172 matches
-
topor. Ești când zâmbet când oftat, Când virtute când păcat, Când pe umeri îmi pui jugul Simt prin piept cum trece plugul. Când de vânt tu îmi ești boare Când că spinu-ntepatoare Când îmi ești dulce alin Când otravă și supin. Te blestem și te alung Dar tot eu te prind în jug Când ești gata de plecare Parca-s lovit de turbare. Când te-aș vrea pe veci pierdută Când din trupul meu făcută De-al tău dor inima-mi
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Antologia_revistei_dor_de_dor_valeria_tamas.html [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
dicționarului, latin-român, a semnificației unităților lexicale din sfera istoriei; - recunoașterea pe texte în proză a elementelor de morfologie achiziționate anterior și completate cu: adjectivul-comparația neregulată, pronumele demonstrativ, numeralul cardinal - miile, verbul: verbe regulate, diateza pasivă, moduri și timpuri din tema supinului. - recunoașterea și exersarea pe texte în proză a valorilor fundamentele ale cazurilor; - recunoașterea în context a raporturilor de coordonare la nivelul frazei: propoziții principale / secundare, subordonatele relative, subordonatele participiale relative și absolute, subordonatele infinitivale (Ac. + Inf., Nom. + Inf.) Elevii vor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
dicționarului, latin-român, a semnificației unităților lexicale din sfera istoriei; - recunoașterea pe texte în proză a elementelor de morfologie achiziționate anterior și completate cu: adjectivul-comparația neregulată, pronumele demonstrativ, numeralul cardinal - miile, verbul: verbe regulate, diateza pasivă, moduri și timpuri din tema supinului. - recunoașterea și exersarea pe texte în proză a valorilor fundamentele ale cazurilor; - recunoașterea în context a raporturilor de coordonare la nivelul frazei: propoziții principale / secundare, subordonatele relative, subordonatele participiale relative și absolute, subordonatele infinitivale (Ac. + Inf., Nom. + Inf.) Elevii vor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
este mai ales la imperativ ("Du-te imediat acolo!"), dar poate fi și la conjunctiv prezent ("Să pleci de aici!"), la indicativ viitor ("Te vei duce / Ai să te duci imediat!"), la infinitiv prezent ("A se scutura înainte de întrebuințare"), la supin ("De evitat apropierea de o sursă de căldură"). Propoziția pozitivă nu are nevoie să se distingă prin vreo marcă specifică, dar există asemenea mărci, mai ales în propoziții neanalizabile, monomembre sau fragmentare (vezi mai jos secțiunea După structură), frecvente în
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit. Supinul a dispărut, fiind înlocuit de infinitiv: "åto n-åv avut de bę" „altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutură înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(a)”, "romlik
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
dezbatere teoretică între lingviști), infinitivul lung trece în categoria lexico-gramaticală a substantivelor, având forme de caz, putându-se articula și putând fi determinat de adjectiv. Totuși, conform unor cercetări, infinitivul lung nominal (alături de alte nume de acțiuni, cu structură de supin sau participiu) are statut gramatical intermediar între substantiv și verb. Natura lui verbală se manifestă prin compatibilitatea la nivel sintactic și/sau semantic cu unii determinanți ai verbului, ca și prin natura referentului. Natura substantivală a infinitivului îi permite acestuia
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
se întâlnesc ca verbe modale "a avea", "a da", "a fi", "a putea", "a sta", "a trebui", "a veni", "a vrea", "se cade", "se cuvine", "se pare" etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună", era să
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
épített templom" „biserica construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: "alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, "követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutura înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive pot avea această formă: "marad" „a rămâne
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
de cine?, de ce?, pentru cine?, pentru ce?, despre cine?, despre ce?) se exprimă prin: a) substantive, pronume sau numerale in cazul acuzativ cu prepoziție; Exemplu: (vb. prep. + pr. pers. Ac.) b) verb la un mod nepersonal; Exemplu: (vb. vb. la supin) c) adjectiv precedat de prepoziție; Exemplu: (adj. Ac.) Există un tip special de complement indirect în genitiv, exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziții. Exemplu: (vb. pron. dem. G.)
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
așa cum se vede în tabelul din dreapta, în care folosirea formei preferate în Republica Moldova (stânga) sau cea a formei preferate în România (dreapta) poate semnifica o atitudine culturală sau politică. De o mare răspândire se bucură o formă secundară de infinitiv: supinul, un termen colectiv pentru diverse acțiuni, care cuprinde atât forme fără prepoziție (de exemplu „"făcut"”), cât și cu prepoziție („"de făcut"”, „"la făcut"”, „"pentru făcut"”). Anumite aplicații ale acestei forme au devenit punct de plecare în dezvoltarea ulterioară a limbii
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
plecare în dezvoltarea ulterioară a limbii vorbite, pe parcursul căreia, „"de"” și-a pierdut calitățile sale prepoziționale, iar terminațiile „-at”, „-ut”, „-it”, „-ît”, „-s” cele ale unei terminații de participiu, devenind un „confix” de tipul ["de + participiul verbului"]. Această utilizare a supinului, neintrodusă în gramaticile oficiale, este caracteristică timpurilor actuale, dar se regăsește și în texte mai vechi - deși mai rar - ca în cazul cronicarului Miron Costin (1633-1691): „"nu era altu mijloc, numai de mersu la împărăție"”. A. Mateevici (1888-1917) citează istoricul
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
Spre deosebire de engleză și alte limbi, suedeza nu folosește participiul perfect pentru a forma prezentul perfect sau trecut. În schimb, la verbul auxiliar "har" (a avea), "hade" (am, ați, etc) este urmat de o formă specială, prezentă și în română, denumită supin, și folosită doar în acest scop (câteodată aceasta este identică cu forma de neutru a participiului perfect): Când se apelează la diateza pasivă și se folosește verbul "att bli", este folosit participiul trecut: Mai există și o altă modalitate de
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de negație sunt: Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și supin, se poate folosi prefixul negativ "ne-" (neștiind", nefăcut", "de necrezut"), dar sensul propozițiilor ce rezultă astfel este diferit de cel în cazul folosirii lui "nu" cu aceleași forme verbale: Nu muncind s-a îmbolnăvit" (= s-a îmbolnăvit din altă cauză
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
în limba hitita sunt flexionare în legătură cu două clase: conjugarea ,mi” și conjugarea ,hi”. Există două diateze( activă și mediopasivă), două modurui( indicativ și pasiv) și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite infinitiv 1 și 2, supin și substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi indo-europene, precum sanscrita sau
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
-taru -plural 1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru -conjugarea hi: -singular 1: -haharu (-haru) -singular 2: -hut(i) -singular 3: -aru -plural 1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru Substantiv verbal: -war Infinitiv: I: -wanzi ÎI: -anna Supin: -wan Participiu: -ant Originile conjugării mi merg către terminațiile active ale limbii proto-indo-europene *-mi, *-și, *-ti.Despre conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la prezent și cu *ē/é
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se marchează în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
și număr, exprimate în general prin morfeme corespunzătoare. Din punct de vedere sintactic, verbul la aceste moduri poate îndeplini funcția de predicat. În română, moduri personale sunt indicativul, conjunctivul, condițional-optativul, prezumtivul și imperativul. Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. Dintre ele, infinitivul și gerunziul se pot construi cu subiecte și pronume reflexive prin care se exprimă persoana: "Ei au luptat pentru a fi noi fericiți", " Plecând el, am rămas singură", "ducându-mă", "amintindu-mi". Din punctul de vedere al
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
și gerunziul se pot construi cu subiecte și pronume reflexive prin care se exprimă persoana: "Ei au luptat pentru a fi noi fericiți", " Plecând el, am rămas singură", "ducându-mă", "amintindu-mi". Din punctul de vedere al predicativității, infinitivul și supinul prezintă o excepție când au valoare de imperativ: A se clăti după golire", De păstrat la răcoare". Indicativul exprimă o acțiune, o întâmplare sau o stare prezentată de vorbitor ca un fapt realizat în trecut, care se realizează în momentul
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
un cor". Gerunziul exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare, dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal: "L-am auzit cântând". Participiul denumește o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect: Bucata este cântată de un cor celebru". Supinul denumește acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, ca infinitivul, însă ca un deziderat: "S-a apucat de cântat". Valorile diferitelor moduri nu se pot delimita exact. Un anumit mod are unele valori de bază, specifice, și unele valori secundare
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii). În funcție de definiția exactă a
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
se fait laver les cheveux" „Pune să i se spele părul”) sau CD: "Il s’est fait connaître par ses déclarations racistes" „S-a făcut cunoscut prin declarațiile sale rasiste”. În franceză se găsesc aceleași moduri ca în română, în afară de supin. Și acesta are corespondentul său în franceză, infinitivul cu prepoziția "à" în anumite construcții, dar nu se consideră mod aparte. Exemplu: "J’ai quelque chose à faire" „Am ceva de făcut”. În ceea ce privește timpurile verbale, acestea sunt mai numeroase decât în
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nici locuțiunile a-și ieși din minți sau a scoate din minți, poate cele mai potrivite echivalente vechi ale actualei crizări. Despre succesul verbului vorbește și substantivizarea formelor sale nepersonale: a infinitivului lung - "de unde crizarea asta?" (price.ro) - și a supinului: "- Mă crizez. - Crizatul nu face bine la sănătate" (weblog.ro). Evident, sensul cuvîntului este de obicei mai atenuat atunci cînd vorbitorul se referă la sine, și mult mai negativ cînd se aplică altora. De fapt, contextual, se poate referi la
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
174] NICOLAE I. NICOLAE și colectiv, Limba și literatura română, clasa a XII-a, E.D.P., București, 1998. [175] NUȚĂ, SILVIA, Limba română - corectitudine și expresivitate. Curs practic. Craiova, AIUS, 1998, 528 p. [176] PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, Din nou despre determinanții supinului. Notă didactică. în: LLR, 27, nr. 4, 1998, p. 3-5. [177] PARFENE, CONSTANTIN, Receptarea poetică. Analize și interpretări de texte pentru bacalaureat și admitere. Iași, Polirom, 1998, 184 p. [178] PAVNOTESCU, MARIA; IONIȚĂ, FLORIN, Limba și literatura română. Manual pentru
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]