94 matches
-
Gheorghe Parusi, de curînd apărută la Compania, și ceva mai vechea București. Carte de bucăți a lui Dan C. Mihăilescu, publicată în Biblioteca Ziarului de Duminică. Ce să fie, ce să fie între un volum lăcuit, cu foto sepia și supracoperte și-o cărticică de rețete despre cum să-nfuleci, fără furculiță, un oraș? Mai multe lucruri care le leagă. Întîi, împrejurarea că Bucureștiul, deși, spune Gheorghe Parusi, despre el s-a scris enorm, e, în primul rînd, un oraș vorbit
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
tipografice foarte bune. Formatul este asemănător cu al colecției franțuzești "Pleiade", având 10 x17 cm pagina tipărită, iar coperta cu 1 cm mai mult. Volumele sunt legate în imitație de piele de diferite nuanțe de la un scriitor la altul, au supracopertă unitară pentru toate volumele, cu fotografia autorului, într-o ținută sobră și elegantă. În partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ținuta grafică a copertei, în caseta tehnică este menționat misteriosul nume numai din majuscule
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
vadă și el, ca ei, are nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său. Și, pentru că oglinda din copertă nu e perfectă, ci mai degrabă ca apele în care
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
ideilor, apelează la o topică ce năucește pe cititor prin nebulozitatea ei, nu catadicsesc să verifice semnificația unor termeni, nu cunosc geografie istorică, fac grave greșeli gramaticale. Lor le ține companie editura, a cărei meschinărie, în ciuda hârtiei lucioase și a supracopertei strălucitoare, nu poate fi ascunsă: a scos o ediție de buzunar, a înmulțit nepermis numărul paragrafelor existente în original, pentru a mări numărul de pagini, rupând unitatea ideilor autorului, a redus hărțile la dimensiuni care le fac ininteligibile, deci total
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
care, la 79 de ani, încă mai speria pacienții cu teribilul strigăt al lui Tarzan, se stinge din viață în urma unui edem pulmonar. Cimitirul din Acapulco îi păstrează și acum bustul, pentru înălțarea căruia fusese necesară o colectă publică. Pe supracoperta autobiografiei sale, Weissmüller scrisese, cu ani în urmă, ilustrându-și concis propria existență: „Victoriile mele în apă, înfrângerile - pe uscat“.
Agenda2003-46-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281707_a_283036]
-
-l prefața scrisă de Giacomo Fauser, cunoscut pe plan internațional și m-îndepărta pe profesor, care era fiu părintele sintezei amoniacului și au ajutat ulterior să ajung în SUA.de muncitor, a lovit în mine care altor produse cu azot. Supracoperta ND: Ceea ce rămâne de constituiam un „Călcâi al lui Achile”. prezenta elogiile și semnăturile explicat este cum de s-a putut ca Ca urmare mi s-a instalat un post de unor savanți iluștrii ca sir Christoper dintr-un fost
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
de domnii: Gheorghe Apetroae - Sibiu și Petre Rău. Al doilea volum Sunt versul rătăcit de Mircea Trifu cu Prefața: „Trubadurul Infinitului„ semnată de distinsa doamnă Valentina Graur, are 152 de pagini și a apărut la Chișinău, 2014, „Tipografia Centrală” . Coperta, supracoperta - desig- nul executate de Ruxandra Romanciuc, iar imaginea de pe ele este creația min- tală a domnului Mircea Trifu. La ora stabilită sala era arhiplină. Sosiseră invitați din toate județele Olteniei. Din Vâlcea poeții: Puiu Răducan, Ion Părăianu, Nicu Cismaru, Nicolae
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377248_a_378577]
-
că sînt sfaturi pentru drumul din urmă sau benigne, frivole coduri de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și deopotrivă pe cant, în cusătura coperții
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
O sută de ani de sonet românesc, în selecția lui Gheorghe Tomozei, și Antologia poeziei franceze (de la Rimbaud pînă astăzi), întocmită de Ion Caraion și Ovid S. Crohmălniceanu. Antologia lui Tomozei, apărută în '73, la Albatros, e format cartonat, cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz, dintr-o colecție de semi-lux (la timpul ei, cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
preferat s-o deschid, întreagă, într-o ediție tip Pléiades, îngrijită de profesorul Mircea Anghelescu la Academia Română (din păcate - nu e cazul celei de față, dar orișicît - asemenea lucrări iau tot mai des, în vremea din urmă, drumul anticariatului). Pe supracopertă, mai sus de poza lui Filimon la vârsta îmburghezirii, scrie așa: Ciocoii vechi și noi, Nuvele, Basme, Escursiuni în Germania Meridională, Publicistică. Am sărit, dintru-nceput, la basme. Neocolindu-l pe cel cu care începe ediția, o prefață, din 2005
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
unei epoci în care timpul nu părea stabil, dar nici nu exploda încă, o epocă care a durat aproximativ o sută de ani, și cu asta basta. Sucești cartea în mână, parcurgi frazele de pe spatele ei, de pe partea îndoită a supracopertei, fraze generice, care nu spun prea mult. Mai bine așa, nu e un text care pretinde să se suprapună în chip indiscret textului pe care cartea va trebui să-l comunice direct, a ceea ce va trebui să storci din carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un volum cu banderolă roșie: „Ultimul succes al lui Silas Flannery“; asta explică asemănarea, dat fiind că seria de romane ale lui Flannery se prezintă într-o formă grafică specifică. Dar nu e numai forma grafică: titlul ce tronează pe supracopertă este Într-o rețea de linii ce... Sunt două copii ale aceleiași cărți! Nu te așteptai la asta. Asta e într-adevăr straniu! Nu mi-aș fi închipuit niciodată că Ludmila îl avea deja... Irnerio nici n-o atinge. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu ai o figură prea gravă... — V-a spus Freddy să nu aveti o figură prea gravă? — El, unul, nu, dar așa procedează ei în general. Vreau să spun că așa procedau pe vremea când mi se făceau fotografii pentru supracoperte. Și Adrian se așeza la loc în fotoliu. — Freddy nu se leagă de chestii cum ar fi expresia firească a subiecților săi, spuse Fanny. Tocmai asta face din el un fotograf portretist de mare clasa. — Cam face risipă de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a patra. Știam ce înseamnă urmele de genul ăla. Am dat jos supracoperta și, da, dedesubt era un bloc de text scris îngrijit, de mână: Noi nu ne amintim doar trecutul, ci și viitorul. Cincizeci la sută din memorie e dedicată nu lucrurilor care au avut deja loc, ci acelora care se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
desfac din stratul protector de pânză. Nu eram însă pregătit pentru genul de carte pe care am găsit-o. Enciclopedia peștilor insoliți de Dr. Victor Helstrom. Cartea părea veche de șaizeci, poate optzeci de ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și ștearsă, pe care se zărea un desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr. Pusesem lucrurile găsite în camera Primului Eric într-o pungă de plastic; Enciclopedia peștilor insoliți, ghidul lui Clio, plicul gol de fotografii și (după o scurtă meditație lăuntrică) supracoperta cărții lui Randle cu mesajul ascuns de la Primul Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să încerc să-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cred că nici el, la sfârșit, nu s-ar fi putut opri. Trebuia să-l trimit înapoi atunci când l-am întâlnit prima oară, dar eram egoist, voiam cunoștințe pentru a supraviețui. Am băgat iar mâna în pungă și am scos supracoperta cărții lui Randle. Am împăturit-o ca să se vadă mesajul ascuns. Îmi pare rău, Eric, mi-am spus, voiai ca ăsta să fie un secret, dar toate planurile tale au eșuat, nu? Din cauza ta sunt eu așa și acum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îmi pare rău, Eric, mi-am spus, voiai ca ăsta să fie un secret, dar toate planurile tale au eșuat, nu? Din cauza ta sunt eu așa și acum trebuie să cer ajutor. Am găsit și asta, am spus, întinzându-i supracoperta lui Fidorous. Era ascunsă în camera lui Eric. Fidorous luă pagina și-o citi, împingându-și ochelarii mai sus pe nas. — Ce înseamnă? Se uită la mine peste supracopertă. — Nimic. Nu înseamnă nimic, doar că ajunsese prea departe. Fidorous îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să cer ajutor. Am găsit și asta, am spus, întinzându-i supracoperta lui Fidorous. Era ascunsă în camera lui Eric. Fidorous luă pagina și-o citi, împingându-și ochelarii mai sus pe nas. — Ce înseamnă? Se uită la mine peste supracopertă. — Nimic. Nu înseamnă nimic, doar că ajunsese prea departe. Fidorous îmi dădu hârtia înapoi. Era un om bun. Adică, erai un om bun, atunci când erai el. Probabil că e ciudat pentru tine; Dumnezeu mi-e martor că pentru mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la orizont. Imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. M-am întors și l-am văzut pe Fidorous în spatele meu. Am ridicat vederea ca s-o vadă și el. Ce înseamnă asta? Nu știu, Eric, spuse doctorul încet. Avea în mână supracoperta cu mesajul secret pe care o găsisem în camera Primului Eric Sanderson. — Mă tem că chiar nu știu. — Băieți, se auzi vocea lui Scout din cabină. Ar fi bine să veniți și să vedeți asta. Am îndesat vederea în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
carte mică, o cărticică": Mic Tratat de Estetică sau Lumea Văzută Estetic, de Felix Aderca. A apărut în 1929, după ce fusese publicat, în '27, în Universul literar, la Editura Ancora, pe strada... Emigratului. Și, spre dezicerea totală de ancoră, prin supracoperta ca de celofan se zărește, în grafica elegantă, alb cu un strop de albastru, silueta desenată a unei lebede pe conturul căreia scrie, aproape caligramatic (sic!), tout vogue sur vague. Ambiguitatea se include... "Cercului Sburătorul, din frământarea căruia s'au
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
care justifică accesul sau interzicerea accesului la dosarul individual ori accesul la părţi componente ale acestuia, se emite o nouă decizie zilnică pe unitate. ART. 193 În partea interioară a coperţii fiecărei părţi componente a dosarului se include, într-o supracopertă, o fişă opis, prevăzută la anexa nr. 27 la Instrucţiuni. Predarea către alt sector a părţilor componente ale dosarului individual din cadrul sectorului se face pe bază de semnătură în condica de predare - primire. Atât la predarea, cât şi la
INSTRUCŢIUNI din 18 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255745]
-
în orașul în care mă născusem. Ca să ajung la ușa de intrare, trebuia să înfrunt un cocoș agresiv nevoie mare, de ciocul căruia mă apăram cu caietul de franceză, ciuruit tot, mai ales că pe vremea aceea nu se inventaseră supracopertele de plastic. Pompilia Eliade fuma ca un turc. Când ieșeam de la ea emanam un damf de tutun care mi-ar fi putut servi de cel mai bun alibi, dacă m-aș fi apucat eu însumi de fumat. După douăzeci de
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]