50 matches
-
Simona Tache O filă mai veche din jurnalul EBEI. De pe vremea campaniei lu’ tătică-su, de dinainte de referendum. Dragă jurnalule, Sunt puțin dezamăgită pe tine. Când team deschis azi, am nimerit la o pagină scrisă și mia sărit inima, am crezut că miai scris în sfârșit și tu mie, după atâția ani în care
Fesele mele cred că au înbătrânit și se îmmoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20001_a_21326]
-
definitiv pe cel mic. Și cred sincer că un copil din ăsta, overprotejat, o să fie un adult fragil, dezorientat, speriat de bombe (și de traume!!) și nu foarte capabil să se descurce în situații critice, fără ajutorul mămichii și al tătichii. Și că, oricât de multă dragoste i-ai oferi, abilitățile de supraviețuire nu le va dobândi prea ușor, dacă tu ești mereu acolo, călare pe el și gata să-i oferi chiar și ce încă nu-și dorește și să
De ce prefer echilibrul în locul excesului. Din nou despre attachment parenting by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20256_a_21581]
-
inclusiv minimum necesar de la Nagler, al cărui preț a crescut cu 100 coroane. Punct. Alaltăieri trebuie să fi venit și Nuțica. Ce zice de ni-ni-ni-ni? Nu vlea s-o ia și pe ea la școală? „Dacă mă plimește îmi cumpălă tătica și un abețedal”! Am simțit o mare mândrie auzind câtă „curte” o înconjură pe ni-ni-ni-ni: tata ca „Fraülein”, mama cu bucătăria, madam Doboș pe-acolea și ea. Ție ce-ți mai rămâne, Micule? Un lucru sigur: să te restabilești! Fii
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În batjocură, ca să-l pedepsească pe acela că-și urlase - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat la cîteva luni după cununie, deci tata a fost al doilea soț al ei. Pentru ca să-l tachineze pe tătica, zicea dânsa, în noaptea de anul nou, când era vorba despre „vrăjile” care se făceau în acea noapte: La miezul nopții mergeam în grădină, pe întuneric, fără lumină, și număram la gard doisprezece stâlpi (de lemnă, și pe ultimul îl
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. .Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. în nopțile de iarnă se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. .Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. în nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
eforturi supraomenești, până la acea vârstă, a dărâmat tot ceea ce construise cu sudoare și cu cheltuială de la tinerețe, o viață de om, și s-a mutat, pentru ca să poată tractoarele să tragă brazdă dreaptă peste gospodăria lui Cristache Moise. A avut totuși tătica „noroc” pentru că peste drum de gospdăria părinților, își construise și fratele Dinu o gospodărie aproape ca cea a părinților. A avut „noroc” pentru că tractoarele au trebuit să treacă și peste gospodăria fratelui Dinu, și astfel tata și fiul au făcut
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a dat „de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, După ce a reușit să creeze fiului său cele mai bune și mai sănătoase condiții de viață, Dinu a plecat, s-a grăbit să ajungă acolo unde s-au dus și tătica și mămina, și bunicul și bunica. Sora Netuța (Niculinaă, era cu doi ani mai mică decât fratele Dinu. Nici ea n-a avut parte de școlarizare. A învățat acasă să scrie și să citească, iar după război a mers și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
scorojite cu cele înmuiate de apă n-a mai găsit opincile lângă cofa cu apă. Și-a zis că vreun câine le va fi uat și că le roade undeva la umbră. Le-a căutat dar degeaba. De sete și tătica și mămica au băut apă din cofă toată ziua, până s-a împuținat apa și au găsit opincile în fundul cofei. Ce cumințenie ! Ce batjocură ! în seara aceea a fost rău de mine, dar după aceea, când au aflat tanti Florica
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
strigat tare: „ Popa, popa, tată, popa”! Au ieșit pe prispa casei doi copii de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica la mine”. Un copil a răspuns că „nu-i acasă nici tătica nici mămica, numai eu cu Vasilica”. Atunci părintele a luat din lădița „șaretei” o bucată de cârnaț, a ridicat-o în sus, le-a arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat la cîteva luni după cununie, deci tata a fost al doilea soț al ei. Pentru ca să-l tachineze pe tătica, zicea dânsa, în noaptea de anul nou, când era vorba despre „vrăjile” care se făceau în acea noapte: „La miezul nopții mergeam în grădină, pe întuneric, fără lumină, și număram la gard doisprezece stâlpi (de lemn), și pe ultimul îl
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. În nopțile de iarnă se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. În nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
eforturi supraomenești, până la acea vârstă, a dărâmat tot ceea ce construise cu sudoare și cu cheltuială de la tinerețe, o viață de om, și s-a mutat, pentru ca să poată tractoarele să tragă brazdă dreaptă peste gospodăria lui Cristache Moise. A avut totuși tătica „noroc” pentru că peste drum de gospdăria părinților, își construise și fratele Dinu o gospodărie aproape ca cea a părinților. A avut „noroc” pentru că tractoarele au trebuit să treacă și peste gospodăria fratelui Dinu, și astfel tata și fiul au făcut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
moiae aropa-n amar- astfel ai trecut de al lumii hotar”. După ce a reușit să creeze fiului său cele mai bune și mai sănătoase condiții de viață, Dinu a plecat, s-a grăbit să ajungă acolo unde s-au dus și tătica și mămina, și bunicul și bunica. Sora Netuța (Niculina), era cu doi ani mai mică decât fratele Dinu. Nici ea n-a avut parte de școlarizare. A învățat acasă să scrie și să citească, iar după război a mers și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. Îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și-mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
scorojite cu cele înmuiate de apă n-a mai găsit opincile lângă cofa cu apă. Și-a zis că vreun câine le va fi luat și că le roade undeva la umbră. Le-a căutat dar degeaba. De sete și tătica și mămica au băut apă din cofă toată ziua, până s-a împuținat apa și au găsit opincile în fundul cofei. Ce cumințenie ! Ce batjocură ! În seara aceea a fost rău de mine, dar după aceea, când au aflat tanti Florica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
galopul narațiunii e, fără îndoială, o formă de terapie -, prozatorul scrie pasaje remarcabile despre formatorii săi, personalități bine conturate. Micul Doru are, în același timp, mai mulți tați și mame. Bărbații sunt, cel mai adesea, modele de tandrețe - începând cu Tătica, cantorul-Tarzan, cu puternicul unchi Lelu și încheind cu miștocarul naș Rebeleș. În schimb, „mamele”, leoaice, se întrec în a aplica o educație cât mai severă adolescentului. Câte o scenă familială care amestecă delicatețea cu cruzimea dă seama de întreaga capacitate
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
cu cântecele guguștiucilor și cu parfumul verii. Înfundam câte o viespe în miere și o priveam cum se zbate acolo, greoi, cu o bulă de aer rămasă între fălci, pe când mama povestea veșnicele ei povești, copilăria ei la țară, cu "tătica și mămica" pe care-i visa aproape-n fiecare noapte, cu casa bătrânească, putredă de vechime, de la Tîntava, cu toate ritualurile neamului lor de bulgari românizați, trăind înfășurați în tămâia mistică a ortodoxie și-ntr-o frică străveche, necreștină, vorbind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în aerul întunecat, sărea de la un gând la altul, înfiorată de stropii de ploaie care izbeau fereastra. Ea și Vasilica încă purtau cozi lungi până la brâu, cu câte un fir roșu împletit în ele, când veniseră la București. Le adusese "tătica" în căruță și le lăsase în grija lui "nenea", fratele mai mare, care însă curând trecuse Nistrul și se pierduse pe undeva pe malul Donului. Avea să se-ntoarcă abia în '51. Fetele lucrau în atelier de dimineață până seara
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui, grămada de moloz era mai înaltă de un stat de om. Iar între tocurile de lemn, așezat pe prag, cu capul gol și cărunt în palme, în costumul lui țărănesc și cu bocancii din primul război în picioare, stătea Tătica. Badislav Dumitru, poreclit Babuc, care credea că-și pierduse două fete-ntr-o singură noapte. "Stătea săracu' acolo, pe prag, și plîngea", avea să povestească de zeci de ori Maria. "Bietul tătica! Așa rău cum îl știi, zgârcit și cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu bocancii din primul război în picioare, stătea Tătica. Badislav Dumitru, poreclit Babuc, care credea că-și pierduse două fete-ntr-o singură noapte. "Stătea săracu' acolo, pe prag, și plîngea", avea să povestească de zeci de ori Maria. "Bietul tătica! Așa rău cum îl știi, zgârcit și cum o mai fi, n-are totuși inima rea. Doar că a fost prea muncit și chinuit din copilărie. Rămas fără părinți de mic, în grija unui frate mai mare care-l bătea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din care am trăit noi patru, Anica, Vasilica și cu mine, și nenea, unchiu' Florea. Ceilalți au murit de tuberculoză, cum era pe vremea aia. Dar cât erau ei de oameni simpli, de la țară, îmi aduc aminte cum se sfătuiau, tătica și mămica, pentru orice lucru. Mă trezeam noaptea, cum dormeam la picioarele lor, și-i auzeam vorbind: "Mario, uite, mâine trebuie să săpăm în deal. O fi prea devreme? Sau s-o mai lăsăm două-trei zile?" Și tătica ținea seama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]