132 matches
-
timp nefavorabil - teren moale, cu apă, gheață, lapoviță, ger, caniculă - baremele prevăzute se măresc cu câte 15 secunde pentru fiecare 1000 metri; - Tracțiunile - poziția inițială: atârnat la bara fixă, cu brațele întinse, cu priza palmelor la alegere (în pronație sau supinație). Se execută tracțiuni cu trecerea bărbiei deasupra barei și revenire în poziția inițială; - Înotul - se execută în stilul liber. 5. Ordinea de executare a probelor: flotări, abdomene, tracțiuni, alergare și înot.; 6. După testarea unui grup sau colectiv la o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/255300_a_256629]
-
timp nefavorabil - teren moale, cu apă, gheață, lapoviță, ger, caniculă - baremele prevăzute se măresc cu câte 15 secunde pentru fiecare 1000 metri; - Tracțiunile - poziția inițială: atârnat la bara fixă, cu brațele întinse, cu priza palmelor la alegere (în pronație sau supinație). Se execută tracțiuni cu trecerea bărbiei deasupra barei și revenire în poziția inițială; - Înotul - se execută în stilul liber. 5. Ordinea de executare a probelor: flotări, abdomene, tracțiuni, alergare și înot.; 6. După testarea unui grup sau colectiv la o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249291_a_250620]
-
se diferențiază opt poziții (la floretă) de pe baza cărora se fac parade și prize de lamă. Sunt definite în raport cu corpul scrimerului (la stânga sau la dreapta), cu direcția vârfului (mai sus sau mai jos decât mana) și cu priza mânerului (în supinație: palma manei spre în jos, sau în pronație: palma manei spre în sus). Linia superioară ("ligne du dessus") este apărată de: Linia interioară ("ligne du dedans") este apărată de: Linia exterioară ("ligne du dehors") este apărată de: Linia inferioară ("ligne
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
brațului. Cu toate că sare numai peste două articulații (articulația umărului și articulația cotului), acțiunea lui se efectuează până în articulația radioulnară distală. Este un puternic flexor al antebrațului pe braț în articulația cotului, dar flexia este completă numai dacă antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului: prin capul scurt contribuie la adducția brațului (ca și mușchiul coracobrahial); iar prin capul lung, care ia capul humeral drept hipomohlion, este un abductor a brațului. Când ia punct fix pe
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
rotație a articulației subtalare face cu orizontala, în plan sagital, un unghi de 42 de grade și în plan frontal un unghi de 16-23 de grade, medial față de linia mijlocie a piciorului. Rolul articulației subtalare este participarea la pronația și supinația piciorului. Pronația are în mod normal o amplitudine de 5-10 grade și este cuplată cu extensia, abducția și eversiunea. Supinația normală este de 15 grade și este cuplată cu flexia, abducția și inversiunea piciorului. Gradul total de mișcare a acestei
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
un unghi de 16-23 de grade, medial față de linia mijlocie a piciorului. Rolul articulației subtalare este participarea la pronația și supinația piciorului. Pronația are în mod normal o amplitudine de 5-10 grade și este cuplată cu extensia, abducția și eversiunea. Supinația normală este de 15 grade și este cuplată cu flexia, abducția și inversiunea piciorului. Gradul total de mișcare a acestei articulații este de 20-25 de grade. Mobilitatea subtalară se examinează cel mai bine cu pacientul culcat în decubit ventral și
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
venele radiale ("Venae radiales"); mușchiul brahioradial este aici satelitul arterei radiale. Acțiunea principală a mușchiului este cea de flexor puternic al antebrațului pe braț în articulația cotului. Este și un pronator, dar numai în cazul când antebrațul se găsește în supinație completă forțată. El devine și supinator, dar numai atunci când antebrațul se găsește în pronație forțată. Inervația este asigurată de ramuri ce provin din nervul radial (neuromer C—C). Vascularizația este asigurată de artera radială ("Arteria radialis"), artera colaterală radială ("Arteria
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
Adiadocochinezia sau adiadocokinezia este o dischinezie ce se manifestă prin imposibilitatea de a efectua mișcări antagoniste în succesiune rapidă, cum ar fi pronația și supinația sau flexia și extensia unui membru sau a mâinii; ea indică o leziune cerebeloasă, fiind o caracteristică a ataxiei cerebeloase. Termenul adiadocochinezie provine din cuvintele grecești a = absența, diadokos = succesiv și kinesis = mișcare. Termenul englez este adiadochokinesia, adiadochocinesia, adiadochokinesis sau
Adiadocochinezie () [Corola-website/Science/326055_a_327384]
-
caz de torsiune a piciorului, el se întinde, opunându-se astfel unei accentuări prea serioase a acestei mișcări; asigură un grad apreciabil de soliditate și elasticitate a articulației, avantajând în mod real mersul. Axul mișcării de eversiune (pronație) și inversiune (supinație) a piciorului în articulația subtalară este perpendicular pe fețele ligamentului talocalcanean interosos.
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
net separate, lateral, printr-un fascicul fibros, provenit din retinaculul extensorilor, mai precis din canalul fibros, prin care trec mușchiul extensor lung comun al degetelor ("Musculus extensor digitorum longus") și peronierul al treilea ("Musculus peroneus tertius"). Axul mișcărilor de inversiune (supinație) și eversiune (pronație) a piciorului în articulația subtalară este perpendicular pe fețele ligamentului talocalcanean interosos. Ligamentul talocalcanean interosos este remarcabil din punct de vedere funcțional: în caz de torsiune a piciorului, el se întinde, opunându-se astfel unei accentuări prea
Ligamentul talocalcanean interosos () [Corola-website/Science/334777_a_336106]
-
tarsi și străbate calcaneul ieșind pe fața lui laterală în apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai există și unul transversal al articulației talo-crurale și unul sagital al articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se produc mișcări de pronație (eversiune) și supinație (inversiune). Tripla oblicitate a axului de compromis determină asocierea supinației cu adducția și cu un grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai există și unul transversal al articulației talo-crurale și unul sagital al articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se produc mișcări de pronație (eversiune) și supinație (inversiune). Tripla oblicitate a axului de compromis determină asocierea supinației cu adducția și cu un grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală a acestuia rămâne descoperită. În eversiune lucrurile se petrec invers
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se produc mișcări de pronație (eversiune) și supinație (inversiune). Tripla oblicitate a axului de compromis determină asocierea supinației cu adducția și cu un grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală a acestuia rămâne descoperită. În eversiune lucrurile se petrec invers. Talusul se solidarizează cu oasele gambei în aceste mișcări, ceea ce permite producerea mișcărilor în celelalte articulații. Ca efect al
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
sau înclinația colului nu sunt evidente în această etapă. În perioada fetală viitorul os se alungește. Capul se rotează spre lateral, înălțimea corpului crește și unghiul de declinație col-trohlee descrește, pe măsură ce osul este „extras” dintre maleole în această fază și supinația plantei se corectează. Modificările calcaneului din această etapă - corelate cu cele ale talusului, corectează adducția plantei. Osificarea talusului începe în luna a șasea de viață intrauterina la fete și a șaptea la băieți. Goldstein și colab. (1988) a constatat că
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în jos, înainte și în sus, înapoi), înclinat lateral; deficiențe ale membrelor superioare - în totalitate inegale (în lungime și grosime), asimetrice, deviate (în plan frontal sau sagital), proiectate înainte sau rămase înapoi, în flexie sau în extensie, în pronație sau supinație, apropiate sau depărtate de corp; uneori, pot fi lungi sau înguste, aduse sau abduse, asimetrice; brațele (partea superioară - de la umăr la cot) sunt cele care determină deficiențele și pozițiile deficitare ale membrelor superioare; coatele pot fi în flexie sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sunt cele care determină deficiențele și pozițiile deficitare ale membrelor superioare; coatele pot fi în flexie sau în extensie, în var (în „O”) sau în valg (în „X”); antebrațele inegale ca lungime sau grosime, curbate, asimetrice, în pronație sau în supinație, cu sechele traumatice; degetele cu anomalii congenitale, cu deviații, retracții, în flexie; omoplații, apropiați sau depărtați, coborâți sau ridicați, lipiți sau desprinși, basculați, asimetrici; deficiențe ale membrelor inferioare - în totalitate (deficiențe și aspect dat de coapsă); pot fi inegale, în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
presiunea apei se executa chiar asupra centrului de greutate al 29 corpului, asigurând portanta. Amplitudinea mișcărilor variază între 30-40cm, fiind determinată de constituția înotătorului și de ritmul loviturilor. Mișcările se realizează cu gleznele relaxate și picioarele în ușoară inversie (adducție, supinație, extensie). Faza descendentă este accentuată, reprezentând principalul element al propulsiei și al alunecării înotătorului pe apă. Greșeli: a) faza descendenta: - flexia gleznei - limitează suprafața de presiune pe apa. - hiperextensia soldului - coapsa se deplasează spre verticala. b) faza ascendenta: - flexie pronunțată
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
excesiv. Se execută prin extinderea simultană a șoldurilor și genunchilor. Finalul acțiunii presupune „străpungerea” suprafeței apei cu călcâiele. Faza descendentă este uniform accelerată. Mișcările de picioare în ansamblu se realizează cu gleznele relaxate și picioarele în ușoară inversie (flexie plantară, supinație, adducție). În timpul bătăii, genunchii se mențin ușor depărtați în scopul orientării picioarelor în ușoară inversie. Mișcările de picioare se execută sub forma unor ondulații, de altfel, corpul în ansamblu realizează o mișcare ondulatorie inițiată și amplificată la nivelul coloanei cervicale
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
degetul mare să țină creionul având vârful față în față cu degetul mijiociu, elevul să coboare și să ridice mâna din articulația palmei, să facă mișcările de conducere a arcușului prin îndoirea și dezdoirea antebrațului, să rotească antebrațul (pronația și supinația) din articulația de rotație a antebrațului, să ridice sau să învârtă brațul în toate direcțiile. La toate aceste mișcări creionul trebuie să fie ținut numai atât de strâns cât să nu cadă din mână. După aceste exerciții se pot începe
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
și destindere a degetelor trebuiesc făcute și fără arcuș și cu arcușul, ocupâdu-și fiecare poziția inițială pe baghetă. Pentru ca elevul să urmărească în mod conștient punctele de contact ale degetelor cu bagheta, îl vom ajuta să întoarcă arcușul printr-o supinație puternică, cu părul în sus. Executând exerciții de apucare — destindere, elevului i se va explica necesitatea acestora în timpul trăsăturii de arcuș. Flexibilitatea degetului mare dar și a celorlalte este necesară deoarece trebuie să-și păstreze posibilitatea de a se îndoi
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
La. Aceasta trebuie să fie paralelă cu scăunelul și ușor înclinată spre tastieră. Antebrațul și dosul palmei formează o linie aproape dreaptă. Se va marca mijlocul arcușului cu creta sau lipind o fâșie de hârtie. Printr-o rotire în afară (supinație a antebrațului, elevul va duce iarăși arcușul în poziție verticală. Acest exercițiu va fi executat de mai multe ori, fără a produce vreun sunet pe vioară, Va așeza apoi arcușul pe coarda Re observând totodată că brațul și-a modificat
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
3. momentul de sfârșit al valorii respective rămâne doar pe o singură coardă. La vârful arcușului se rămâne de obicei pe coarda superioară pentru că greutatea brațului trage arcușul în jos iar degetul mic nu se află într-o mișcare de supinație suficientă pentru a face ca arcușul să prindă și coarda inferioară, astfel încât dubla coardă să se audă până la sfârșitul valorii La talon, arcușul părăsește de cele mai multe ori coarda superioară. Explicația acestui fenomen ar fi faptul că la talon, greutatea arcușului
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la un subiect în poziție de supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la baza plămânului este mai mare. De observat paradoxul: cu toate că baza plămânului este relativ puțin expansionată în comparație cu apexul, ea este mai bine ventilată. Aceeași explicație este dată și pentru ventilația mai bogată a plămânului când subiectul este în poziție de supinație sau decubit lateral. O schimbare importantă a distribuției ventilației are loc la volume mici (fig. 74). După un expir maxim volumul pulmonar se află în domeniul volumului rezidual. In această situație, presiunile intrapleurale sunt mai puțin negative deoarece plămânul nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]