63 matches
-
Acasă. Confesiunea e sinceră, e plină de cuvioșenie a frumuseții ce copleșește ființa: „La Alma Mater Napocensis chiar și bătrân tot m-aș întoarce”, „În biblioteca lui Cipariu dorm manuscrisele arabe...”, „Veacul Luminilor? Blăjenii negociau cu Dumnezeu...”. Și toate culminează în supratema timpului, care tronează peste universul omenesc și care fac trimitere la titlul acestui volum: „Aud cocoarele plecând, nu când se-ntorc, ca altădată”. Ultimul lor zbor e legat de ...veșnicie, fiindcă finalul e deschis, e lăsat cititorului moștenire: „Auzi ce
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1457282456.html [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
nimeni?!”(p.141). Un fel de Samsara sui-generis. În plan artistic, această luptă, această dezbatere continuă, această mascare a durerii, a disperării, a angoasei, sub (auto)deriziune bonomă, sub o grimasă ce mimează surâsul, sunt îndeajuns de productive. Așa cum identificăm “supratema singurătății” (după fericita formulare a lui Adrian Dinu Rachieru din Prefață), putem vorbi și de un supra-personaj, de un personaj-tip, global, de omul “prozoesemelor” - insul saturat de “nonsensul viețuirii” (p. 111), ce își duce existența neliniștită, sfâșiată, pe istmul
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
a dreptului la fericire. Puiu Răducan creează o poezie contemplativă, meditativă, purificatoare, în sensul că eul liric parcurge un traseu inițiatic spre centrul propriului suflet, labirintul interior fiind complex, indicând aspecte ale unui spirit preocupat de sfere înalte. Femeia constituie supratema creațiilor lirice ale acestei cărți, este femeia din vise, acea Fată Morgana, alunecoasă, învăluită în mister, incertă, creație a unor gânduri obsesive. Este iluzie vizuală, imaterială, venită din alte sfere, menită să îi dea autorului senzații nebănuite. Poeziile acestui autor
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1424685340.html [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
pagini datând deci de prin 1959 sau 1960). Sunt cuvintele, citate după Apostolul Pavel, cu care se încheie romanul. Prin proporția acordată analizei sentimentelor, căutării fericirii prin iubire s-ar putea susține că aceasta este nu numai tema, ci chiar supratema cărții ce'poate fi citită astfel ca un roman al eșecului erotic reiterat. Numai că nimic nu ne asigură că raportul proporțiilor înseamnă și un raport de priorități semnificative. Găci iubirile lui Victor Petrini nu se sfârșesc doar pentru că ar
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
preluând temele obligatorii și rețetele de fabricație impuse de comunism. Procesul de producție în care sunt angrenați muncitorii din uzine (naționalizate) și țăranii din cadrul cooperativelor agricole (aflate în proprietatea statului) se cere urmărit din unghiul ideologiei comuniste; și el reprezinta supratema miilor de pagini scrise în spiritul «indicațiilor de partid». Ideologii, activiștii și cenzorii regimului nu sunt interesați de viața muncitorului sau a țăranului, ci de încadrarea ei într-un sistem rigid, cu accent pus pe colectivitate, nu pe individualitate. Literatura
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patetic la orchestrarea globală. Cu ale sale 13 Poeme (duble) de dragoste "duble" în sensul că același motiv e structurat în două ipostaze -, Carolina Ilica demonstrează, la început de nou mileniu, după Eminescu, după Blaga, Arghezi și ceilalți, că erotica, supratemă eternă, stimulează în continuare zboruri înalte. Încă din tripticul Tirania visului și din alte volume se remarcau la ea noi accente de pasionalitate, un timbru propriu într-un domeniu saturat de clișee cum este erosul. Impresionează în aceste 13 Poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
turneele efectuate la Paris, Veneția, în fosta URSS, la Belgrad, Budapesta, Viena). Dar comentariile sale așa-zicând teoretice (din „caietele de regie” redactate în 1953 și 1956) dezamăgesc prin viziunea simplificatoare. Mai interesante sunt analizele privind biografia personajelor, fiecare cu „supratema” ce îl definește în raport cu ideea centrală a operei. Cu toată insuficiența scriitoricească pe care singur și-o recunoaște, A. iubea prea mult teatrul, pentru a nu cocheta cu dramaturgia. Textele pe care le-a semnat sunt, de fapt, montaje dramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
trage cu pușca, volumul care l-a consacrat pe D. ca voce particulară în cadrul generației sale și al grupului de la „Albatros”, apar conturate încă din „caietul de adolescent” alcătuit din versuri scrise îndeosebi în 1939 și 1940. Predomină, ca o supratemă, starea de oboseală existențială, de inutilitate a oricărui gest („de la o vreme toate sunt de prisos, nimeni nu se mai întreabă: cine? / ci «cum» mai poate fi mai frumos”), sentimentul declinului general. Declin al rostirii poetice inclusiv (un poem se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
strofe ale poeziei, simbolul plumbului, care figurează și decorul funerar, deschide și o altă arie tematică - cea a morții. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat, aparținând simbolismului Supratema eșecului existențial generează astfel două linii tematice: Logos și Thanatos, respectiv Eros și Thanatos. Acestea se dezvoltă prin analogie între universul obiectual și cel lăuntric, prin recurența cuvântuluicheie, plumb. Cenușiul sumbru al plumbului se revarsă în lume, devenind dominanta cromatică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alternează cu perspectivele interne, subiective, ale eroilor (personaj focalizator: Ilie Moromete; personaje narator: Niculae, Ilinca, Marița). Incipitul este modern, cu intrări multiple. În primul volum, fixează spațiul ficțiunii (În câmpia Dunării), tema timpului și cea a familiei. Finalul reia, contrapunctic, supratema: Trei ani mai târziu, izbucnea cel deAl Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare. Volumul al doilea se deschide cu un enunț intero gativ ce impune tema schimbării (În bine sau în rău se schimbase Moromete?). Finalul este deschis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fi interpretat ca tragedie a destinului, implicând și încercarea omului de al înfrunta, și efortul său de a descoperi un sens al existenței, și nostalgia depășirii limitelor, și setea uriașă de a scăpa din capcana singurătății. Această sete mistuitoare este supratema întregii trilogii - intitulată metaforic Setea muntelui de sare - în care este încadrată și piesa Iona, alături de Paracliserul și Matca. Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, trilogia îl apropie pe Marin Sorescu de marii apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin excelență autorul de proză scurtă al generației ‘80. O opțiune dictată în primul rând de vocație, cum demonstrează volumul de debut - o proză echilibrată și matură, înzestrată cu o neobișnuită energie de fixație. Pe de o parte, ea enunță supratema întregii creații - raportul de forțe dintre literatură și viață (indiferent în ce parte înclină temporar balanța). Pe de alta, deconspiră și ilustrează fibra cinematografică a înzestrării imaginative, ca și a tehnicii lui G. El s-a bucurat de o primire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
noapte mijloacele predilecte sunt prim-planul și, respectiv, stop-cadrul, decupate expert și prelucrate cu minuție. O artă remarcabilă a montajului reține în schimb atenția în O sută de ani de zile la porțile Orientului - în mod neașteptat, un roman. O supratemă a memoriei epice adună și împletește abil firele - la alți autori disparate - ale fabulației, metaliteraturii, istoriografiei, actualității politice și livrescului în textura uneia dintre puținele cărți optzeciste care validează cotitura postmodernistă târzie și mai curând anemică a literaturii române. Două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
a intelectualului N. cu Banatul, locul de origine al părinților săi - o veritabilă paradigmă a societății organice. Rolul ei matricial este invocat explicit în volumul publicat în 1994, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975). Iradiind asupra scrierilor anterioare și dezvăluindu-le supratema comună, lucrarea este revelatoare pentru luciditatea autoscopică acută a autorului, înclinat constant spre problematizarea propriei condiții intelectuale. Relevând etimonul spiritual al operei, cartea este istoria unui destin exemplar prin modul în care ilustrează dinamica unei culturi matriciale și prin vocația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
esențială este că punctul de racord nu trebuie căutat în planul obiectului, ci la nivelul categoriilor care regizează și explică atât religiosul, cât și literarul. Eseurile din Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu (1997) au ca supratemă „urgența depășirii uneia dintre polaritățile definitorii ale lumii moderne”: cea dintre secular și sacralitate. N. se situează polemic față de maniheismul contemporan, care opune tranșant, de o parte, raționalitatea științifică orgolioasă, iar de cealaltă, sistemul de referință categorial și discursiv al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
expresia brută, „bolovănoasă”, la dicțiunea oraculară și de la descătușarea directă a emoției la scriitura mediumnică. În ciuda acestei variații, universul tematic rămâne unitar, relevând o atracție magnetică pentru spațiul rural și, implicit, o influență venind dinspre Marin Sorescu. Developate nostalgic prin supratema memoriei, textele lui S. organizează evocarea în trei straturi concentrice: memoria biografică (evenimentele din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
reverberații filosofice, Eminescu ajunge la virtuozități verbale (rimele culte, rezultate prin folosirea numelor proprii: "Menelaos/adaos, / Istaspe/ oaspe"), la suavitatea melancolică, la armonie și la fantezia detaliului. Prin reluarea temelor, obține de fiecare dată: efecte de sunet, mișcare, culoare, iar supratema (tema timpului, a permanentei deveniri) revine obsedant, în ton elegiac. În poeme, omul este cuprins în spectacolul cosmic, în trei ipostaze: cosmogonică, sarcastică, elegiacă (Scrisoarea I, Rugăciunea unui dac, Luceafărul, La steaua). Modelat de un spirit romantic al veacului, Eminescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al unor asemenea relații este Erosul: adică acea dintotdeauna enigmatică mișcare sufletească ce echivalează cu decisivul început al cunoașterii de sine și de semeni, pentru oricine. Așa se explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreagă epică a scriitorului." O frază concentrează excelent ideea pregătită de un capitol întreg: Slavici e, fără urmă de îndoială "psiholog și, s-ar putea zice, psihanalist născut, iar nu făcut"34. Și în egală
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
modernă pentru literatura română de atunci, dar și de azi: cea a unei alterități polimorfe (de etnie, credință și condiție socială) și a construcției particulare a unui individ marcat de aceasta. Slavici a intuit perfect că se impune să utilizeze supratema iubirii pentru a realiza cea mai bună reflectare și aprofundare a raporturilor cu Celălalt. Între creațiile prozatorilor noștri ce îl preced pe Slavici, descoperim suficiente povești de dragoste între o româncă/român și un străin/o străină(fie el/ea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de semeni, pentru oricine, când i-a venit vremea să rupă "cordonul ombilical" psihic, nu biologic care-l legase de aceea care i-a dat naștere. Așa se explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreaga epică a scriitorului. Magistral e chipul în care epica lui Slavici ne edifică asupra faptului că din iubire pornesc toate rămurișurile afectivității omenești, că dragostea e calea de acces spre "adâncul latent" care este
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
instituțiilor de forță, a controlat societatea. Perioadă a rămas în memoria colectivă a populației. Autoarea a demonstrat că aceasta sensibilitate se regăsește în continuare la nivelul mentalului colectiv, "... controlul exercitat de serviciile secrete românești asupra politicii și mass-media (fiind) o supratema sau o metatemă în cadrul campaniei electorale". Folosirea acestei teme în perioada precampaniei și campaniei a produs un recul a favorabilității populației față de serviciile secrete autohtone. În opinia autorului editorialului, după vizionarea emisiuni postului de televiziune B1 TV din data de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
în România, by slicing antinomies on legal, instituțional and ethical operation of intelligence into a democratic society. Keywords: presidential elections, secret services, secret agents, anticoruption, mass-media. Comunicarea politică și agenda publică Campania electorală de la prezidențialele din 2014 a avut o supratema sau o metatemă legată de controlul exercitat de serviciile secrete românești asupra politicii și mass- media. Din perspectiva punerii laolaltă a tuturor temelor punctuale care îi pot fi subsumate, am putea afirmă că avem de-a face cu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
I I (Libertateaă Divagațiile noastre de mai sus În jurul „pozei”, a ratării (a „pozei ratării”!Ă, a sinuciderii ne duc, oarecum logic, la ubicua idee de libertate. Toate acestea „trei” - ca și altele, bineînțeles - sunt forme ele libertății; iar „Exilul”, supratemă a acestui volum, este și el o astfel de „formă”. De altfel, cine caută, cine este obsedat de libertate, o găsește, nu-i așa, peste tot. Libertate, Încă o dată, În forma strict individuală, uneori În consens fericit cu comunitatea căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]