56 matches
-
fragment desprins parcă din Cronica mizantropului : "- Hopa, să știi că omul acesta are principii, țin minte că mi-am zis, foarte surprins, când am aflat (totul se află, în țara noastră mică și veselă) că Horia Gârbea mă ia în tărbacă în "Contemporanul - ideea europeană" (...). Scrisesem mai demult o cronică literară amplă (...) despre o carte a lui Horia Gârbea, "Misterele Bucureștilor" și faptul că autorul, neținând cont de elogiile pe care i le adusesem - pe merit - atunci, găsea de cuviință să
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
primăvara anului l953 s-a hotărât să vorbească despre mine prietenului său, George Oprescu, întemeietorul Institutului de Istoria Artei pentru a mă lua pe lângă el. Profesorul Oprescu era hirsut, sever, dar demn, om de bun gust, pe nedrept luat în tărbacă de unii contemporani. Mi-a spus că vrea să înființeze o revistă -" Studii și cercetări de istorie a artei" și m-a întrebat dacă mă încumet să fiu redactorul acestui periodic. Zămislirea primului număr nu numai din punctul de vedere
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
-l avea în interbelic, și poate că nici atunci în proporție de masă... Generațiile s-au asprit între timp, poezia sentimentală cere aproape geniu de la autorii care se încumetă s-o întrețină gard în gard cu cinismele și luarea în tărbacă a liricoizilor fără leac. Universul dvs. poetic (revin de unde am plecat), se risipește în derizoriu. Chiar vi se pare că nu aveți motive de a vă împurpura scriind astfel? „Tu... Eu.../ Eu... Tu.../ Între Tu-Eu a fost Ea-El./ Între Eu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
din România, două talente gazetărești formidabile, două personalități seducătoare și expresive chiar când nu ești absolut deloc de-acord cu ele. Nu sunt sigur nici acum c-am înțeles corect pozițiile pe care, printre țipete, incriminări reciproce, insinuări, luări în tărbacă, vagi amenințări — ce mai, un triumf al stilului „hodoronc-tronc” — păreau să le susțină cei doi favoriți ai mei. Am să încerc, totuși, să deslușesc, dincolo de acutele dinesciene și de șarjele fonice popesciene niscaiva idei. În esență, Cristian Tudor Popescu se
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
Mircea Mihăieș O coaliție preponderent familială (Brădățan, Brădățan și Suceavă) mă denunță președintelui României pentru îndrăzneala de-a fi ironizat elucubrațiile susținute de unii juni "political correct". Era vorba de un pamflet în care-i luam în tărbacă pe "anti-elitiștii" români de ultimă oră, profund nefericiți că nu-i bagă nimeni în seamă. Dacă mi-ar fi răspuns printr-un articol, printr-un studiu, sau ce s-or fi pricepând să scrie, totul ar fi fost în regulă
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Mircea Mihăieș Popor vesel, iute degustătoriu de glumițe ușurele și mare meșter în a bășcăli destinul, ne-am luat obiceiul de-a lua în tărbacă și ce trebuie, și ce nu trebuie. Nu mă miră, așadar, că evenimentul istorico-politic de cea mai mare importanță pentru România din ultima jumătate de secol — intrarea în NATO — s-a pierdut undeva printre flacoanele cu urină ale lui Grig
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
la trecerea trenurilor de călători". în varianta încredințată regizorului, mențiunea din paranteză dispare, și odată cu ea proba redactării textului în plină epocă socialistă. Tot astfel, în Venin : , Pe atunci exista un joc, analog fotbalului, dar vădit superior" (datul cîinilor în tărbacă, obicei evocat de Caragiale în Garda civică și în Grand Hôtel ,Victoria Română"); explicația detaliată ocupă un întreg alineat, care însă va fi scos din textul oferit lui Sică Alexandrescu, întrucît ar fi dat în vileag perspectiva tîrzie a redactării
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
un aparat de fotografiat cu blitz. Fotografia petece din realitate, petele din soare și din lună, de parcă ar fi mitraliat-o. Jeturi de lumină căutând ideea și fixându-i cu mare repeziciune conturul.Și - „nu numai oltenii sunt luați în tărbacă, ci și ceilalți, restul lumii, pe provincii și naționalități. Autorul nu iartă nimic - (nu tace și nu minte, cum auzim acum zilnic o reclamă la T.V), dar n-o face cu răutate ori spirit șovin. Totodată, nu trece cu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
o emisiune de televiziune (unde altundeva?!) și expresia de pe chipul său indica o determinare mai ceva ca a săritorului cu prăjina în fața doborârii recordului mondial. Nu poți, în cele din urmă, să nu admiri un astfel de ins: luat în tărbacă în propriul partid, încurajat în bătaie de joc de diverși pescuitori în ape tulburi, zeflemit pe de-ascunselea de indivizi cinici, Antonescu se află în pragul sinuciderii politice. În sinea mea, cred că nu e total pierdut pentru viața publică. Tot
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
literatură de consum, cum ai privi lucrul ăsta? Din fericire până acum n-a zis nimeni asta. Dar lucrul nu este cu neputință: mulți scriitori au fost acuzați că fac literatură de consum. Chiar și Eco a fost luat în tărbacă și criticat violent pentru că vânduse un număr foarte mare de exemplare și devenise extrem de popular și de aceea a fost acuzat că scrie literatură de consum. După mine, nu poți aprecia un scriitor după cum se vinde: un scriitor care se
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
onest și tenace un colț de pagină într-un cotidian de 100.000 de exemplare, ori creați-i un spațiu de emisiune televizată de zece minute, săptămînal, fără vacanțe, nu vă amestecați în judecățile lui nici dacă e luat în tărbacă directorul cotidianului ori al postului t.v. cu pricina și, mai ales, nu așteptați rezultate spectaculoase imediat: veți vedea, după cîțiva ani, că instituția cronicii literare n-a falimentat și că e posibil să fie pusă oarecare ordine chiar și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
dar ceva îmi spune că acesta este un pseudonim și în spate se ascunde fondatorul revistei, inchizitorul sever Gavriliu care, dacă nu mă înșel, în urmă cu vreo 20 de ani scria în „România Mare”. Ce face domnia sa? Ia în tărbacă un roman al meu Mut publicat în 2006 la Editura Cartea Româneacă. Eu nu am nici o putere împotriva judecăților sale, că doar de aia trăim în democrație, dar ceea ce el face acolo nu este cronică literară - cum ar vrea să
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și tu mai domol - l-a luat în tărbacă moș Dumitru. Să știi, Dumitre, că tot ce este afumat nu putrezește. Adicătelea cum? Tu ai să rămâi așa cum arăți? Ferească sfântul! Urât cum ești, sperii pe cei care te-or dezgropa la soroc. Iartă-mă, Doamne! Dumitre! Nu mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-ți dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în lulea. La un moment dat,l-a întrebat pe moș Dumitru: Ce mai zice,cocoșul tău? N-o cântat a ploaie? Cum văd eu, afară îs nourele printre stele, nici de paie nici de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un aurolac poate fi simțit tot cam de la aceeași distanță. În autobuz, aurolacii devin o naționalitate conclocuitoare care se automarginalizează. La fel ca la Piatra-Neamț. Că tot avem proaspăt în minte exemplul. Unul rămas pe teritoriul invadatorilor e luat în tărbacă. Răspunde cu o glumă vulgară. Umor gros. Tipul părea băiat finuț. Dar îi e frică. S-a autohtonizat. A adoptat deja codurile populației invadatoare. A fost aproape asimilat cultural și lingvistic. „Mânca-ți-aș“, zice. Invers, asimilarea e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
puști topit după mama și Matei, ca să mai scap de treburi și să-mi mai văd de copilărie, m-am dus la Steaua. Astea ar fi împrejurările în care s-a comis mârșăvia. Disprețuiți-mă, huliți-mă, luați-mă în tărbacă, în derâdere sau în balon, batjocoriți-mă, uitați-vă chiorâș, în fine, simțiți-vă bine. Tot ce vă rog e să priviți faptele cu detașare, doar a trecut atâta vreme. De trădat, am trădat, dar la urma urmei eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu! Fii atent, Voievoade, după ce-o mierlesc și robul meu o să se ducă la iarbă verde, unde nu-i durere și nici suferință și nici întristare și nici nu te toacă nimeni, să nu vă mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pare șubredă de tot", p. 75). Lui Livius Ciocârlie nu-i scapă nici o inconsecvență, fără a fi, cu toate acestea, cârcotaș. În eseu, îl interesează doar marile apostazii. Moralistul însă nu prinde contur decât atunci când se ia pe sine în tărbacă. Și, dacă de vini esențiale de felul celor la care m-am referit mai sus se ferește (nevrând să scrie despre autori români, pe motiv că nu i-ar fi citit destul), cele mărunte i se par copleșitoare. Glosând, și
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
fel cultura română etc. Totul, pe un ton jignitor de pamflet trivial în limbaj și confuz în idei. Cum au fost citite toate acestea, iată adevărata problemă. Lucrurile au fost întoarse cu 180 de grade. M-am trezit luat în tărbacă de câțiva tineri critici, care, de la înălțimea autorității lor, s-au dovedit atât de porniți, încât au uitat că nu de dosarul meu e vorba și nici măcar de persoana mea. Îți trebuie oarece rea-credință să afirmi, de exemplu, ca unul
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
într-un fel sau altul, virtuțile sacre (chiar dacă e vorba de un sacru golit de substanță) ale starletei. Ironia, subînțeleasă, ar urma să fie, în acest caz, una minoră și de oarecare prostgust. S-o iei pe Lady Gaga în tărbacă, iată tot ce poate fi mai facil. Până la personajele lui Alecsandri (de tipul Sandu Napoilă) ar mai rămâne un singur pas, extrem de compromițător sub raport estetic. Asta l-ar transforma pe Conkan într-un mediocru locvace. O altă cale (pe
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
știință a asortării vinurilor cu mâncărurile, demnă de cele mai sclifosite saloane. Se mânca, chiar și în post, pilaf de caracatiță, de pildă, ceea ce dovedește o îndestulare și o știință a vieții care te poate face nostalgic. Datul câinilor în tărbacă - obiceiul barbar pe care-l contemplă Caragiale în noaptea unui oraș de provincie - se practica de Sân Toader, pentru a-i feri de turbare. La praznicele sorocite, cu obiceiurile și meniurile lor, se adaugau zile onomastice, plimbările la Șosea, promenada
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea - îl luaseră în tărbacă mai deunăzi în fața Gării de Nord, fiindcă scăpase calul printre mașini. Mama voastră de nătărăi, rostise revenind în stradă, constatând că ceilalți întârziau să se arate. Așadar, atunci o întâlnise pentru prima oară pe Olga. Peste drum, în grădina publică, pe o
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai pe tăcute și treptat-treptat se transformau în urlete și țipete. Pentru că și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
când știam că ne verifică ce am învățat... Mi-aduc aminte de o astfel de lecție originală la geografie. Întrucât în ziua respectivă domnul Arsu avusese de rezolvat probleme administrative, a venit la clasă abia în ultima oră. Prilej de tărbacă și hârjoneală, dar acum aveam experiența strujanului părintelui Băluță. În permanență doi colegi supravegheau curtea și strada. Astfel că, atunci când a intrat în clasă gâfâind, toți eram cu nasul în cărți, mimând silința noastră de a învăța buchiile lor pe
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
treburi administrative. Cu toate că ne atrăsese atenția să fim cuminți, cu toate că ne spusese ce să-nvățăm până se întoarce, că ne va controla dacă am învățat, noi... am făcut tot ce ne-a mânat instinctul. Nu ne-am mulțumit cu obișnuita tărbacă din clasă, respectiv cu joaca, hârjoneli, păruieli, alergări pe bănci, pe sub bănci, pe catedră, pe tablă, pe după tablă. Nu! Am extins tărbaca pe coridor și apoi în curtea școlii. Doamne, ce frumoase erau zilele de iunie în anii copilăriei! Să
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]