27 matches
-
fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
dovedește, să recunoaștem, fermecător (cum am putea uita ușor coregrafia brațelor lui atunci când imită gestul groparului care-i aruncă tigve ? Sau naturalețea dezarmantă cu care ne mărturisește lipsa-i de vitalitate comparativ cu a ciobanului acela ?...), chiar dacă româna lui este tatonantă și multe dintre lucrurile pe care le spune le știam deja din cărți. “i-apoi, cum să nu iubești un om care a scris că visează o lume formată numai din leneși și din esteți ? țuțea punea această întrebare (cam
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
încercare de circumscriere ideologică a mișcărilor de extremă dreaptă de la noi e peste măsură de dificilă. (Z. Ornea constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea sunt lipsite de o minimă coerență programatică. Doctrina însăși se încheagă tatonant, mai degrabă din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit gardist reprezintă un act artistic în sine: De vreme ce legionarismul era considerat, el însuși, făuritor
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
capacitate artistică de a sugera stările de conștiință prin imagini recurente (lăstunii în zbor amenințător, apa învolburată a Nistrului, orizontul aprins, sângeriu). Nimeni în literatura basarabeană nu are fraza arborescentă a lui Vladimir Beșleagă, o frază cu numeroase ramificații, interogativă, tatonantă și cercetătoare ca brațele unei caracatițe: "Despre cele ce s-au întâmplat când a trecut întâia dată dincolo și a încăput pe mâinile nemților, iar apoi Bărbosu l-a mânat din urmă, până la mal, acolo i-a dezlegat ochii ca să
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
ani, în revistele ,Dilema" și ,Avantaje". E greu și să transcrii, pur și simplu, toate aceste nume (fix cincizeci), dimpreună cu profesiunile lor. Ne putem face o idee despre dificultatea de a dialoga cu toți acești oameni, de a intra, tatonant, în sufletul și în mintea lor, fără curiozități joase, doar cu dorința de a contura un profil interior. Tita Chiper nu urmărește contururile unor tipologii, cu atât mai puțin liniile unor portrete abstracte, în care să introducă propriul fond de
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
sau mai puțin conexe. Le-am menționat, totuși, din pricina contrastului izbitor cu restul cărții, altminteri extrem de mobilă intelectual. M-a uimit, de pildă, să văd cum rețeaua de suspiciuni a lui Gelu Negrea funcționează exemplar în intrările de dicționar și tatonant în anticamerele acestor intrări. Secvența dedicată lui Costică Parigoridi (din Repausul dominical) se încheie cu o observație formidabilă: "V-ați întrebat vreodată ce va să însemne inocenta sintagmă Ťrepaus dominicalť? Păi, ce să-nsemne: ziua a șaptea, duminica, destinată de
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
într-un spațiu? - și contam pe posibilitatea de a conduce niște cercetări fructuoase cu aparate și materiale, cu ajutorul ipotezelor antropologiei structurale. Iată, așadar, perspectiva teoretică cu care am început aceste investigații - deci a fost vorba, la început, de niște încercări tatonante. Ați dat cărții Dv. un subtitlu: "România milenară. O privire interioară". Dar, la un moment dat, citind cartea, am întîlnit și expresia "o privire de departe". V-aș ruga să vorbiți puțin despre acest pasaj, despre această relație - ce presupune
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
a lui HRP) de la lansarea cărții. Anume uriașa discrepanță dintre receptarea culiselor și apariția scenică a verdictelor. Pe cât este de adecvată, subtil nuanțată și precisă cea dintâi, contribuind decisiv la cotarea produsului cultural la bursa zilei, pe atât este de tatonantă, excesiv de prudentă, când nu inexistentă (din calcul, lașitate, indiferență, invidie, răzbunare etc.) cea de-a doua. E de găsit aici exact deosebirea dintre spațiul privat și cel public, la noi, pe scurt: distanța dintre curățenia și dichisul din apartamen-te și
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
romanul lui Petru Dumitriu. Și aici, și acolo, personajul-narator e un artist al disimulării, oferind celor din jur și lumii întregi câte o mască zâmbitoare ori binevoitoare. Sub aceasta sticlește însă, amenințător, identitatea profundă, cu adevărat scelerată la Erasmus, încă tatonantă în ale binelui și răului la Babis doi. Spre deosebire de predecesorul său, care împingea voit faptele înspre un punct al dezastrului familial, obținut la final, fostul ajutor de arhivar își propune un obiectiv mai modest: să fie mulțumit cu sine însuși
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
cei ai locuirii. Micul palat baroc al Biancăi Balotă, de pildă, abundă în enumerări, ca-ntr-un inventar al recunoașterii rădăcinilor (venind dinspre Sadoveanu, Voiculescu, Mateiu Caragiale). Tot aici, Mihai Zamfir cu Acasă. Susceptivii sunt reticenți, neîncrezători, proza lor e tatonantă. Iau răul lumii asupra lor, privirea le e adesea neagră, vag resentimentară și maniacală. Vezi proza lui Anton Holban, ca variantă autoscopică blocând propria existență sub lentila insistentă și sâcâitoare a analizei, dar și, parțial, Fetița lui Mihai Zamfir. Personajul
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
o anume perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera metatranzitivitatea definitorie pentru acest spirit sintetic." S-o admitem neezitant, avem postulat în rândurile citate un concept credibil și convingător. Unul în stare să concureze cu succes tatonantele până acum încadrări intertextuale care s-au dovedit funcționale mai cu seamă în paradigmele autonomiste și care s-au pretat popularizării în chip neașteptat de rapid. Fiindcă, dacă reducționismele binare de tipul referențial / textual au putut crea școli axate pe
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă parte, concomitent și nu de puține ori contradictoriu, încercări ritmate de a descoperi o nuanță personală, un rost personalizat, un
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
de îngrijitor al Vioricăi Nișcov - de tomuri la fel de masive, din categoria Jurnalului de epocă al lui Mihail Sebastian. Sau, cu un cuvenit bemol, din aceea a Războiului cu toată lumea declarat de Eu-gen Ionescu. Sunt, acestea, cărți care aduc, în climatul tatonant de după căderea comunismului, ceva din vitalitatea trecătoare, foiletonistică, a unei perioade pe care - din obișnuință didactică - cei mai mulți o admiră prin rudimentarul mecanism al reducției la esență. Bineînțeles că anul 1933 ar putea trece, sub o marcă mediatică, drept anul romanului
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
că va trebui în primul rând să servești pe cei din jurul tău. Pregătește-te pentru asta.»" (pp. 117-118) Avem aici un model cuprinzător pentru ceea ce înseamnă dominația acestui protagonist informal (adică, repet, „neoficial") asupra celuilalt personaj de prim plan, încă tatonant. Creșterea acestui copil, maturizarea lui interioară vor fi vegheate din umbră de discreția unor asemenea sfaturi nici măcar rostite până la capăt. Fără acestea, cartea (dar nu numai cartea, ci și traiectoria intimă cuprinsă în ea) ar fi arătat cu totul diferit
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
aici, cum se folosește romanul, știm în ce dozaj și cu ce eventuale precauții trebuie administrat el, dar ne lipsește eticheta care să ne indice prețul. Lucrul se poate, desigur, explica prin vechea convenție a criticii de întâmpinare, mai mereu tatonantă când vine vorba de autori aflați la prima carte. Entuziasmele gratuite sunt - laolaltă cu malițiile sau nemulțumirile - temperate domolite, retrase în teacă. Traseul unui scriitor nu se poate aproxima din prima carte publicată, iar surprizele sunt, îndeobște, mai așteptate chiar
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
nimic, până de curând, din versurile publicate sau nepublicate ale lui Ion Monoran, surpriza descoperirii unui poet pe cât de original, pe atât de proaspăt a fost una considerabilă. Nici una dintre pa-ginile volumului de față (având un cuprins eterogen, unele variante tatonante și câteva secvențe experi-men-tale) nu datează, deși ele îl reproiectează pe Marcel Tol-cea "un-deva pe bordura umedă a anilor '70"... Contează mai puțin că, pe vremea aceea, poetul deja format frecventa cenaclurile timișorene, după ce fusese exmatriculat din liceu și trimis
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
timp, toate oportunitățile epice oferite de tehnica folosită. Narațiunile sale nu sunt niciodată lineare, duse previzibil dinspre un început către un final concluziv. Prozatorul alege un punct oarecare și trage fire subțiri înapoi și înainte, în trecutul și în prezentul tatonant al personajelor, pentru a le fixa, dar și nuanța identitatea: morală, socială, psihologică. Flashback-ul este frecvent utilizat, pentru a se furniza un spor de informație și semnificație. În Pana de lumină, scrisă la persoana I singular, întreaga istorie a
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
Prin gabriel chifu, alterul cu minusculă, se avansează o istorie personală pe mai multe voci, cartea putând intra, parțial, și la categoria „istorii personale” reinterpretate ca esențe de Istorie. Excelente quilt-uri narative sunt Supraviețuirile lui Radu Cosașu, alcătuirile de „fleacuri” tatonante ale lui Livius Ciocârlie, prozele lui Mihai Măniuțiu. Cursa de șoareci. În Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni, Petru Cimpoeșu alege un tip de construcție folosit mai ales în proza polițistă, dar și în cea parabolică. Se delimitează un
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
nimfomană (o spune și autorul într-un fals epilog, confruntare epistolară lămuritoare și ambiguă cu eroina sa), ci gurmetă - o degustătoare de plăceri erotice, cu o ars amandi pe cât de sofisticată, pe atât de dezvelită. Mici amintiri ale sexualității incipiente, tatonante, chiar dacă direct și frust exprimate, se varsă în matca arsenalului de cuceritoare, prinzând în bolduri colecția de (a)cuplări, cu trofee de toate soiurile, ca în parada de bărbați a Ruxandrei Cesereanu sau în cea de femei a lui Esterházy
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
când a fost inaugurată ediția Platon, era singurul din echipa volumului I care nu trecuse prin facultatea de clasice. Lucrul acesta nu l-a împiedicat să aibă, cu Alcibiade I, una dintre cele mai bune traduceri ale acelui începător volum tatonant. Noica a sperat să-l îndepărteze cu vremea de logica făcută ca pur exercițiu în sine sau, mai degrabă, să-l facă s-o reântâlnească după ce ar fi executat un vast ocol prin metafizică. Așa a început acel extraordinar curs
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă rareori respectată... În ceea ce privește ideologia artistică a revistei — fără a se situa neapărat „în continuitatea lui Dada” -, aceasta e în consonanță cu constructivismul abstracționist al momentului și cu futurismul lui F.T. Marinetti. Luările de poziție programatice sînt deocamdată puține și tatonante (ex. „Premergătorii“ de Ion Vinea; o variantă a acestuia, „Precursorii“, apăruse în Luptătorul, nr. 295, 18 iunie 1921). Sînt publicate, în schimb -, pregătitor - texte militante în favoarea „artei noi”, majoritatea — traduceri (ex. „Contra artiștilor imitatori“ de Theo van Doesburg, liderul grupării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre viețile lor. Cu toate acestea, autorul german vede mai degrabă o opoziție între divinație și profeție. Argumentul său este următorul: "Revelațiile profetice se caracterizează prin faptul că în mod obișnuit ele nu sunt solicitate printr-o pregătire metodică sau tatonantă (ca în cazul divinației n.n.), ci țâșnesc în mod spontan și sunt primite cu pasivitate. Acesta este și faptul care opune profeția divinației"17. Or, lucrurile nu stau tocmai astfel dacă avem în atenție una dintre definițiile divinației care vine
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
toate palierele prozei lui P. În fiecare text, fie el roman sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din doi băieți și o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În această din urmă proză, combustia psihologică depășește observarea simplei agitații nervoase, a pripelii și radicalismului juvenil, caracteristice mai tuturor personajelor de prim-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
anticipării simbolismului prin ceea ce a constituit "perioada albă" în pictura ultimului Grigorescu, prin intersectarea unei alte sensibilități afine în ce-l privește pe pictorul român, cea a picturii whistleriene cu monocromatismul ei sugestiv. Ar fi vorba de un simbolism incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]