis unghial
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227535_a_228864]
-
2]. 2. EVALUARE PROGNOSTICA. FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ Pentru confirmarea diagnosticului de psoriazis se recomandă folosirea criteriile CASPAR, având o specificitate de 98,7% și sensibilitate de 91,4%. Artropatia psoriazica este definită dacă sunt cumulate ≥ 3 puncte prin sumarea următoarelor: 1. leziuni cutanate de psoriazis a) diagnosticate în prezent de dermatolog, reumatolog ... b) identificate în istoricul pacientului, confirmate de medicul de familie, dermatolog, reumatolog ... c) istoric familial de psoriazis la rudele de grd I sau ÎI ... 2. psoriazis unghial
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228062_a_229391]
-
mecanismul de cedare sau de rupere anterior definit. Combinarea evenimentelor este asigurată de funcțiile logice "ȘI" și "SAU" care au o reprezentare simbolică standard. ... (19) Probabilitatea de apariție a unui eveniment final nedorit (stare critică, cedare etc.) se determină din sumarea probabilistă a probabilităților parțiale aferente evenimentelor din arborele evenimentelor adverse. Se pornește de la baza arborelui către vârf. La fiecare nivel imediat următor, probabilitatea de apariție a evenimentului advers este dată de: ... a) suma probabilităților evenimentelor atunci când acestea sunt independente și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244907_a_246236]
-
sau DA, după caz până la atingerea evenimentului final (consecință). Cunoașterea uneia dintre probabilități este suficientă, având în vedere că P(DA) = 1 - P(NU). ... (31) Atunci când mai multe secvențe conduc la aceeași consecință, probabilitatea totală aferentă acesteia se obține din sumarea probabilităților evaluate pe fiecare secvență în parte. ... (32) Probabilitățile parțiale aferente bifurcațiilor DA/ NU se evaluează fie prin analiză statistică, atunci când se dispune de date suficiente privitoare la producerea evenimentului analizat la lucrări similare, fie pe baza judecății inginerești a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244907_a_246236]
-
rosturilor în sezoanele foarte reci. ... Figura AII.2, c - Arborele probabilistic al evenimentelor pentru dezvoltarea fisurilor. (19) Cuantificarea probabilităților anuale de apariție a evenimentelor din arbore s-a realizat, conform prevederilor articolului 5.2.4 (c) din normativ, pe baza sumării probabiliste a probabilităților evenimentelor primare. ... (20) Probabilitățile evenimentelor primare s-au determinat pe baza datelor statistice oficiale (debite peste cele de verificare, cutremure cu M 7,8) sau din prelucrări ale datelor din monitorizare (nivele ridicate în lac în sezonul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244907_a_246236]
-
mecanismul de cedare sau de rupere anterior definit. Combinarea evenimentelor este asigurată de funcțiile logice "ȘI" și "SAU" care au o reprezentare simbolică standard. ... (19) Probabilitatea de apariție a unui eveniment final nedorit (stare critică, cedare etc.) se determină din sumarea probabilistă a probabilităților parțiale aferente evenimentelor din arborele evenimentelor adverse. Se pornește de la baza arborelui către vârf. La fiecare nivel imediat următor, probabilitatea de apariție a evenimentului advers este dată de: ... a) suma probabilităților evenimentelor atunci când acestea sunt independente și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246129_a_247458]
-
sau DA, după caz până la atingerea evenimentului final (consecință). Cunoașterea uneia dintre probabilități este suficientă, având în vedere că P(DA) = 1 - P(NU). ... (31) Atunci când mai multe secvențe conduc la aceeași consecință, probabilitatea totală aferentă acesteia se obține din sumarea probabilităților evaluate pe fiecare secvență în parte. ... (32) Probabilitățile parțiale aferente bifurcațiilor DA/ NU se evaluează fie prin analiză statistică, atunci când se dispune de date suficiente privitoare la producerea evenimentului analizat la lucrări similare, fie pe baza judecății inginerești a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246129_a_247458]
-
rosturilor în sezoanele foarte reci. ... Figura AII.2, c - Arborele probabilistic al evenimentelor pentru dezvoltarea fisurilor. (19) Cuantificarea probabilităților anuale de apariție a evenimentelor din arbore s-a realizat, conform prevederilor articolului 5.2.4 (c) din normativ, pe baza sumării probabiliste a probabilităților evenimentelor primare. ... (20) Probabilitățile evenimentelor primare s-au determinat pe baza datelor statistice oficiale (debite peste cele de verificare, cutremure cu M 7,8) sau din prelucrări ale datelor din monitorizare (nivele ridicate în lac în sezonul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246129_a_247458]
-
cauză cardio-vasculară și al evenimentelor cardiovasculare non-fatale la bolnavii dializați [35]. Scorul de calcificare aortică obținut printr-o radiografie lombară de profil a fost, de asemenea, demonstrat a avea valoare diagnostică și prognostică în populația dializată. Scorul este calculat prin sumarea punctelor atribuite pentru calcificările pereților anterior și posterior ai aortei abdominale situate în dreptul primelor 4 vertebre lombare: prezența și extinderea calcificării este evaluată separat pentru peretele anterior și, respectiv posterior al aortei, în dreptul fiecărui corp vertebral L1-L4 și este cuantificată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232716_a_234045]
-
oglinzi. Arhimede este în general considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor. El a folosit metoda epuizării complete pentru a calcula aria unui arc de parabolă prin sumarea unei serii infinite, precum și calculul aproximativ al numărului π cu o acuratețe remarcabilă pentru acele timpuri. De asemenea a definit spirala care-i poartă numele, formule de calcul a volumelor și al suprafețelor corpurilor de revoluție, precum și un sistem ingenios
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
de centrul Soarelui ("r"/"R" ~ 0.08). Dacă Pământul ar avea orbita planetei pitice Eris (68 AU), baricentrul Soare-Pământ va fi tot în interiorul Soarelui la aproximativ 30,000 km de centru. Pentru a calcula actuala traiectorie a Soarelui este necesară sumarea tuturor influențelor planetelor, cometelor, asteroizilor, etc, din sistemul solar. Dacă toate planetele ar fi aliniate de aceeași parte a Soarelui, centrul de masă combinat ar fi la aproximativ 500,000 km de suprafața soarelui. Acest calcul are la bază distanța
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
investigat metode clar definite de a atribui o „"sumă generalizată"” unor serii divergente. Astfel pot fi menționate transformarea liniară sau metodele Cesàro, Abel, Borel, Euler, Norlund, Riesz sau Riemann. Multe dintre aceste metode de sumare vor aloca pentru valoarea de . Sumarea lui Cesàro este unul dintre procedeele care nu furnizează nicio valoare. Seria 1 − 2 + 3 − 4 + ... este strâns legată de seria lui Grandi, . Euler le-a tratat pe acestea ca fiind cazuri particulare ale seriei pentru "n" arbitrar, o direcție
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
sume parțiale sunt: Acest șir nu converge (întrucât conține două subșiruri convergente la valori diferite: termenii impari tind la , iar cei pari la 0), deci nu este sumabilă după metoda (C, 1) a lui Cesàro. Există două generalizări bine-cunoscute pentru sumarea lui Cesàro: dintre acestea, cea mai simplă din punct de vedere conceptual este șirul (H, "n") de metode de sumare, cu "n" număr natural arbitrar. Suma (H, 1) este sumarea lui Cesàro explicată mai sus, iar metodele succesive din șir
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
C, 1) a lui Cesàro. Există două generalizări bine-cunoscute pentru sumarea lui Cesàro: dintre acestea, cea mai simplă din punct de vedere conceptual este șirul (H, "n") de metode de sumare, cu "n" număr natural arbitrar. Suma (H, 1) este sumarea lui Cesàro explicată mai sus, iar metodele succesive din șir se obțin prin aplicarea repetată a metodei de sumare a lui Cesàro pe șirurile de medii aritmetice anterioare. Mai sus, subșirul mediilor pare converge la , în timp ce cel al mediilor impare
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
și , anume . Deci seria este sumabilă (H, 2) la . Notația prin «H» a acestor metode succesive provinde de la Otto Hölder, care a demonstrat pentru prima dată în anul 1882 ceea ce matematicienii acum consideră drept legătura dintre metoda lui Abel și sumările (H, n); iar seria a fost primul său exemplu. Faptul că este suma (H, 2) a seriei garantează faptul că este și suma conform metodei lui Abel; aceasta va fi dovedită în mod direct mai jos. Cealaltă generalizare a metodei
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
garantează faptul că este și suma conform metodei lui Abel; aceasta va fi dovedită în mod direct mai jos. Cealaltă generalizare a metodei de sumare a lui Cesàro este șirul de metode (C, "n"). A fost dovedit ulterior faptul că sumările (C, "n") și (H, "n") dau întotdeauna aceleași rezultate, dar istoria începuturilor lor diferă. În anul 1887 Cesàro aproape a reușit să definească însumările (C, n), dar s-a limitat la câteva exemple. În special, el a obținut suma de
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
de puteri nu definește o funcție pentru așa că valoarea nu poate fi pur și simplu înlocuită în expresia dezvoltată. Deoarece funcția este definită pentru toți se poate lua în continuare limita când "x" se apropie de 1, aceasta fiind definiția sumării lui Abel: Euler a aplicat o altă tehnică seriei: transformarea lui Euler, una din invențiile sale proprii. Pentru a calcula transformata lui Euler a unei serii alternată, se va folosi șirul de termeni pozitivi care o constituie; în cazul de
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
corespunzători nu se poate defini o normă. Dificultatea se ocolește prin normarea la funcția delta, în loc de simbolul Kronecker. Cu această convenție, relațiile (6) și (7) devin, în cazul spectrului continuu, unde indicii discreți au fost înlocuiți prin argumente continue, iar sumarea prin integrare. Evoluția temporală a sistemului sub acțiunea forțelor existente (dinamica sistemului) trebuie să respecte principiul cauzalității, care cere ca starea sa la un anumit moment să determine în mod univoc starea sa la un moment ulterior. Modificarea funcției de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
în timp ce pentru argumente mici formula 46, ele devin: Pentru funcțiile Bessel de prima, a doua și a treia speță, avem următoarele dezvoltări asimptotice: în care: formula 66 și formula 67, iar: și Dacă ν este real nenegativ, iar z pozitiv, "restul" obținut după sumarea a n termeni din expresia P(ν,z), nu depășește termenul (n+1) în valoare absolută având același semn cu el, facându-se specificația că formula 70. Același lucru este adevarat și pentru Q(ν,z), dar cu formula 71. Pentru α = n
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
inițială, se numește "secțiune eficace"; ea este mărimea utilizată de experimentatori pentru a caracteriza cantitativ interacțiunea care stă la baza procesului considerat. În sisteme complexe, în care interacționează subsisteme alcătuite din electroni, pozitroni și fotoni, inversa probabilității totale, obținută prin sumarea asupra tuturor stărilor finale posibile, se numește "viața medie" a sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a propagării interacției electromagnetice în spațiu-timp, propusă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
mod de exprimare a soluției generale. Interpretarea acestei expresii este aceea că, amplitudinea unei particule de a se găsi în punctul x la timpul t este amplitudinea de start din formula 192 înmulțită cu amplitudinea de trecere de la formula 192 la x, sumarea făcându-se pentru toate punctele de start posibile. Cu alte cuvinte, este convoluția nucleului K cu condiții inițiale. Deoarece amplitudinea de a călătorii de la x la y, dupa un timp formula 200, poate fi considerată în doi pași, propagatorul se subordonează
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
poate fi interpretată în felul următor: amplitudinea de a călătorii de la x la z în timpul formula 200 este suma amplitudinii de a călătorii de la x la y în timpul t multiplicată cu amplitudinea de a călătorii de la y la z în timpul t’, sumarea făcându-se peste toate stările intermediare y posibile. Aceasta este o proprietate a unui sistem cuantic arbitrar, iar prin subdivizarea timpului în multe segmente, permite ca evoluția în timp sa fie exprimată ca o integrală de drum. Împrăștiarea pachetului de unde
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie să fie compensată printr-o schimbare în H. Acest lucru este adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul infinitezimal al mărimilor în cazul clasic și cuantic este: sumarea făcându-se pentru toate particulele, iar B, x și p sunt vectori. Parantezele Poisson ale lui formula 271, cu x și p mărimi infinitezimale, iar v mărimea infinitezimală a vectorului viteză, sunt: Iterarea acestor relații este simplă, deoarece la acestea se
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
definită prin condițiile: atunci volumul ei este: În cazul n = 1 regăsim definiția ariei unui dreptunghi. Dacă calculul volumului este complicat, se poate trece la o partiționare a volumului într-un număr mare de volume mai mici, după care facem sumarea(respectiv, integrarea) volumelor elementare. Deci, teorema lui Liouville afirmă că evoluția unui sistem mecanic păstrează volumul din spațiul fazelor și putem să ne gândim că structura geometrică a spațiului fazelor este cea a volumelor obiectelor, dar că există o geometrie
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
În matematică, o serie hipergeometrică bilaterală este o serie formula 1, în care sumarea se face peste "toți" întregii "n", în așa fel încât raportul formula 2 este o funcție rațională de "n". Asemănător este definită seria hipergeometrică, exceptând faptul că, termenii care conțin întregii "n" negativi dispar. În consecință, seria bilaterală va avea un
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]