54 matches
-
început să-mi frec corpul cu brațele, ca să-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
întrupat în cuvânt se scurge dinspre lumină spre întuneric. Cuvântul, cel care a fost la început, taie aidoma cuțitelor care sfâșie turbate aerul dens de pe scenă, iar ceasul s-a ascuns sub reaplinul sacadat al tobei clădite pe zongoră. Glas tânguit se îngână sub strunele ceterii. Inițierea începe sub semnul dionisiac al paradisului pătruns și tulburător continuă pe treptele care duc spre infernul durerii și deznădejdii. Răzbunarea încinge sângele și clocotește sub semnul securii închipuite în roșu pe piele. Sărutul, pecetea
Actorul [Corola-blog/BlogPost/97127_a_98419]
-
suc de portocale. Zicea că o doare în gât. Mamă, ce-ar fi să-ți pui iar masca aceea pe care ți-a recomandat-o Naoji? Intenționasem să-mi îndulcesc vorbele cu un zâmbet, dar vocea mi-era toată un tânguit. — Cred că te-a epuizat încordarea asta zilnică, zise mama, blând. Te rog, angajează o infirmieră. Mi-am dat seama că era mai îngrijorată de starea sănătății mele decât de a ei. Asta m-a făcut să mă simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
deschidem gura, fulgii pătrund și, gata, suntem sătui. Corul: - Suntem sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt. Această justețe a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
Numai astăzi Acum câteva zile, în curtea unui spital de copii din Cluj: în liniștea unei dimineți de sâmbătă, un tată își cară după el copilul cu handicap grav, pe sub ferestrele saloanelor, într-un fel de plimbare. Copilul urlă - un tânguit macabru, un plâns bolnav și trist - urlă continuu. Părintele tace, îl mângâie, imploră băiatul care nu-l aude și nu-l pricepe, să nu mai plângă. Părinte și copil, singuri cu durerea lor, în curtea spitalului. La etajul doi se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
al gardului... gata să-ți acopăr saltul următor... Dar nu a mai fost nevoie... Cât de aproape am fost unul de altul în acel moment, fără să știm, și cât de departe ne au dus valurile războiului! - a sfârșit vorba tânguită Petrache. Asta-i de necrezut! Și unde mai pui că abia acum ați descoperit acest fapt.. Dacă povestea asta o auzeam de la altcineva, nu aș fi crezut-o nici în ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înseamnă? - a întrebat Petrache. Astea-s despăgubiri de război către ruși - a răspuns inginerul. Și cât o să tot dăm cote? Unii, săracii, cumpără grâu sau păpușoi, ca să nu rămână datori. I-o luat la pușcărie pe alții - a răsunat glasul tânguit al lui Petrache. Întreabă-mă, să te întreb. De unde să știu? Durează cât vor rușii - a presupus inginerul. Strașnic armistițiu am încheiat cu rușii! Tratat de robie, nu armistițiu. Asta am încheiat - a răbufnit Costăchel. Stați, că asta nu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Tu ară Face oameni în toată firea să plângă...55766 Storr F.M, Se întreabă ce n-a mers bine....507 D, Sângele nu se coagulează...51153 Storr G, Are un trifoi cu patru foi, e ghinionist St âns și tânguit Storr D, Prost...64329 Storr G&H.J, „Nu funcționează, eu și mecanic Storr Daniel, Lucruri de valoare nevăzute în tușit Storr D.S, Vise de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Când Nineta mi-a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a spus despre ce e vorba: ziarist român, accident, Veneția etc. Slavă Domnului, urc, greoi, mai aveam 20 de mărci - o chitanță pentru Uniunea Scriitorilor mi-ar trebui, o primesc de la șoferul bosniac; toți erau bosniaci, toți fumau, femeile cântau tânguit, mă sufoc, tușesc ,, du-te la spital!". Am ajuns la Centrul Cultural Român din Veneția, cum, nu știu nici azi. Podurile de la gară, de la Santa Lucia la campo Santa Fosca, unde-i sediul nostru, cu statuia lui Sarpi în față
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
surdină, o romanță pe care am auzit-o doar atunci, dar care Îmi stăruie Încă În memorie: „De-a vremii Întrebări sătui, La margine de drum uitat, Am Întâlnit doi ochi căprui, Ce-oprindu-mă, i-am Întrebat.” și romanța, ca un tânguit, pe versurile din Cântece a lui Octavian Goga: „Dorurile mele, n-au Întruchipare, Dorurile mele-s frunze pe cărare, Spulberate și strivite frunze pe cărare” Cu voce domoală, ca pentru sine, a cântat și minunatele sale cântece: Doină din Maramureș
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
bombată Între-un crac de carne Și alt crac frumos Viața să-și răstoarne Cu sufletu-n jos Unde sînt izvoare Și vin cerbi cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui bombată?
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
Gazdele sunt oripilate. MAMA Un maro nefiresc, complet nenatural. TATA Ne-am speriat groaznic. De-atunci nu-i mai dăm cașcaval. COPILUL Vreau sandvișuri cu cașcaval! Mama și tatăl sunt că loviți de trăsnet, gazdele sunt încurcate. MAMA (cu voce tânguita) Puiule, te roagă mama din suflet să papi supica... TATA (idem) O să te doară burtică, comoara lu’ taticu, de la cașcaval. O să faci tare și maro-roșcat. MAMA (suspinând) Un maro nefiresc, nenatural. COPILUL (zbiară) Vreau cașcaval ACUM. Părinții se consultă din
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
verii teii, Și plâng cu frunze roșii pe pământ, Se sparg pocnind castanele pe drumuri, Când smulse sunt pe aripe de vânt... Mă fugărește vântul prin poieni, Mă ninge-n păr cu frunze ruginii, Ascult foșnitul codrului pe moarte, Și tânguitul ierbii din câmpii... 3 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: EMOȚII DE TOAMNĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134, Anul VI, 03 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
nu s-ar fi-nduplecat ei Ca să deschidă ușa-ndat’, / Nănașul nu i-ar fi mâncat! Vai ce necaz! De bună seamă, / Nimic nu știe biata mamă! Ce-a zice când are să vină?” / Iedul simți cum că leșină De-atâta plâns și tânguit. / În urmă, capra a venit De la pădure, încărcată / Cu de-ale gurii. Asudată, Grăbea spre casă, obosită / Și oarecum neliniștită. Din depărtare a zărit / Capete-n geam și s-a gândit, Văzând că ele îi zâmbesc: / „Uite ce mult ei
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Dimitrie August Laurian a ținut o cuvântare care a omagiat în cuvinte vibrante viața poetului, după care a luat cuvântul Gheorghe Calmuschi, un student botoșenean. Profund mișcat, Calmuschi s-a adresat direct poetului cu un discurs vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
Dimitrie August Laurian a ținut o cuvântare care a omagiat în cuvinte vibrante viața poetului, după care a luat cuvântul Gheorghe Calmuschi, un student botoșenean. Profund mișcat, Calmuschi s-a adresat direct poetului cu un discurs vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului M e d a l i o n Nichita Stănescu (31.03.1933-13.12.1983) Nașterea poetului 33 a strigat îngerul, 83 au strigat ursitoarele Și toate într-un glas Tânguit și foarte de departe, 33 au strigat mama și tata Și doctorul familiei, 33 a scâncit și sora din pătuț ; Ursitoarele foarte hotărîte Din cer au strigat 83! Un înger blond zbura În brațe cu o tipsie de aur, Cu
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
naștere ca și cum ar mai fi încă lângă noi! Azi, 31 martie 2015, ar fi împlinit 82 de ani. Deci ar fi fost posibil. Lectură plăcută! Nașterea poetului 33 a strigat îngerul, 83 au strigat ursitoarele Și toate într-un glas Tânguit și foarte de departe, 33 au strigat mama și tata Și doctorul familiei, 33 a scâncit și sora din pătuț; Ursitoarele foarte hotărâte Din cer au strigat 83! Un înger blond zbura În brațe cu o tipsie de aur, Cu
ULTIMUL ZOR,RECENZIE DE FLORINA DINU de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367429_a_368758]
-
Dimitrie August Laurian a ținut o cuvântare care a omagiat în cuvinte vibrante viața poetului, după care a luat cuvântul Gheorghe Calmuschi, un student botoșenean. Profund mișcat, Calmuschi s-a adresat direct poetului cu un discurs vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
SĂ DORM Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului poate așa râurile se vor întoarce la izvoare în corul nocturn să realeagă rădăcinile de mâine să nu-ți mai aud glasul tânguit - maia eu nu am rădăcini maia de ce nu uzi plantele și ele săracele s-au uscat de prea multe ploi da... de la răsărit veneau și eu care credeam că de acolo vine doar arhanghelul gabriel să binecuvânteze părul lung al
AZI VREAU SĂ DORM de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344508_a_345837]
-
zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid în ruină- pe cărare pustie umbre de
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
o altă lacrima lumeasca îți este vina au dispărut în taină licuricii din misterele cardinale lacătele unui univers de culoare e prea frumos și în fiecare doi există o cărare mephisto, aelius picurau toamnă în pleoape uneori liniștea aprinde cerul tânguit echilibru înclină timpul în mijlocul palmelor în simbioza cu arborele din tablou care a încetat să mai respire liniștea crește glas peretelui doar respiratul de umbre a mai rămas la îndemână într-un portret în colț alb la marginile primului gând
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
acoperind cerul cu o mantie neagră. Pământul urlă în continuare, iar venele începură să-i crape, căscând din loc în loc adevărate prăpăstii înguste și adânci, înghițind oameni, mașini și case. Timp de câteva minute nu se auzi decât țipătul său tânguit, strigătul de revoltă și zguduiala feroce. Apoi, o liniște macabră învălui orașul. Oamenii au început să țipe, la rândul lor, și să plângă, să fugă care încotro, într-o agitație vecină cu nebunia. Sakura, înspăimântată, întindea mânuțele după mama sa
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]