38 matches
-
recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! ------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 17 iunie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - DE ZIUA TATĂLUI / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1468413357.html [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) by http://revistaderecenzii.ro/elena-buica-de-ziua-tatalui-17-iunie/ [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
mai scoteau un ban pe palincă și, apoi, îi scriau ele, tăticule, aici sînt prietenii noștri și, după ce ne terminăm școlile, noi aici vrem să rămînem, să ne luăm băieți din partea locului, că sînt tare inimoși și gospodari și, apoi, tăticuțule drag, noi aici ne-am născut și aici este îngropată mama noastră, tu chiar vrei să nu-i mai vedem niciodată mormîntul? și, cînd citea scrisorile, Lilicuța se jeluia de se prăpădea singură prin casă și nu mai știa cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a rămas toată viața aproape de inima și sufletul tatălui. Era chiar "cronicar" fidel al "universului de la Copou", scriind și despre mobilizarea generală în
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/3_sadoveanu_si_valeria_mitru_mihai_stirbu_1357114939.html [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a rămas toată viața aproape de inima și sufletul tatălui. Era chiar "cronicar" fidel al "universului de la Copou", scriind și despre mobilizarea generală în
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/3_sadoveanu_si_valeria_mitru_mihai_stirbu_1357114939.html [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
mâinile în cap, se sprijinea de gard și privea strada. Ce faci, tată? îl intreb cu frică să nu mă certe ca mama. Ce să fac, uite, stau aici. Tu ești fata mea, te iubește tata! Și eu te iubesc, tăticuțule! Începe să zâmbească, nu mai este încruntat. Când îi spun „tăticuțule”, el râde și-mi spune: „Eu sunt tătic-cuțel-cățel” și ne jucăm. Mă alinta, niciodată nu mă certa, îmi aducea mereu ceva bun și-mi lua apărarea în fața mamei atunci când
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sapte_ani_0.html [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
faci, tată? îl intreb cu frică să nu mă certe ca mama. Ce să fac, uite, stau aici. Tu ești fata mea, te iubește tata! Și eu te iubesc, tăticuțule! Începe să zâmbească, nu mai este încruntat. Când îi spun „tăticuțule”, el râde și-mi spune: „Eu sunt tătic-cuțel-cățel” și ne jucăm. Mă alinta, niciodată nu mă certa, îmi aducea mereu ceva bun și-mi lua apărarea în fața mamei atunci când făceam prostii. Lasă fata în pace! Ce-ai cu ea? A
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sapte_ani_0.html [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
clasa a opta cu o rochie albastră, lungă, cu o eșarfă care-i atârna până-n pământ. Apoi bucuria reușitei în clasa a noua la cel mai bun liceu din București, era la masă cu toată familia, ea, mami, și cu tăticuțul la care ținea foarte mult și lângă ea prietenul ei de la Predeal...Ultima fotografie o arăta singură într-o bancă la Biblioteca Universitară, citea Istoria literaturiide Călinescu... Ce scurt metraj făcuse ea din viața ei.... Marian mai reciti încă o dată
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ingerii_si_demonii_revolutiei_ion_ionescu_bucovu_1355767235.html [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
luați și pe mine... Hai, mă! Așa e că mergem? - Pui mic, de data asta, nu! E periculos. Tu n-ai auzit cum trag și pe-aici unii cu puștile? - Ba da! Dar zic și eu că aș vrea. Și tăticuțul meu e Îngrijorat! Mi-a spus să nu ies din curte. A auzit el, că s-ar duce cu furci și topoare, acolo, la Sfatul Popular, mâine, să-i schimbe pe unii. Dumnezeu știe! Nu e treaba mea, că sunt
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
a terminat treaba, am plecat bucuroși, dar și obosiți, spre casă. Maxim Bogdan cls. I E Visul Într-o seară am avut un vis frumos. Părea că e un orășel de piticuți. Fetițele erau cât un degetar, iar bunicuțele și tăticuții erau cât niște creionașe. Bunicuțele știau să facă din aluatul moale și pufos prăjiturele cu stafide, cozonăcei, plăcințică pentru nepoțeii zglobii. Mai știau să facă ciorbițe, supițe delicioase și 146 mâncau toți cu lingurițe, cuțitașe, furculițe din farfurioarele pline cu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
rău m-aș amărî cu el. Mai bine lipsă. - Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază glasul: - Oh, tăticuțule, tăticuțu’ meu scump, freacă-mă și pe mine nițel, că-mi ia pizda foc. Asta-i o replică dintr-o piesă pe care o repetam seară de seară până la saturație, ca un hatâr și o plăcere pe care ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stă În capul oaselor pe burta și pe pieptul meu, având grijă totuși să nu se lase cu toată greutatea, În timp ce-mi plimbă palmele peste umeri și brațe Într-o mângâiere continuă Însoțită de uitătura ei avidă. - Oh, tăticuțule, nu ești bătrân deloc. Ești slab, da’ ești vânjos și mușchiulos. Uite ce mușchi ai, uite ce bărbat. Și n-ai burtă deloc, da, așa-mi plac mie bărbații, fără burtă și mușchiuloși așa ca tine. - D-aia nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mușchiulos. Uite ce mușchi ai, uite ce bărbat. Și n-ai burtă deloc, da, așa-mi plac mie bărbații, fără burtă și mușchiuloși așa ca tine. - D-aia nu mai gătești tu, ca să nu fac burtă, ai? - D-aia, tăticuțule, vreau să fii suplu și frumos mereu. - D-aia te lași cu bucile astea mari pe burta mea, ca să mă subțiezi și să mă strivești? - D-aia, tăticuțule, d-aia. Da’ la noapte o să ieșim la Vraja Mării și-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia nu mai gătești tu, ca să nu fac burtă, ai? - D-aia, tăticuțule, vreau să fii suplu și frumos mereu. - D-aia te lași cu bucile astea mari pe burta mea, ca să mă subțiezi și să mă strivești? - D-aia, tăticuțule, d-aia. Da’ la noapte o să ieșim la Vraja Mării și-o să mâncăm mici și fripturi. În fiecare noapte o să ieșim de-acum Încolo. Gata, tăticuțule, nu mai strâng bani. Nu-mi mai pasă. Am scăpat de paguba de Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
astea mari pe burta mea, ca să mă subțiezi și să mă strivești? - D-aia, tăticuțule, d-aia. Da’ la noapte o să ieșim la Vraja Mării și-o să mâncăm mici și fripturi. În fiecare noapte o să ieșim de-acum Încolo. Gata, tăticuțule, nu mai strâng bani. Nu-mi mai pasă. Am scăpat de paguba de Laur, am rămas numai cu tăticuțu’ meu. O să mâncăm bine mereu și nu mai contează ce-o să fie la iarnă, și iar o ia de la capăt, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plăcere Îmi face: Nu, nu ești deloc bătrân! Ești vânos și frumos! Îmi place căpățâna aia a ta de taur când mi se-ndeasă Între țâțe! Când mă uit la tine cât ești de frumos, simt cum mă ud toată! Oh, tăticuțule, Îmi ia pizda foc! E ca o oglindă vie În care amețesc privindu-mă. - Ești un copil obraznic și lacom de șaizeci și unu de kilograme, și io un bătrân răpciugos și pofticios. Dar deja nu mă mai aude mistuindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bănuț trimis de el acasă. Deși vorbeau la telefon aproape zilnic, Victoria suferea foarte tare de dorul lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau să îi aducă suferință. Intrase într-un joc existențial care pentru ea părea complicat. Nu putea schimba deocamdată nimic din toate câte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
preot cu bani pentru Sfânta biserică, să fac parastas mare pe 13 iunie, Ziua de Înălțarea Domnului, pentru scumpii și dragii mei părinți, tăicuțul fiind erou în luptele de la Mărășești, să aranjeze monumentul eroilor, că noi am trăit numai cu tăticuțul, măicuța decedând la 43-44 de ani, deci să fac totul pentru pomenirea lor veșnică, pentru că eu nu-i pot uita nici o clipă. De n-oi mai fi, tot se face că eu am lăsat tot numai pentru ei, că am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
termine o căsuță cu două camere, că locuiam cu bunica, mama lui tăicuțu, înghemuiți ca vai de noi, dar noi ne simțeam bine. Apoi, cu puținul pământ de la bunica, a mai cumpărat și tăicuțu două-trei petice pe dealuri, a reușit tăticuțul nostru și-a altoit viță, a făcut biloane și a răsărit vița, iar noi copiii am săpat tot, și a plouat vița, și a început să facă vin, să avem și noi struguri ca să mâncăm. Făceam brazde în grădină și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Mite este neafectat de tot ceea ce i se întâmplă. Trece prin experiențe traumatizante ca un taur mereu întărâtat, neobosit în a o lua de la capăt, iar și iar, cu întreaga vitalitate a tinereții. Copil ignorat, ca și frații lui, de "tăticuțul nostru", neînțeles de mama care-l iubește mai mult pe Nicușor, puber găsindu-și fericirea în brațele unei Colivărese incandescent-temătoare, boxer de mare perspectivă, cu lovituri de o elaborată sălbăticie, "om-macara" în ocna Policolorului, săltând ca pe nimic, la nouăsprezece
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
probleme cu cocoașa croită la comandă, de cum s-a liniștit Al Doilea Război Mondial. - I-auzi! Clopotele! Și la noi, ca peste tot! - i am atras atenția Elenei. - Le-aud! Bine Însă că am ajuns. În rest, Îmi spune el, tăticuțul meu, de ce bat noaptea. - În seara asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
probleme cu cocoașa croită la comandă, de cum s-a liniștit Al Doilea Război Mondial. - I-auzi! Clopotele! Și la noi, ca peste tot! - i am atras atenția Elenei. - Le-aud! Bine Însă că am ajuns. În rest, Îmi spune el, tăticuțul meu, de ce bat noaptea. - În seara asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
White, unde ești? — La Arrowhead. Tocmai am citit jurnalul lui Lynn și am aflat de Întreaga poveste cu bătrînul tău, Atherton și Dieterling. Întreaga nenorocită de poveste! Acum sînt pe urmele unui suspect, iar după ce-l prind, uită-te după tăticuțul tău la știrile de la ora șase. — Vreau să cădem la Înțelegere. Ascultă... — Niciodată! *** Înapoi În L.A., repetînd traseul În căutarea lui Spade: Chinatown, Sunset Strip, Biltmore. Al treilea circuit de cînd pierduse noțiunea timpului. Chinezoii Începeau să arate ca băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îngălbenești ca Jak-jâdanu’ di la Vaslui! Adio ș-un praz verdi! Nu mai mă fac eu mari ca nenea Ionel, niciodată! Hotărât lucru, dom’șoara Elizăbet este de la oraș și este foarte inteligentă, ea știe adevărul și nu minte! Chiar tăticuțul meu spunea că jidanii sunt cei mai deștepți oameni de pe pământ și că ei conduc lumea! Da, are dreptate! Băiete, gata cu fetele! Altfel, nu mai ajungi tu mare și voinic, așa cum este Ionel, nu mai poți juca voley, fotbal
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îți iubești tatăl? Aș vrea să-l cunosc pe cel care ți-a spus primul, Varlaam! Va Își stăpâni cu greu un oftat iar umbrele nopții Îi acoperi roșul din obraji dar nu și durerea din sufletul său. Victor Olaru, tăticuțul său drag se lupta cu o boală grea, era În unul din marile spitale de boli nervoase din Iași, toate greutățile vieții Îl copleșiseră și nervii săi de jandarm Încercat cedaseră! Tatăl meu este realmente un om excepțional, chiar dacă acum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]