36 matches
-
un lector cu liberă trecere, recentul volum al poetului și eseistului Ion Pachia-Tatomirescu, intitulat „Urzici prin verze de Paris“ (Waldpress, Timișoara, 2013), nu epigrammatic, cum și e, ci - mai degrabă - sintagmatic, încorporându-l pe autor între Alphonse Daudet, al cărui Tartarin „nu minte, ci se minte“ (condescendent) și „Ulise“-le lui James Joyce, cu „umorile dumitale fantastice“ (p. 197). Între „textier“ ? (v. Mallarme) și „textologic“ (Valéry) e mică distanță. Epigrama crispata, dar extaziata caracterologic, cum și trebuie, devine în periodica volumului
PLUMIERA – DESPRE URZICILE LUI ION PACHIA-TATOMIRESCU de MARCEL TURCU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Marcel_turcu_plumiera_de_marcel_turcu_1386718595.html [Corola-blog/BlogPost/354716_a_356045]
-
mai tarziu Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția română-franceză. Octavian Sava a realizat emisiuni de varietăți și teatru la Radio România Actualități și Televiziunea Română. Împreună cu Alexandru Otti a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după "Tartarin din Tarascon" de Alphonse Daudet care a avut premiera la 21 august 1951. A compus numeroase scheciuri, monologuri și cuplete muzical-umoristice pentru programele de Revelion de la TVR, iar criticul Călin Căliman îl consideră un „umorist încercat”. Octavian Sava a debutat
Octavian Sava () [Corola-website/Science/328984_a_330313]
-
pentru a reveni mâine, mai proaspăt și mai armonios. N-am bicicletă pentru a-mi obosi corpul de plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale sălbatice! Te îmbrățișez cu disperare. Al tău, René. Marți, 21 mai 1974 Mon amour, sunt fericit că ți-a plăcut istoria povestită de marele Geronimo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959, p. 276. 69 Grupuri Nominale. (n. t.) 70 Bernardin de Saint-Pierre, Paul și Virginia (trad. de Victoria Ursu), Editura pentru literatură, București, 1907, p. 44. 71 Alphonse Daudet, Aventurile miraculoase ale lui Tartarin din Tarascon (trad. de Lidia și Daniel Corbu) Editura Dab Canova, Iași, 1992, p. 31. 72 Este analizată aici funcționarea unui fenomen lingvistic specific limbii franceze (n.t.). 73 Jean Giono, Unul din Baumugnes (trad. de Sorina Bercescu), Editura Univers
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vremii, București, 1943. Traduceri: Guy de Maupassant, Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei..., București, 1909, Dolofana, București, 1910, Răzbunarea, București, 1915; Honoré de Balzac, Călăul, București, 1910; Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, f. a. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, „Zări senine”, VLT, 1908, 7; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Zări senine”, VR, 1908, 3; Ion Marin, „Grădina raiului”, „Clipa” 1923, 19; Mihail Dragomirescu, Critică, I, București, 1927, 327; Dragomirescu, Scrieri, 255; G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
1943; Buga, îngr. Dora Mezdrea, pref. Liviu Franga, București, 2002. Antologii: Antologia Dobrogei, București, 1928 (în colaborare cu Apostol D. Culea). Traduceri: Eugène Fromentin, Dominique, București, 1922; Alphonse Daudet, Scrisori din moara mea, București, 1923, Din uimitoarele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, București, 1942; Ivan Turgheniev, Anciar sau Arborele morții, București, [1912]; N. Iorga, Istoria românilor și a civilizației lor, București, 1929; Tălmăciri alese din Sf. Ioan Gură-de-Aur, București, [1937]; Samuel Smiles, Ajută-te singur sau Caracter, purtare și stăruință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Izbânzile lui ca traducător sunt versiunile pe care le realizează din Charles de Coster (Legenda și întâmplările vitejești, vesele și glorioase ale lui Ulenspiegel și Lamme Goedzak în ținuturile Flandrei și aiurea, 1947), Aleko Konstantinov (Bai Ganiu, 1955), Alphonse Daudet (Tartarin în Alpi, 1956, Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, 1956), Branislav Nușici (Anii de școală, 1957). Ca publicist, B. are un condei teribil de spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
le realizează din Charles de Coster (Legenda și întâmplările vitejești, vesele și glorioase ale lui Ulenspiegel și Lamme Goedzak în ținuturile Flandrei și aiurea, 1947), Aleko Konstantinov (Bai Ganiu, 1955), Alphonse Daudet (Tartarin în Alpi, 1956, Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, 1956), Branislav Nușici (Anii de școală, 1957). Ca publicist, B. are un condei teribil de spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
f.a.; Charles de Coster, Legenda și întâmplările vitejești, vesele și glorioase ale lui Ulenspiegel și Lame Goedzak în ținuturile Flandrei și aiurea, București, 1947; Aleko Konstantinov, Bai Ganiu, pref. Simion Rusachiev, București, 1955 (în colaborare cu Tudor Călin); Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, 1956, Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, București, 1956; ed. pref. Elena Beram, București, 1970; Branislav Nușici, Anii de școală, pref. trad., București, 1956 (în colaborare cu Dorin Gămulescu). Repere bibliografice: Vianu, Opere, III, 177-181; Perpessicius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
și glorioase ale lui Ulenspiegel și Lame Goedzak în ținuturile Flandrei și aiurea, București, 1947; Aleko Konstantinov, Bai Ganiu, pref. Simion Rusachiev, București, 1955 (în colaborare cu Tudor Călin); Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, 1956, Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, București, 1956; ed. pref. Elena Beram, București, 1970; Branislav Nușici, Anii de școală, pref. trad., București, 1956 (în colaborare cu Dorin Gămulescu). Repere bibliografice: Vianu, Opere, III, 177-181; Perpessicius, Opere, VII, 103-104, VIII, 339-343; Constantinescu, Scrieri, I, 345-349
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
spate, unde după plecarea spre front rămîneau diplomații asistam la debarcarea răniților, alături de "corespondenții de război", faună specială ce mergea de la bătrînul hîrșîit, albit în meserie (în majoritate englezi tăbăciți în expediții îndepărtate prin Africa și Asia...), la tipul de Tartarin cu tot felul de centiroane puse peste costume în carouri, cu cizme înalte și înarmați pînă în dinți. Toată această lume, împiedicată să urmeze armata, ardea de nerăbdare, uitîndu-se pe ferestrele spitalelor încărcate de răniți. Organizațiile sanitare ar fi fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prezenta în mod alterat adevărul, creând fabule imaginare (fabulație) sau de a simula stări anormale somatice ori psihice (simularea bolilor) (E. Dupré). În sensul acesta, E. Dupré descrie mai multe tipuri de mitomanie: mitomania vanitoasă, avându-l ca model pe Tartarin din Tarascon; mitomania malignă, cu caracter de intrigă și acuzații imaginare îndreptate împotriva altora (denunțul anonim); mitomania perversă, pusă în serviciul tendințelor vicioase și perverse; mitomania erantă, legată de dorința de schimbare, având un net caracter de refugiu. Pentru E.
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
va ocupa diverse funcții, ajungând redactor-șef adjunct în Redacția culturală. Va răspunde de emisiunile pentru copii, de cele de satiră și umor ori de emisiunile de teatru la microfon. Debutează ca realizator radiofonic în 1951, cu o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet. Inițiază în 1959 primul concurs radiofonic de cultură generală („Drumeții veseli”) și este autorul primului serial TV românesc, Aventurile echipajului Val Vârtej. În 1964 se transferă la Televiziune, devenind redactor-șef adjunct și redactor-șef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
am uitat pe secțiunea acestei colecții de titluri care se referă la clasici (mai regăsim și cărți pentru preșcolari, pentru școala primară și gimnaziu). De la Frances Hodgson Burnett, cu Micul Lord, la James Fenimore Cooper și Ultimul Mohican, sau la Tartarin al lui Daudet, fără să uite de Dumas, Kypling, Jack London, dar neocolindu- i nici pe Melville sau Kafka, pe Poe sau pe Oscar Wilde, selecția pare desprinsă dintr-o lume îndepărtată, în care nu s-a auzit de jocuri
Cărți pentru copii () [Corola-journal/Journalistic/3684_a_5009]
-
și Corneliu Vadim Tudor au suferit o sancționare - primul nu purta coronița inocenței, al doilea își păstrează în liniște, netulburat de adversari de talie, titlul de campion într-ale calomniei, defăimării, terfelirii. Dar ce vină avea postul de televiziune? Aici, tartarini de ocazie, ce ar fi îndesit fumul cafenelelor din trecut, ne exhibau fotografii cu scaunul de pe care se ridicaseră să fotografieze, completându-ne noțiunile despre conspirația mondială ce se urzește strâns în jurul țărișoarei noastre, când nu ne aduceau la cunoștință
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
alt rînd "dușmanul neîmpăcat al tuturor pălăvrăgelilor", și cert este că narațiunile lui i-au scos din ring pe mulți palavragii, silindu-i pînă la urmă să se recunoască învinși. Că vînătoarea este congeneră cu literatura ne stă mărturie și Tartarin din Tarascon. în mijlocul cabinetului său de lucru, ai cărui pereți sînt căptușiți de sus pînă jos cu arme din toate țările lumii (carabine, revolvere, săbii, cuțite, pumnale, săgeți, ghioage, boxuri), pe o mescioară rotundă se află lecturile favorite ale eroului
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
nimerește mai multe alice în propria lui șapcă este proclamat regele zilei și, seara, reintră triumfal în oraș, fluturîndu-și cascheta ciuruită, în sunet de fanfare și în hămăit de cîini. Evident, acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza. Hotărîtoare, în condițiile locului, e însă văpaia soarelui meridional, care transfigurează totul, făcîndu-l să pară altfel decît este
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
decît este: "Omul din Midi nu minte, se înșală. El nu spune întotdeauna adevărul, dar crede că-l spune... Minciuna lui nu-i o minciună, ci-i un fel de miraj...". împins de la spate de un zvon stîrnit în oraș, Tartarin se decide să plece în Africa. Nu înainte, nota bene, de a fi studiat cu atenție bibliografia aferentă: memorialele lui Mungo Park și René Caillé, ale lui Livingstone și Henri Duveyrier. îl citește cu nesaț mai ales pe Jules Gerard
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
asigură expeditorului o întoarcere triumfală. Aclamat de întreaga populație a orașului, eroul se îndreaptă liniștit spre casă, începînd chiar din mers povestea marilor lui întîmplări: "- închipuiți-vă într-o seară, în plină Sahara..." Lanțul narativ dobîndește astfel o nouă verigă, Tartarin relevîndu-se ca un vrednic discipol al romancierilor lui preferați. Literatura naște vînătoare și vînătoarea literatură.
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
O caracteristică), cum se intitulează cel dintîi text, vede lumina zilei la 2 martie 1900, în al doilea număr al ziarului ieșean "Liberalul". Urmează, la 8 martie - "Homunculus", la 20 martie - "Bădăranul boierit", la 13 aprilie - "Geanabetul", la 21 mai - Tartarin din Delea Veche 1 și, în fine, la 1 iunie - Giboyer de la Bolta Rece. "Liberalul", se cuvine spus, nu era un ziar nou. El înlocuia vechiul organ de presă al clubului liberal din capitala Moldovei, "Propaganda", care nu mai apăruse
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
însuși partidul care a avut temeritatea de a se pune sub cîrma unui asemenea temperament se va ruina de puterea lui dizolvantă... Însă între paginile negre ale istoriei neamului va rămînea neștearsă această epocă, să sperăm, scurtă. Caracteristici literare V Tartarin din Delea Vechie Les orateurs de profession ont au fond de leur mémoire plusieurs phrases toutes faites, utiles ou plutôt inutiles partout, moyens de métier... car le but de l'orateur n'est pas peindre, mais de toucher l'auditeur
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Numa e un meridional, un fel de tarasconez. Însă, dacă Daudet crede că numai "en France tout le monde est un peu de Tarascon", se înșeală... Cum numai în Franța? Dar retorul nostru național, talentul drenat al nostru? Da, un Tartarin se poate naște și în Delea Vechie! Da, da, în această modestă mahala a Bucureștilor, în familia unor onorabili zarzavagii din Capitală... Fără doar și poate, în pieptul retorului drenat, sub cutele enormului foulard de mătasă, palpită inima unui veritabil
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
romanul În preajma revoluției, ministrul Nitza Vasilescu, al cărui prototip e negreșit Take Ionescu, îl îndeamnă pe Vania Răutu, care îl vizitează la Sinaia, să ceară "recunoașterea". (Subînțeles rămîne că i-o și facilitează!) 5 Nu mă mai opresc asupra lui "Tartarin din Delea Veche", al cărui prototip, Barbu Delavrancea, fost liberal trecut la conservatori, primar al capitalei în acel moment, se recunoaște ușor. Precizez, în treacăt, că "homunculus" era dr. A. Culianu, fiul profesorului N. Culianu, șeful clubului conservator ieșean, "bădaranul
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
talie respectabilă, care picase ca trăznită în dosul calului, fiind pălită în frunte, între amîndoi ochii." Povestea, după gustul meu, e lipsită de suflu eroic, vînătorul neînfruntînd nici un risc, iar leoaica bătrînă îmi amintește, vrînd-nevrînd, de leul orb al lui Tartarin. Mai aptă a trezi emoții puternice e vînarea altor specii, cum ar fi, de pildă, rinocerul: "găsindu-mă în fața animalului, am abia timpul să ridic carabina la ochi și s-o descarc în umărul drept al acestuia, care, înaintînd spre
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]