4,066 matches
-
între subiectiv și obiectiv e un mecanism al originarului sui generis, al unui edenic păgîn: ,ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs/ și trec și eu înhămat la ceruri în hamuri de piele de căprior tînăr/ cu splina în dinți ca un cuțit ascuțit cu pîntecul gravid/ de nunți botezuri și morți în bună parte împlinite/ și vorbesc cu gura cărnii mele
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
bulversant esperanto vocile umbrele convulsiunile/ care se-ntîmplă-n răspăr sub pielea cea creață/ a capului meu// ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs" (optsprezece). O asemenea metodă de-a induce simplitatea morală conjugată cu trupeasca armonie duce la un joc de elemente plastice, la o polifonie a materiilor, deopotrivă a celor însuflețite și a celor neînsuflețite, scăpate din chingile oricărui determinism. Nici măcar miradorul
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
și nu ai izbucnit într-un plânset gol cu spatele la trenul din urmă, daca nu ți-ai căutat fericirea doar în locurile imposibile, atârnata de relația perfectă, daca nu ai o sumă de prețioase amintiri amare ce iți aduc totuși un surâs împlinit pe buze, daca nu ai trâmbițat fără rușine propriile aventuri erotice de necrezut, ascunzând însă chiar și de tine adevăratele simțiri, citește un alt articol. Pe acesta nu ai cum să îl înțelegi. Orice femeie poate ajunge iubita și
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
creștinește și n-ar mai juca tontoroiul pe suferințele celor mai puțin norocoși decât ei, “cinicii” ar fi mai puțin solicitați și s-ar integra mai ușor în peisaj. Cu timpul, rânjetul s-ar estompa și ar face loc unui surâs ambiguu, care ar face viața “sadicilor” mult mai ușoară. Nu vreau să spun că “cinicii” ar începe să creadă peste noapte în Moș Crăciun. Dar nici cardul lor bancar nu se va mai simți la fel de bine. :: EvZ Cred că pe
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
Era semnul care nu mă înșală niciodată, zvâcnirea literaturii. Știam că o să scriu ceva despre asta, și am scris, câțiva ani mai târziu. Imaginează-ți că ea răspunde da, am citit-o. El începe să ceară "amănunte", inventând cu un surâs disprețuitor. Ea nu se pierde, dimpotrivă, îi răspunde, inventând, cu forță narativă mai mare ca a lui, detalii și personaje. Pas cu pas, el este umilit pe terenul pe care se credea cel mai tare, al născocirii. Când tace, învins
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica oficială consideră asta, a priori, cu un surâs disprețuitor, gazetărie. Dacă scrii despre viitor, atunci nu poți fi decât un producător de science-fiction, adică de paraliteratură. Trecutul e sigur, e nobil pentru establishmentul literar, prezentul și viitorul sunt dubioase. Un mod de a gândi curat oligofren. Eu am
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
libertatea negativă", cea de-a se exprima, de pildă, fără cenzură, și "libertatea pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit pentru certitudinile de
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
sale luni. Toate sînt superbe. Îl reproducem pe primul care e oarecum paradigmatic pentru întreg ciclul cu acest nume. Se intitulează Un timp postum: Un timp postum ne-nghite, mult mai lacom/ că timpul vieții noastre. Ce-i uitarea/ decît surîsul ipocrit al morții?/ Dar vine-un timp cînd nu mai mori, cînd toate// excursiile-ating aceeași rîpă./ Abia țîșnind din moartea ta, Ființa/ - atît cît poate fi în tine - iese-n/ zig-zag că fluturele din omida.// Cei care spun că-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
de exact, încît Sculptorul să simtă nevoia hipostazierii Poetului? Aparent, în nici unul. Ioan Alexandru: înalt, ușor adus de spate, cu mîini aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a elibera, după caz, fie surîsuri imponderabile și angelice, fie mușcături benigne și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita ca apostol și poet paradoxal, pregătit mereu să-și mîntuie răzvrătirea în elan apologetic și senzualitatea în substanță liturgică și în spasm profetic, tentat
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
o intrare, o privire răutăcioasă sau senină, degajă și angrenează energii. Simți că acolo se petrece ceva, dar se întîmplă ceva și în tine, spectatorul. Simți că pe actor l-a costat replica, dar și pe tine, cel din sală, surîsul ei, interpretarea, accentul. Doar prin cîteva excepții actrița și de film în mod ciudat totuși, Mariana Mihuț este o formidabilă actriță de teatru, preocupată aproape exclusiv de angrenarea ei în figura istorică a Bulandrei, de misterul și ce-ul personajelor
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
lector precizat de o experiență de un deceniu - fusesem o cititoare precoce -, șansele acestui om de a deveni destin literar și nu-i descopeream nici una. Mi-ar fi fost imposibil să umplu cu dinți acea gură veștedă, să-i dau surîsul viclean pe care trebuie că-l avusese, să redau acelor buze cu linie ștearsă conturul tare de odinioară și să le pun să îndeplinească ritualurile iubirii de care auzisem că abuzase. Nu reușeam să citesc în făptura uscată, mult prea
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
al publicației "Erdélyi Magyároszag" și alți "köteleși" ai presei din Ungaria, pentru a combate adevărurile despre Transilvania scrise de Ion Lăncrănjan, avea un trecut caracteristic, de altfel, pentru ceea ce numim "holocaustul culturii române"". Nu ținem neapărat a lua apărarea autorului Surîsului Hiroshimei, al cărui trecut e grevat de o virulentă prestație "realist socialistă", însă nu putem a nu releva că cenzura la care e supus are un detestabil specific antimaghiar. Într-atît a decăzut național-comunismul, încît purtătorul său de cuvînt, dl. M.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
caută miracolul din burta banalului, caută, pe drumul umorului trăznit, sîmburele de sentimentalism și, pe drumul lucidității - sîmburele de vulnerabilitate... Amélie e o chelneriță în Montmartre, cu o viață banală, fără nimic fabulos în ea. Fabuloase sînt doar privirea și surîsul ei, indescriptibile, de zînă bună căreia i s-a confiscat bagheta magică, dar care, cu un aer năzdrăvan, continuă să-și exercite atribuțiile. Inițial, în stadiul de proiect, regizorul a visat-o, în rol, pe Emily Watson, cu timbrul ei
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
format din dogme și împroască în jurul lor cu principii formate din ele, dar dacă-i confrunti în mod serios cu acele "adevaruri de nezdruncinat" încep sa zambească, o întorc și încep să dea cu "natura umană". La nevoie afisează un surâs batjocoritor, de parcă tocmai ar fi fost la papă, și el le-ar fi daruit o bucațică de infailibilitate."> Schnier face chiar proiecte artistice, despre cum ar putea el maimuțări mai bine slujba catolică. Ei bine, pentru acest clovn melancolic lumea
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
de a scrie, resimțită și conștientizată ca atare de eroina noastră. Adresîndu-se direct prototipului masculinității nesățioase, Bianca recurge demn și poetic la metaforele polivalente ale cerului și mării: Nu e adevărat ce spun oamenii despre cer, eu sunt sigur că surîsul ei (al mării) vopsește cerul pînă departe cu un surîs mai palid și că el nu e albastru decît din culoarea ei". Apelul la cuvîntul scris are, prin urmare, efecte catharctice, atît în accepție platoniciană, de inducție empatică a trăirii
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
noastră. Adresîndu-se direct prototipului masculinității nesățioase, Bianca recurge demn și poetic la metaforele polivalente ale cerului și mării: Nu e adevărat ce spun oamenii despre cer, eu sunt sigur că surîsul ei (al mării) vopsește cerul pînă departe cu un surîs mai palid și că el nu e albastru decît din culoarea ei". Apelul la cuvîntul scris are, prin urmare, efecte catharctice, atît în accepție platoniciană, de inducție empatică a trăirii intense, cît și în sensul aristotelic contrar, de purificare sufletească
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
pe la chioșcul cu sandwich-uri și cu sticla de Coca-Cola în mână, îl privește cu ciudă. Își dă toată osteneala, dar e clar că nu-i capabil să-și bage în capul chel ideea simplă că acest bărbat cu privirea și surâsul orgolioase și obosite ar putea aștepta zile și nopți, pe pervazul unei ferestre de aeroport o femeie, fie ea și pariziancă. Dacă știa că domnul Carol o așteaptă pe Ama dintotdeauna, l-ar fi lovit apoplexia. Dar mai devreme sau
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
o dezmințire nu vine niciodată singură, l-ați văzut pe dl. Iliescu la București și pe dl. Năstase la Cluj de Ziua Națională? Locul dlui Năstase sub Arcul de Triumf, oare cine-l luase? Dl. Constantinescu. Emaciat, mumificat, fără un surîs. Și, alături, ca să nu-l epoleze pe dl. Iliescu, era dl. Văcăroiu. Pătruns de însemnătatea locului doi în Stat ca oasele bătrîne de umezeală. Mai volubilul ministru al culturii se conversa neoficial, pe la spatele dlui Iliescu, lîngă care făcea figurație
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
și nihiliste, structura anatomo-fiziologică e iubită cu o disperare disimulată de ironie și iluzoriu detestată printr-o fantezie așijderea pasională în inflamarea sa. Peripețiile trupești țin locul unui epos "înalt", unei mitologii, reprezintă un surogat de transcendență: "surîde nedumerit/ dar surîsul a și plecat la vale cu tot cu dantură/ așa încît nimeni nu mai poate risca nici o unghie măcar ( ...) creierul nu va fi chiar cel pe care vi-l amintiți / s-a hotărît brusc să curgă la vale și-acum se tot
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
mod util, plăcut și instructiv, am petrecut o lună de concediu în sânul familiei. De mâine, viguros, relaxat și optimist voi începe un an nou de muncă mulțumind lui Dumnezeu că a autorizat funcționarea televiziunii pe Terra. Anna Karenina? Un surâs în plină vară? Zorba? Dama cu camelii? Contele de Monte Cristo? Angelica, marchiza îngerilor? Bătălie pentru Roma? Andrei Rubliov? La strada? Isus din Nazaret? Romeo și Julieta? A trăi pentru a trăi? Vaxuri de duzină! Infantilități vetuste, depășite, plictisitoare...
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
ștaif" și eterna "scară din dos", inevitabil infectă. Este și una dintre temele Filantropicii. Pe marginea acestei lumi, Nae Caranfil a scris un "libret comic", ca pentru un fel de operetă caragialiană în decor pencilensian; nu ne aflăm în "Țara surîsului", ci în "țara cerșitului"; "voievodul țiganilor", capul întregii afaceri ("mecanismul milei"- un perpetuum mobile de făcut bani) are jovialitatea malefică a lui Gheorghe Dinică. Ne aflăm, așadar, într-o lume de operetă, în care totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
va lega pe cei trei bărbați pînă la moartea lor [...]? Iată misterul cu care vrem să ne confruntăm în acest eseu". Privind fotografia lui Monier, Alexandra Laignel-Lavastine descoperise, ceva mai devreme, că "în ea se văd membrii faimosului trio schimbînd surîsuri complice." Acuitatea observației psihologice (și mai apoi, cum vom constata, psihanalitice) ne lasă visători, cum zice francezul. Problema este cum se poate întemeia pe o supoziție de acest fel un demers istoric și critic. O atare ipoteză iese din sfera
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
a frivolității, căci intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii emoționale, adică suprimării umanului. Anafectivitatea naște amoralitate, iar amoralitatea e o distrugere a umanului: Există un veritabil program de mise en scène al foartei tinere Aimée de la "surîsul perpetuu necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée "sta ca o poză" solicitînd aplauzele audienței presupuse, cu un "surîs mic, estompat așa fel ca să nu devieze gura
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
mise en scène al foartei tinere Aimée de la "surîsul perpetuu necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée "sta ca o poză" solicitînd aplauzele audienței presupuse, cu un "surîs mic, estompat așa fel ca să nu devieze gura de la tiparul ei perfect, sau un alt surîs cu buzele întredeschsie în sus și în jos pe dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée "sta ca o poză" solicitînd aplauzele audienței presupuse, cu un "surîs mic, estompat așa fel ca să nu devieze gura de la tiparul ei perfect, sau un alt surîs cu buzele întredeschsie în sus și în jos pe dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci numai cu exigențele probabile ale publicului privitor. Deși studiat în oglindă, surîsul, printr-o intuiție a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]