52 matches
-
vedere, și-mi sterg, înghesuit printre ceilalți, la slujba de seară, câte un strop al lepădărilor mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și tăiat lemnele, Poetule! Sunt în căutarea muzei, reuși să răspundă, depărtându-se încet de ispita verde și trecând cu pas târșâit prin fața unor gospodării scăldate de soare, în care orătăniile își făceau de cap, răstindu-se fiecare pe glasul ei, în jurul strachinilor cu mâncare. Curând, pomii de pe marginea drumului începură să-i danseze în față și pământul să i se clatine
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târșâiți. Călca cu teamă să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din pomul vieții scrise de mâna destinului. Când trecuseră anii? Parcă mai ieri cobora pe-o coajă de copac lunecând peste pârâul de frunze ce șerpuia din buza ogașului până
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: "lătrăturile furibunde ale unui cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?" Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele de o ironie fastuoasă făcute de Nicolae
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La jumătatea grădinii (acolo unde fuseseră garoafele, odată, și acum nu mai erau, era lămâiul mic, primit în dar de la Alexandre și crescut în ghiveci, în bucătărie, înainte să fie replantat acolo, la jumătatea lumii ei de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
topeau într-o tristețe subțire, îmbătrânită, atotștiutoare că "zidurile" nevăzute din jur nu se pot clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
zgură, cu spatele la zid. Tot avea să moară, măcar să fi murit bogat, fără să le fi făcut necazuri altora. O porni încet spre Sena. După un timp nu mai auzi ceasul primarului; auzea în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
depinde dă cum te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
totul la vedere. — Proprietara casei ăsteia, zice Brandy, e foarte bătrână și ia suplimentele hormonale, și încă locuiește aici. Covorul e atât de gros sub picioarele mele, de parc-aș urca pe pământ afânat. Un pas după altul, lălâie și târșâită și instabilă. Noi, Brandy și Alfa și cu mine, am vorbit atât de mult engleza ca pe-o a doua limbă, încât am uitat că de fapt e prima. N-am o limbă maternă. Ne apar în fața ochilor nestematele murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
umorile se precipitau Înlăuntrul lui. Din când În când, i se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit. Oameni care se Înghesuiau Încercând să nu se facă auziți, Înăbușind cu mâna sunetul glasurilor, ca să nu Îl deranjeze. Dar ora era târzie și afară Îl așteptau cardinalii care veneau să Îi anunțe că era timpul alegerilor. Oare unelteau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în suflet ... La întâmplare călcam în bezna aceea și
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
unui câine hăituit, care nu știe de unde va fi atacat; inima începu să-i bată repede, aerul nu-i mai ajungea la plămâni și lacrimile izbucniră dintr-o dată în avalanșă, curgând direct pe mozaicul mâncat de vreme și de pașii târșâiți ai umbrelor din altă lume- lumea unui cuib de cuci... -Nu plângeți, doamnă! Nu vă face nimeni nici un rău! -Nu vreau să stau aici , abia șopti Gențianne, nu pot! Sunt prea mulți oameni bolnavi, vreau să stau singură! -Uite ce
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
se îndepărta pe cărarea care ducea spre curtea păsărilor. Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în sus. Picioarele tremurară o clipă nesigure, apoi trupul uscățiv își regăsi echilibrul. Un pas urmă altuia, târșâit, dar din ce în ce mai îndârjit, pe măsură ce se apropia de cireșul falnic. - Bunu! Năsucul pistruiat al strănepotului, răsări dintre frunze brusc, gata să-l dea pe spate. Bau! - Bată-te noroacele să te bată, tresări gata să-și scape proteza din gură, ai
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
măcar și câteva clipe, privirea pe chipul plin de lumină al zeiței mele. Dintre celelalte femei îndoliate rămase la locul lor se ridicase una și, grăbită, cuprinzând-o de umeri, o oprise pe bătrână să-mi riposteze. Cocârjată, cu pași târșâiți, aceasta se lăsase condusă la locul ei. Vai, îmi șoptise fiica farmacistului Köpetzy, privindu-mă cu ochii înlăcrimați și supuși ai Daniellei Darieux, nu știu cum să vă mulțumesc, fără dumneavoastră m-aș fi pierdut cu totul. Nu găsesc cuvinte să-mi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
SCULPTURĂ mă aflu într-o stâncă - din ea cioplesc doi meșteri primul - zilei arată trupul meu, al doilea - la inimă îmi umblă și-n vultur mă preface nu trebuie decât să mă înalț ... SPIRALĂ Ne trecem, unul câte unul, Mai târșâit, mai legănat, Pierzându-ne înspre înaltul Ce l-am privit, l-am semănat Și mergem fără de știință Pe drumul fără de întors Când viața fumegă sub geruri Iar nemuririi nu i-am tors O clipă, aprinzând ideea, O rătăcire de apus
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
de emoție bancnotele ce i le dădusem, poruncindu-mi cu severitate: Du-i-le înapoi! Și să nu te mai prind că primești bani în dar, pentru indiferent ce motiv, de la nimeni! Distanță până la casa Mileștilor o parcursesem cu pași târșâiți, ca un condamnat la ocna, întinsesem bancnotele doamnei Milea, explicând că mama nu era de acord cu oferta ei. Ea nu păruse deloc surprinsă ori nemulțumită din această cauză. Își pusese în modul cel mai firesc cu putință banii în
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
că în cabana veche, rămasă acolo din timpuri imemorabile, vor fi cazate fetele, supravegheate de mama, iar în cabana nouă, modernă, cu calorifere, mobilier de hotel de lux, baie cu duș și televizor, vor sta dumnealor și băieții. Cu pași târșâiți am pătruns în cabana veche: podele de lemn, mătuite de cât fuseseră călcate în picioare, scară de lemn, ce scârțâia, o camera cu două paturi, în care urma să stăm mama, Laura, sora mea și eu, iar alături un dormitor
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
pe Insa, dar și pe Elek, arată că prețuiesc și prospețimea tinereții dar și înțelepciunea vârstei. În mine zac destule puteri pentru a le apăra pe amândouă. Despre asta v-am vorbit și acum e momentul să alegem. Cu pași târșâiți, Arrus se apropie de Xtyn și-și ridică mâna. Toți ceilalți tăcură. Amuți până și vocea ly, semn că se temeau cu toții de Făurar. - Nu am pretenția că înțeleg ce vrei să faci. Știu că mă poți ucide chiar acum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și coasa aceea mare, acoperită de rugină, bătută în cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să Închid numai ochii, ci și toate simțurile, nervii, Întreaga-mi ființă. Sala de lectură era plină, dar domnea o liniște desăvîrșită, de parcă nu era nimeni pe-acolo. CÎnd și cînd se auzea cîte un smîrcîit, o pagină Întoarsă, pași tîrșîiți. În nări Îmi pătrunsese mirosul de ceară proaspătă cu care fusese dat parchetul. În spatele pleoapelor Închise totul mi se părea lămîiatic. Îi vedeam conturul urechii - lămîiatic, strălucitor de În lumina reflectată de perdelele lămîiatice. Parfum lămîiatic... Totul... lămîiatic. Ce ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dracului! Lui Wilt deja nu-i mai păsa ce credeau oamenii despre el. Dar pe unde s-o apuce ca să dea de baie? Wilt se întoarse spre dreapta și, holbându-se înnebunit peste umărul lui Judy, o porni cu pași târșâiți în josul coridorului. La parter, Eva se distra cum nu se poate mai bine. Mai întâi Cristopher, apoi bărbatul îmbrăcat în prosopul cu brânza irlandeză și în cele din urmă dr. Scheimacher, toți îi făcuseră avansuri și se văzuseră respinși. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul lui Harpocrate nu durează prea mult. Zece, poate maxim douăsprezece secunde. Apoi, Dănuț rupe praporul tăcerii: Ce-aș mai bea ceva! Slabă nădejde, ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-ți impune nimeni, ca să consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici nouă, nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un pumn de litere deșirînd pentru o clipă enunțuri aleatoare, Înainte ca hîrtia de aer să le absoarbă. Ce scrie acolo? mă aud Întrebînd. — Scrie: Taci din gură, răcane, și culcă-te la loc! mîrÎie de undeva vocea unor pași tîrșîiți, un caporal dormitînd. Mă rog, mie mi s-a părut că scrie altceva. Ceva de genul: Iubite prinț, ai căcat-o. [Intrați În Teatrul Liric pe intrarea actorilor, maică-ta e balerină, are spectacol și nu are cu cine să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]