175 matches
-
Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare. Sau sare, dar în legea lui. Se dă jos încet, pe scăriță, gemînd și molfăind, doarme aproape îmbrăcat, încălțat cu un ciorap de-un fel și altul de alt fel, își tîrșîie picioarele, se aranjează sumar și, în sfîrșit, după minute bune, ajunge, patern și ipocrit, la patul stăpînului. Așa începe spectacolul. Nimeni nu se grăbește. Și așa va continua regizorul pînă la sfîrșit. Tot ce se întîmplă pe scenă pare că
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu înceta să-mi pară uriașă. Nu știu de ce " sau poate că tot datorită staturii copleșitoare și
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
ocurență (trădarea dragostei dintâi, prima și cea mai dureroasă decepție amoroasă) e superb interpretat de trubadurul nostru postmodern: "în zadar îl mai ascult pe hendrix/ nici măcar chitara lui n-ar putea dezgropa/ tremoloul acelor zile ceața purpurie/ prin care-mi târșâiam bocancii cu ținte/ gustul de rodie al primei înfrângeri/ (și în ochii ei scria/ ieși afară dumneata)/ năucit m-am lăsat pe vine în mijlocul foișorului/ o clipă oasele subțiri mi-au trosnit/ lanțurile argintii zornăiau îngrijorate/ găurile din blugi atârnau
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
încheie sec, printr-o interpelare referitoare la cuplul prezidențial Bruni-Sarkozy: “Și-au tras amanți?”. Nu răspunde însă nici dracu’, nici la aceste întrebări. Condamnat pe viață la a vorbi singur, ziaristul de tabloid pleacă acasă. E încercănat, trist și își târșâie papucii privind în gol. Înainte de a ieși din redacție, îi cad ochii pe o reclamă din ziarul la care lucrează: “Hemoroizi? Fisuri anale?”. Speranța reîncepe să pâlpâie firav. Poate măcar la asta va reacționa cineva.
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
să caute formulări expresive, fără să se pună măcar de acord cu gramatica limbii române. Este mereu de o impolitețe flagrantă, făcându-te să te gândești la acei indivizi prost-crescuți care ies duminica în fața blocului îmbrăcați în pijama, nerași și târșâindu-și papucii. Așa stând lucrurile, îți trebuie o anumită doză de masochism ca să citești versurile din volumul recent apărut, Manifest anarhist și alte fracturi. Imediat după ce deschizi cartea te trezești împroșcat cu expresii dintre cele mai vulgare, unele de o
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea. “Nțț, nasol!”. Mai încerc o variantă. “Beahh!”. Pe la a patra, cedez eu nervos și o dau afară din cameră. Iese, scârbită, târșâindu-și picioarele bleumarin, nu înainte de a-mi arunca un “Tu nu vezi că n-ai deloc cu ce să te-mbraci? Mai cumpără-ți și tu o haină, ce naiba...”. Partea nasoală e că chiar are dreptate! Nu am cu ce
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
largul lui printre bogătași. Obișnuia să se gândească la ei, la nevestele lor urâte și certărețe, la îngrozitoarele lor operații de chirurgie, cu un veșnic sentiment de milă. Când intra în casele lor nu se putea mișca fără să-și târșâie picioarele. - E acasă Pepe?, întrebă. Pusese colivia pe masa din sufragerie. - E la școală, spuse nevasta lui José Montiel. Dar nu mai întârzie mult. Și adăugă: Montiel face baie. În realitate José Montiel nu avusese timp să facă baie. Își
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
să fie. Astăzi mă pregătesc să-i fac ultima vizită bătrânului profesor. A zecea. Când sun la ușa lui e seară, o seară rece și umedă de început de iarnă: bate vântul, cade o lapoviță enervantă. Într-un târziu, aud târșâit de papuci și îmi deschide. El trebuie să fie, deși nu mai seamănă deloc cu el însuși, cel de acum zece zile. Poartă un fes pe cap și un halat ponosit, se sprijină într-un baston. Mă îndeamnă să intru
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
lui Marvin. - Vino repede. Am tăiat o ceapă, mi-au dat lacrimile și au luat-o la vale. Ia repede o cârpă și șterge-mă, că încep să ruginesc. Abătut, cu capul în jos și privirea în gol, Marvin își târșâie înceeeeet picioarele către bucătărie. - Mai repedeeeee, țipă Marvina. Tu n-auzi că ruginesc? - Și dacă ruginești ce? O să mori și o să-ți fie mai bine. - De ce să mor, ai înnebunit? Mie îmi place viața. - Mie nu-mi place. E nașpa
Cum se vor spăla rufele în viitor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20758_a_22083]
-
împărtășesc cu toții ceva, noi trei de-aici, așa simțea. Era genul acela de rară camaraderie generată de evenimentele singulare, chiar dacă ceilalți nu știau că el se afla aici. Aproape nimeni nu intra singur în încăpere. Veneau în grupuri, în loturi, târșâindu-și picioarele, vânzolindu-se un moment în preajma ușii, apoi plecând. Unul sau doi se întorceau și plecau, iar apoi și ceilalți, uitând ce văzuseră chiar în secundele în care se întorceau îndreptându-se către ușă. S-a gândit la ei
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
un ungher și, luând-o din fundul hardughiei, ocolind scaunele și mesele răzlețe, pierdute în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada pe-o masă, și, târșâindu-și târlicii, se apropie și se opri în spatele Invalidului. Ce-i? S-o isprăvit făina de păpșoi. Cată în ladă. Mai este? Este. Cât? Cam pe sfert. Bine. Ascultă-ncoa! Pe frontul de răsărit au fost întâmpinate atacurile sovietice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care era plin... auzeam tacâ murile clinchețind, clienții, cum intrau, pe mama râzând... toate astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Te rog... te rog. Am înțeles. Îl simțise, înainte să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei căutându-l pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
di-rec-toa-rea in-te-ri-ma-ră a li-ce-u-lui, mi-cu-ța Ire-ne Tso-u-tso-u-ras. Di-ver-si-ta-tea nu-me-lor se oglin-deș-te în cea a ti-pu-ri-lor de în-căl-ță-min-te ivi-te de sub ti-vu-ri-le un-dui-toa-re ale ro-be-lor, în timp ce ei îna-in-tea-ză sprinten în pan-to-fi Nike uzați, se fâțâie mândri pe tocuri cui sau își târșâie pi-cioa-re-le în san-da-le largi. Jack Levy în-ce-pe să se su-fo-ce. Do-ci-li-ta-tea oa-me-ni-lor, do-rin-ța lor fun-da-men-ta-lă de a le face al-to-ra pe plac! Evreii Eu-ro-pei gă-tin-du-se cu cele mai bune hai-ne ca să fie mănați spre la-gă-re-le de ex-ter-mi-na-re. Ele-vii și
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
care puteau umili o tuberculoză clasică În doi timpi și trei mișcări și care, cât era ziua de lungă, cutreierau prin trup, răstindu-se la câte un vibrion demodat sau tăbărând cu bastoanele asupra unui virus de guturai care-și târșâia picioarele prin zonă. Bătrânul cancer, indiferent de formă, a fost rapid detronat din rangul său de boală a secolului și expulzat În câțiva ani din toate trupurile, În care nu s-a mai Întors nicicând, rămânând ca omul, transformat Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Între timp, devenisem vânzător ambulant de biblii evoluționiste), undeva În galaxia lenticulară Spinoza 3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica roșiatică, torturată acum de bigudiuri, și fără ochii negri cu sclipiri de cadmiu, n-aș fi recunoscut-o. Dacă masa se transformă În energie (Einstein, 2.17) și invers, ei bine, pot spune că iubirea vieții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor, că am auzit clanța și ușa dormitorului deschizându-se. În sfârșit, rămăsesem singuri. Am reușit să disting un fel de sunet Înfundat, ca și când cineva ar fi târșâit ceva, urmat de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meu și al vecinului. Fostul sergent de la garnizoana din Potsdam apăru imediat. Ținându-se c-o mână de pantalonii de pijama, cu cealaltă domnul Vogelsang Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț. Se sprijini de mine reținut, târșâindu-și picioarele spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni și Începu să cânte, dând drumul la robinete. Peste câteva minute, după ce s-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță. L-am văzut oprit în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful s-a dat la o parte și n-a mai rămas decât asfaltul, cu privirea aia puțin șașie a lui fixată pe vârful adidasului, încremenit parcă în acea lungă zi în care împlinisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]