37 matches
-
Tocmai încercările tenace ale omului de a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E ceea ce se „aude” din cânturile iubirii ce-și arcuiesc fără sincope tonalitățile surdinizate. Ia-mi inima!, Vis, Iubire taciturnă, Dorința, Așteptare, Ardere, Chemare, Înfrigurare etc. sunt titluri care vorbesc de la sine despre intensitatea emoției erotice, ceea ce, de altfel, îi dă apanajul de a părea cea mai bună parte a cărții. Aș adăuga părerea
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
fără nume dinDE ANIMA- Poeme de rostit în șoaptă). Nostalgice și de un calm hieratic aceste ultime două volume ale sale. Acuratețea imaginilor simple se caută parcă una pe alta, conjungându-se cu discreție sentimentele. Autorul este, clar, depozitarul unor trăiri surdinizate, care transpar din relatarea potolită și resemnată a unor întâmplări, până la un punct firești pentru mulți, lucru precizat clar ’’cu lacrimi închise în pagini de carte/și scrâșnetul pierderii drumului drept’’. Sunt întâmplări venite în aparență, dar translând insesizabil spre
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_un_poet_adevarat_pompiliu_comsa_1350271372.html [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI ‘’Lectura poeziilor lui Vasile Burlui ne face să dăm credit absolut sincerității și autenticității confesiunii care le naște. Este, în ele, ardoare, tensiune existențială la cele mai înalte cote, dar și rostire surdinizată, șoptită (nu întâmplător se face specificarea „poeme șoptite”) la pragurile de jos ale trăirii sufletești. Psihogramele care constituie întregul tablou al ideației sunt învăluite într-o delicatețe a simțurilor, într-un aer mioritizat, filtrat printr-un permanent catharsis. Ceea ce îi
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Ce_spun_criticii_despre_poezia_pompiliu_comsa_1369628390.html [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
esențială. Într-un moment poetic care traversa canonada antilirică, poezia lui Cezar Ivănescu se Încarcă de afectivitate; ea este ruga fierbinte și sfîșietoare, o implorație deznădăjduita, o muzică tînguitoare care redescoperă omul muritor: sublimul și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
P. în poezie în stilizări când manieriste, când încărcate de o grație naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri cu sensuri polivalente, al căror ultim mister poetul pare a-l proteja. Sugestia muzicală, simbolul întrețin tonul surdinizat, atmosfera vaporoasă, dar și obscura ambivalență a figurilor. Ciclul Fecioara în alb pare un cânt de slavă închinat unei iubite de o suavitate boticelliană (La creatura di bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
gingașii odihnitoare și vibrații de un calm suveran, elaborate pe bază de griuri subtile și brunuri potolite.Aparent contemplativa, pictură să e străbătuta de un fluid sentimental care o face prietenoasă, îndulcindu-i rigorile expresiei, așa precum asprimea pământului apare surdinizata de dulceața luminii""-scrie Aurel Leon în prefață catalogului la Expoziția retrospectivă din Iași, 1980.A fost membru al U.A.P. Dimitrie Loghin are lucrări de pictură și sculptură la "Muzeul județean Suceava", la "Muzeul din Fălticeni", în colecțiile unor
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând finalmente spre "spiritul absolut", spre Idee ca expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul acestuia, total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență". Ori: El adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se devorat de ea..." Dintr-o perspectivă ca aceasta, de realități psihofizice incongruente, omul-fantă (despicat, adică) e în egală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
plopii). Un indicator al conștientizării Eului e plânsul (însoțitor de drum), de-acum încolo nelipsit. Prefaceri moleculare în lumea fizică ("va seca izvorul, va fi un prund întins") concordă cu prefaceri inerente în plan psihic. Ecouri de context montan, rarefiate, surdinizate, sunt de găsit și în Chemările către Ieronim (1970); un cuc "își răspunde singur strigându-se mereu" de "răsună-ntreaga vale" Cântecul cucului); un urs tămăduitor "începe să mă calce-alene din umeri până la picioare" (Ursul); "la șapte ani se dezgroapă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine”, „vase de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
narcisiac, în care sămânța leagă pământul de gurile cerului, privirea devine cordon ombilical ce leagă materia de semințele ei și unde fructul, miezul, măduva, lacrima roditoare, sfiala agresivă, suavitatea egofilă ori maternă, tremurul, energia domolită în peisaje mentale și senzualismul surdinizat cu voluptate reprezintă treptele vindecării de sine prin nevindecarea lucrurilor. Cam așa s-ar exprima critica tematistă, „richardiană” despre debutul lui U. Vindecările indicau preferința pentru microcălătoria în lucruri, în miezul strâmt și tainic al seminței, către o „margine a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
senzația de pace pe care ele o induc. Nici tăcerea și nici liniștea nu sînt ceva absolut. Ele sînt doar stări În care, cînd se potolesc stridențele, vacarmul, hărmălaia, larma, sonoritățile ajung la un echilibru armonios și rumoarea devine miraculos, surdinizat, murmur abia perceptibil care ne alină și urechile, și sufletul. Tăcerea este dinamism sonor perceput ca vibrație consonantă. Pacea, În acest sens, e un mimimalism sonor resimțit ca o binefacere, ca un puseu de fericire. Cei care au fost subiecții
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pînă ce dai brusc cu ochii de cuvîntul mamei. Schimbarea este acum drastică și pricepi fulgerător despre ce e vorba: care e drumul și destinația și la ce bun găteala și, mai ales, faptul că ești În fața unei mărturisiri eufemistice, surdinizată ca un suspin cu greu reținut, formulată ca o constatare obiectivă, aparent candidă, și că fulgii nu se mai topesc pe chipul ei acum rece. Acum și pentru totdeauna. Dulceață de fragi E prima oară cînd un cîștigător Îmi retrimite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
frazării lirice. Rând pe rând meditativ, invocativ, melancolic, el transferă în poezie nostalgia spațiului originar. Este, asemenea majorității poeților din generația căreia îi aparține, un calofil pentru care voința de modernitate a discursului se asociază cu sentimentalismul, cu o pasionalitate surdinizată, străină de prea vădite intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și a metaforei, precum și derogările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
de un umor bonom. Parcul lui de vietăți (între care o ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel, nota care-i apropie fiind fantezia. Deși narate cu voce mică, surdinizată, întâmplările cu necuvântătoare au negreșit vivacitate, chiar dacă nu ating poezia sadoveniană. Din 1877. Schițe din război, de reținut e realismul. Basmele (De pe când luceferi, Culegătoare de rouă, Fericirea) și însemnările de drumeție (Priveliști din țară) au fost compuse printre picături
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
influența sa va fi tot mai slabă. Mircea Mihăieș: Timpul, tendințele și circumstanțele lucrează Împotriva lui și cred că a Înțeles acest lucru. În ciuda unor Încercări (de altfel, total ilegale) de a-și ajuta candidații, mesajul lui a fost relativ surdinizat, nu a mai fost acel Ion Iliescu capabil să tragă după sine o Întreagă mașinărie a partidului. Vladimir Tismăneanu: O să vedem mai Încolo, nu știu. Mircea Mihăieș: Vorbesc despre ce s-a Întâmplat la aceste alegeri, nu putem să anticipăm
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
dramatism și complexitate. Iar cultivându-le acestora deschiderile și irizările simbolice, mitice, n-a mers spre tipare ale „romanului parabolă”. Tot atâtea „motive” care au funcționat ca obstacole în ce privește recunoașterea modernității (nu a apartenenței la „modernism”) discrete, „litotice”, surdinizate și subtile, de o mare finețe în formula ei stilizantă, proprie artei romancierului Sadoveanu, în aria operei sale majore. 25 martie 2006
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să-mi dea un inconfundabil simțământ de mulțumire. Nu reușeam să înțeleg dacă era suspinul materiei, adică ecoul surdinizat a ceva care era împrejurul meu, sau mai degrabă venea din mine însumi. Poate că era chiar un freamăt interior, care apoi se exterioriza și ajungea să se contopească în spasmul confuz al peisajului. Când mă cufund astfel în natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
condus pe cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o puritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
după Eminescu, unitare prin idee și prin demonstrații, se constituie într-un autentic tablou de principii teoretice aplicate privind modul în care ar trebui abordată astăzi o istorie a eminescianismului. Verbul acidulat, cultivat cu măsură, condus în polemici nu tocmai surdinizate, arată o atitudine tranșantă, echilibrată în apărarea valorilor și tradiției naționale, pe firul evoluției cărora Eminescu este un punct nodal pe care nu avem cum să-l minimalizăm decât cu riscul unor adevărate alunecări spre o catastrofă (cuvântul nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ele. Secretar al celorlalți, le-am reținut și le-am transcris cu fidelitate, pro memoria, iar acum le restitui, cu stilizările de rigoare, prin citate. Mai adaug că, la transcriere, chiar și notele făcute noaptea au fost curățate de întuneric, surdinizate atunci cînd aveau o alură prea accentuată, nervoasă. în mod ostensibil, unii din cei ce au publicat după ‘89 cărți de felul acesteia au făcut-o ca probe pentru disidența lor. Eu nu mă pot mîndri că am sabotat „epoca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1887, Amurg, 1888, Cartea unei inimi, 1890) strâng o producție lirică minoră, sentimentală și decepționată, în stilul epocii, cu idei, cadențe, imagini din Eminescu și François Coppée, poetul celor umili. O notă particulară se întrevede în discreția sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu atît mai tulburătoare cu cît nu se însoțește de gesturi patetice, de o acustică accentuată, ci se petrece într-un mediu potolit, silențios. Deznădejdea e surdinizată, muzicalizată. O disciplină morală informează poezia, sporindu-i latențele intrinseci. Prezentul se irealizează aidoma trecutului, se asimilează mediului fantasmatic al acestuia: „Ceea ce ne spunem azi s-a/ petrecut cîndva și nu se/ mai întoarce același dorul/ nu se mai întoarce
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
evită, va fi cam târziu: fie va fi dispărut avantajul categoric de astăzi, când pesedeii sunt umbra palidă a vedetelor de ieri, fie efortul se va dovedi inutil, de vreme ce preferințele electoratului se vor fi deplasat spre alți actori. În deocamdată surdinizata discuție pro sau contra anticipate se joacă, de fapt, una din cărțile esențiale ale politicii românești pe o lungă perioadă de timp. Este clar că dacă ele ar avea loc în viitorul apropiat, Alianța s-ar putea instala confortabil la
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
chiar dacă își propune, precum, de altminteri, orice act de creație, "a induce în cititor stări similare") ne înfățișează o scară de nuanțe ale inadecvării existențiale ("Fiind cu toate-n veac nepotrivit", cum ar spune Arghezi), într-o tonalitate voit scăzută, surdinizată, pentru ca dramatismul stării să se insinueze mai limpede. Inadecvarea e termenul cheie al primei pagini: "...încît îmi închipui o clipă că ar trebui să țin un astfel de jurnal abstract, să notez schimbările intime ale gîndului și-ale percepțiilor generale
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
mai vibratil, Sîrbulescu în nervul și precizia liniei și în mai accentuata intensitate de colorit, Paraschiv în fermitatea construcției totuși aerate și ușoare. Pe toți însă i-a unit, aproape de fiecare dată, numitorul comun al gamei de colorit (acel verde-gri surdinizat, mai solar la Sîrbulescu, mai încenușat la Gherasim și Paștina, cu o tentă de roz palid, uneori, la Paraschiv) și al formulei compoziționale, incluzând aici și formatele de suport (pânza, hârtia). Dar, să revin la raportul artistului modern cu natura
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]