1,280 matches
-
interviul exclusiv" intitulat "Femeia de lîngă Mircea Cărtărescu". Sexul frumos și cititor trebuie să cunoască musai romgleaza, acel jargon fițos în care sînt concepute majoritatea articolelor din revistele gen: cu multe anglicisme, cu belșug de prefixe și sufixe care induc superlativul: "Tips & Tricks: Supervacanța" sau ,De la noi pleci cu un look cool și o vestimentație trendy". O altă revistă găzduiește: ,Sexfruntarea: Elena Udrea vs. Robert Turcescu". Evident că bieții de ei nu se ,sexfruntă" deloc, așa cum articolul o dovedește. Ei chiar
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
aiurînd" (Îndemn). Dar - atenție! - sacralitatea negativă înscrisă în discursul blasfemator poate reveni în matca fertilității grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea ca pe o viață la superlativ, ca o viață dezlănțuită". Ceea ce s-a numit poezia decadentă a cultivat această putreziciune somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea declinului, a morbidului, a degenerescenței nu e oare o absolvire a lor sui generis? Viața în
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
cărțile tîrgoviștenilor nu au fost în general best-seller-uri în epocă, chiar dacă scriitorii au fost mult comentați și foarte îndrăgiți în breaslă, chiar dacă toți, fără excepție, sînt azi studiați în Facultatea de Litere. Iar din grupul lor, Radu Petrescu, deși evaluat superlativ, pare să fie și cel mai îndepărtat de ceea ce presupune largă audiență. Radu Petrescu nu și-a înrămat nicioată un jurnal în rama atrăgător-didactică Ucenic la clasici, așa cum a făcut Costache Olăreanu, nu a produs nici spectaculozități comic-livrești de tip
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
metru antic)" de M. Eminescu, este un element prozodic cu totul aparte. Singularitatea lui se impune, de îndată ce ochiul criticului - care, îmi place să cred, este cititorul ideal - se oprește, cu amănunțită atenție, asupra țesutului său verbal. După opinia mea, patru superlative îl definesc drept o realizare excepțională a lirismului românesc. Voi încerca să le explic și să le legitimez pe rând, într-o ordine stabilită nu tocmai la întâmplare. 1. Versul cel mai arid Observând structura morfologică a cuvintelor care compun
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
-l va asuma, și îl va explicita prin confesiuni extrem de personale - aș zice; printr-o clamare aparte - care în felul acesta smulge cuvintele din solul lor conceptual-filosofic, pentru a le planta într-un teren extrem de fertil liric, acela al subiectivității superlative. Un atare caracter "filosofic" ar fi recomandat acest vers mai curând pentru a încheia o poezie, decât pentru a o deschide: este un vers prim cu caracter de vers ultim. Acest fapt trebuie pus pe seama originalității poetului nostru. Poate că
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată rămâne - după opinia mea - un sigiliu emblematic al lui Eminescu.
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
Demn de atenție mai este un detaliu: în ajunul acestui eveniment editorial, Marcel Reich Ranicki își inaugura noua sa apariție la televiziune - evoluînd de astă dată "Solo" (cum se intitulează emisiunea sa bilunară). De astă dată el a întîmpinat cu superlative proaspăta scriere a fostului său prieten. Cu un singur lucru pare însă temutul și admiratul critic a nu fi de acord: cu părerea emisă de Günter Grass referitoare la tema nuvelei sale - acesta fiind de altfel elementul care reține deocamdată
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
nuvelei în pas de rac, al romanului Toba de tinichea, al ciclului Trilogia Gdanskului. "Nuvela lui Günter Grass face parte din tot ceea ce literatura germană a ultimilor ani ne-a oferit mai cutremurător și mai convingător ", își clama în termeni superlativi verdictul nimeni altul decît Marcel Reich Ranicki, precizînd că anumite pasaje ale nuvelei i-au stors lacrimi. Chiar dacă elementul lacrimogen rămîne discutabil în evaluarea calității estetice a literaturii, el este demn de luat în seamă în cazul lui Reich Ranicki
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
de rafinament stilistic dublat de o subtilitate a interpretării, menite să redeschidă apetitul pentru (re)citirea scriitorilor mai mult sau mai puțin clasici. Pentru a-și argumenta judecățile de valoare, criticul român nu ezită să citeze afirmațiile (deloc timorate în fața superlativelor) ale unor critici de mare autoritate. Pentru a demonstra statutul de capodoperă al romanului lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, Mircea Mihăieș îl ia ca aliat pe Allan Bloom: „Marele Gatsby combină sensibilitatea lirică a lui Keats și modul narativ
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
conotative: o definiție mai lungă (de fapt tot prin enumerare de expresii sinonime) primește doar adesea ("de multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des"), în timp ce adeseori este explicat prin "adesea", iar deseori prin "adeseori". Există diferențe de îmbinări: comparativul și superlativul (cu unele sensuri particulare) sînt frecvente mai ales cu adesea ("mai adesea", "foarte adesea", "prea adesea", "cel mai adesea") și extrem de puțin probabile cu celelalte ("mai deseori", "foarte deseori", "prea deseori", "cel mai deseori" - ?). Toate cele trei forme sînt asociate
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
neașteptate la emisiunile sobre de știri, nu par să arate o dorință de îmbogățire a nuanțelor stilistice, ci o sărăcie de vocabular sîcîitoare. Reporterii nu mai cunosc decît un singur registru, cel argotic, și nu mai găsesc, la repezeală, alte superlative decît: tare sau super. Eram săraci la toate capitolele, dar o puteam spune într-o limbă bogată. Pe zi ce trece sărăcim și lingvistic. Mi-e teamă de momentul în care statisticile vor arăta că stăm pe ultimul loc din
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
treilea este pierderea de viteză în care se află limba literară: atacată în vocabular, prin cantitatea de cuvinte noi, atacată, în gramatică, prin nestăpînirea normelor, limba literară lasă încet-încet locul unei limbi "familiare", "triviale" și fundamental incorecte. Să luăm doar superlativele: nu se mai zice extraordinar, se zice super; un film nu mai este excepțional, ci incendiar; iar un reportaj nu mai e senzațional, ci devastator. Nu se vorbește pur și simplu cu greșeli: se vorbește urît. Limba română pe care
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
pur și simplu o revelație extraordinară, un miracol: eu aveam impresia că în România nu există, nu mai există nici o literatură sau nici o gândire, că trebuie să fac totul de unul singur. Descoperirea unui număr mare de oameni de valoare superlativă a fost de-a dreptul salvatoare. Ei au acționat pentru mine ca o universitate alternativă, mi-au îndrumat lecturile, mi-au îndreptat gustul, m-au hrănit cu informație intelectuală. Tot o mirare fantastică a fost să văd solidaritatea și continuitatea
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
el nu/ se lasă peste terase ca un lințoliu; nu atîrnă/ peste vîrfuri de brad ca o ceață; nu se/ zdrențuiește peste acoperișuri precum amurgurile" (ibidem). Prin adîncirea acestui tablou de-o înverșunare a asociațiilor fără frîu, de-o dezordine superlativă, provocatoare, e atins un soi de baroc al apocalipticului. "Răul de Nord" bîntuie precum o patologie metafizică, precum o maculare a ființei ce răsfrînge macularea cosmică, dobîndind înfățișările unor fantezii ale însăși organicului dereglat. Versurile se umplu de dejecțiile, secrețiile
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
ale unor prieteni și colaboratori apropiați ca Dumitru Salade (el însuși un fiu al județului Alba), Maria Protase, Mircea Popa etc. O mențiune deosebită merită paginile documentare: referatele de la susținerea doctoratului, semnate de Sextil Pușcariu și D. Popovici, cu aprecieri superlative și cu memorabile caracterizări despre acribia informației istoricului literar Iosif Pervain.
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
Au trecut trei ani de când nu am mai verificat noutățile lingvistice din limbajul micii publicități. Treptat, dar inevitabil, acesta se înnoiește, reflectând ultimele schimbări de mentalitate, de standard al vieții, sau pur și simplu inovațiile în inventarul său de clișee superlative și eufemistice. Un sondaj în cîteva dintre cotidienele românești centrale (EZ = Evenimentul zilei, 3344, 3345, 2003; RL = România liberă, 3875, 2002; JN = Jurnalul național, 3003, 3013, 2003, L = Libertatea, 3843, 3854, 2003) confirmă în primul rînd ceea ce ni se părea
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
luat în serios numai de cei care nu înțeleg literatura. Dar ei sînt mulți...". Avînd o ideologie neguroasă, așa-zisul paradoxism îngăduie să spui orice despre oricine, cu atît mai mult cu cît își divulgă feblețea pentru exagerări, pentru "mareea superlativelor". Entuziasmul delirant e starea de "beție" specifică a unui "paradoxist" precum Ion Pachia Tatomirescu: "Un om poate fi beat din multe motive, «beat de soare», ca personajul dintr-o parodie a lui George Topîrceanu. Ion Pachia Tatomirescu este beat de
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
ar fi, desigur, să-ți asumi tu răspunderea eșecurilor. Dar nu întotdeauna ai tăria s-o faci... După această - poate prea lungă - paranteză, revin la întrebarea care a provo- cat-o. Nu mă simt apt să stabilesc o ierarhie a superlativelor. Deși, dacă mă gîndesc bine, cele mai intense trăiri, fie ele pozitive sau negative, ți le oferă totuși politica. }inînd seama mai ales de împrejurarea că e, pentru noi, o beție inedită, care ne-a devenit accesibilă numai după revoluția
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
a-i feri de eventuale vedenii nocturne în momente de singurătate... Ar fi nedrept și anticreștin să vorbesc despre o coincidență oricât de mică, apropo de raza revelației divine care mi-a născut în suflet o imagine pe care, orice superlativ, ar descalifica-o făcând-o să semene cu Maica Domnului din decorul emisiunii „Deschide ușa, creștine”, din ziua de Crăciun.
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
volum conține o cronică la ea. Cred că ar fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea Mihăieș este temeinică și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut în anumite judecăți critice, chiar dacă nu este greșită, poate deveni stînjenitoare pentru autorul supus analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre climatul literar românesc în perioada postbelică, se vorbește despre modernism
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
și studiile care se ocupă de formarea cuvintelor înregistrează omonimia existentă în română între prefixul para-, de circulație internațională și uz preponderent științific - cu sensul „adiacent”, „asemănător” - și dubletul său familiar, identic ca formă, împrumutat direct din grecește, cu sens superlativ, intensiv: “puternic”. Primul para-, cu sensul fundamental „lîngă”, „dincolo de”, provine, în limbile moderne, tot din greacă, de unde a fost preluat pe cale cultă. Cuvinte ca parapsihologie, paraliteratură, paramedical, paramilitar, paranormal sînt azi curente (ideea comună fiind de asemănare, contiguitate, dar și
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
belea, dau cu pietre" (ziarul tricolorul.ro); Dacă ai făcut poze, ai belea cu mine, să știi. Îți rup picioarele" (EZ 29.11.2004) etc. Foarte interesantă e însă convertirea cuvântului cu sens clar negativ într-o marcă a aprecierii superlative. Belea apare tot mai des cu funcția de echivalent al termenului de apreciere pozitivă, alături de mișto, cașto, meserie, marfă, super etc. Acest gen de evaluativ este în mod tipic reînnoit periodic în argou, pentru că folosirea insistentă îi tocește expresivitatea; perechea
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
groază. Limbajul tinerilor, începînd de prin anii '70, a reînnoit seria prin hiperbolele negative bestial, criminal, de comă, folosite cu sens puternic apreciativ. Devenit adjectiv, belea primește și gradație, și comparație; retorica limbajului argotic juvenil preferă, desigur, sensul extrem al superlativului, în cele mai diferite construcții: "e prea belea mașinuța ta... sunt belea rău amândouă" (daciaclub.ro ); "este unul dintre cele mai belea jocuri" (computergames.ro ); "jocul ăsta e prea belea pentru țăranii din Romania... Cel mai belea joc !" (warzone.ro
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
prefixoidul neologic: "da e super belea jocu, n-am ce zice" (computergames.ro); "mi-am adus aminte de stalagmitele și stalactitele super belea din peșteră" (forum.apropo.ro). Calitatea primară de substantiv îi permite să intre și în construcțiile de superlativ expresiv cu repetiție legată: "e belea de belea, bravo omule, ești jmecher rău" (forum.kappa.ro); "belea de belea, uită-te și nu vei regreta" (rotop.ro) De altfel, belea apare (ca și groază) și într-o construcție cu sens
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
și a tipurilor de narațiune e, în sine, un spectacol interesant al peisajului epic desfășurat pe pânzele vaste ale istoriei. Autorii articolelor își păstrează, în general, o neutralitate a descrierii, dar sunt și cazuri de implicare flagrantă a unei judecăți superlative. Vestibul de Al. Ivasiuc e "cea mai valoroasă creație romanescă a anului 1967" (p. 644). Verifici imediat producția anului și poți cădea ușor de acord că e așa, pentru că e uimitor de sărac în valori anul 1967 față de 1968 și
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]