118 matches
-
de orientare estetică (cenaclurile reale sînt adesea mai exclusiviste). în plus, comparînd site-urile românești de poezie cu unele asemănătoare redactate în alte limbi se pot observa, în linii mari, cîteva tendințe specifice: viziunea poeziei ca meșteșug și artificiu, refuzul taxinomiilor, interesul mai pronunțat pentru aspectul formal și chiar lingvistic al textelor. Comentariile sînt la fel de diverse ca textele. Limbajul lor cuprinde, în mică măsură, jargonul Internetului (a posta); se caracterizează, ceva mai mult, prin dezinvoltura și oralitatea oricăror liste de discuții
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
ai vrut să exprimi?"; "sper să nu fiu iar pus la zid, dar pentru că am dificultăți majore în întelegerea/ simțirea unor astfel de texte, aș dori să întreb dacă aici se vorbește despre iubire...". E interesant că sînt aproape absente taxinomiile, clasificarea tematică sau formală a textelor: o tendință care, de fapt, caracterizează în genere critica și istoria noastră, devenind și o tradiție a școlii (ca și preferința pentru formă). La fel de puternică este evitarea depistării de modele (adesea evidente: de la Sorescu
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
de scriitură mai relaxată, mai destinsă, capricioasă. Și într-adevăr, după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea categoriilor în căsuțe, la noi taxinomii. El se ocupă acum de nuanțe, de aprofundări, de autori sau chestiuni pe care nu le abordase încă, dar care-l interesau de mai demult. încă din Opera artei, iconicul sub forma unor reproduceri își face loc în volumele sale
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
neconformistă a acestei energii, ușor dezabuzată, ce te îmboldea să dai cu tifla în manieră ,post". Încă nu venise vremea afirmării depline pentru această postumitate Ťŕ la roumaineť. Deci generațiile și promoțiile, atît de de abuziv confiscate mai apoi de taxinomia criticilor, puteau citi laolaltă și amestecat cele dintîi texte ale generației beat care pătrundeau tardiv în România, odată cu primele texte, și ele tîrziu ajunse pe la noi, ale poeților ,canibali" brazilieni sau în concomitență cu receptarea primilor deconstructiviști francezi, fără să
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
fără ele, deschizîndu-ți porii cum trebuie)..." ...prin Țara Intermediară Spre deosebire de Dan Stanciu (deși ,diferențele sînt de ordin vestimentar" cum spune propriul laitmotiv), Iulian Tănase este mai jocular și mai discursiv. El scrie mai relațional, poate prea controlat, construind o oarecare taxinomie a inconștientului poetic. Textul se dezvoltă apoftegmatic și, mai ales, în jurul noțiunilor suprarealiste familiare. Devine astfel și mai clară imaginea unei mitologii paralele, ușor parodice, atent construită cu personajele și simbolistica ei. Stările intermediare" și straniile evenimente, precum Congresul Hieroglifelor
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
desemna o poșetă-sacoșă foarte încăpătoare, organizată sub forma unui dicționar personal, à la Montaigne, curprinde volumele Barbadrac, Codicille și Apostille. Suită cu accente autobiografice, scrisă de cel care ne-a impresionat și convins, timp de decenii, cu rigoarea clasificărilor și taxinomiilor din Figuri, ea dezvăluie un Genette pe alocuri elegiac, adeseori ironic și autorionic, fin observator al comediei umane, care îl amuză și interesează în egală măsură, Genette care acum, se ia, în primul rînd, pe sine ca obiect și subiect
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
dea legi care să le tempereze elanul caftitor" (Gândul, 30.10.2007); "a ales un mod de-a dreptul caftitor să îi încurajeze" (Ghimpele de Cluj, 1.10.2008). Ca substantiv, caftitor apare destul de des în construcții glumețe, ca de taxinomie științifică, care indică și victima tipică, evocând o anume stabilitate a activității: "un fotbalist caftitor de babe" (sighisoara-samizdat.ro), "gloriosul caftitor de suporteri" (Evenimentul zilei, 17.03.2006); "caftitor de ziariști" (forum.realitatea.net, 4.12.2007) etc. Bine reprezentate
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
jurnal și poem în proză. La limită, s-ar putea înscrie, ca și Paltonul de vară de Mircea Horia Simionescu, de pildă, sau ca Supraviețuirile lui Radu Cosașu, în categoria autoficțiunii apolinice, al cărei proto-creator ar fi Marcel Proust (cf. taxinomia lui Alexandru Matei, din Ultimele zile din viața literaturii). Mărturisesc însă că am citit această "istorie" în fărâme, în ciuda stilului artist și a configurației literare, mai ales ca pe un emoționant document de viață, deopotrivă personală și colectivă. "Lumea" povestașului
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
în sine, sunt bune sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de style, ces " fleurs de la rhétorique ", posent deux problèmes d'ordre théorique. Le premier fait référence à la tache de leur nomenclature. En ce sens, un ouvrage de référence est le " traité complet " des figures de Fontanier, qui constitue " la taxinomie la plus riche et systématique en la matière "311. On y retrouve leș figures de signification, de construction, d'élocution, de style et de pensée.312 Le deuxième problème concerne la tache d'établir leș conditions d'emploi et leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
creșterea economică la acumulare și productivitate. “Pentru aceste motive - nota Rodrik - este cel mai bine să gândim acumularea și schimbarea productivității ca determinanți proximi ai creșterii economice, în cel mai bun caz. Pentru determinanții mai profunzi, găsesc că este utilă taxinomia următoare: 1.geografia 2.integrarea (comerțul exterior) 3.instituțiile. Geografia se leagă de avantajele și dezavantajele posedate de localizarea fizică a unei țări(latitudinea, proximitatea de căile navigabile, climatul ș.a.m.d.). Integrarea privește mărimea pieței și beneficiile (ca și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în sine, sunt bune sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întrucât specularea conceptului de exil se păstrează de la un capăt la altul într-o gramatică metafizică, condiție inevitabilă într-o lucrare în care accidentul exilului este extrapolat esenței umanului. Prima parte a eseului, ocupată de teorie, este finalizată printr-o taxinomie a exilaților. Cea dintâi din cele trei clase taxinomice e ocupată de „ExPatrioți”, marcând, într-un vocabular inspirat de S/oren Kierkegaard, stadiul religios. ExPatrioții sunt cei care, prinși în blocaje sentimentale, „nu pot să se desprindă mental de spațiul
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
circumscrie „aria paradisiacă - așadar aproape imposibilă - a transculturației”. Echivalând cu o „resetare a ființei”, cu o maximă disponibilitate și eficiență în sensul reconstrucției identitare, clasa ex-patrioților este o categorie utopică și, prin urmare, nu este ilustrată de vreun nume. Această taxinomie va structura, în continuarea eseului, studiile de caz, scrise cu finețe analitică, rigoare conceptuală și farmec speculativ. SCRIERI: Graffiti, București, 1999; Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, 2003. Repere bibliografice: Iulian Boldea, Hedonism și ironie critică, „Cuvântul”, 2000, 4
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul Critica de poezie, ce deschide volumul Semnele realului, își declară adeziunea la „profilul de autor”, pe care îl contrapune atât tiraniei metodelor în vogă, cât și taxinomiilor abstracte: „câți autori, atâtea formule”. Și Textul și realitatea (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) ori Obsesia credibilității (1996) vor fi tot culegeri de cronici care ambiționează să dea „un tablou echilibrat și complet al literaturii actuale”. Însă criticul
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
Civilizației geto-dacice, influențelor culturale ale coloniilor pontice grecești, prezenței lui Ovidiu la Tomis, activității misionare și culturale a scriitorilor creștini din perioada străromână le sunt consacrate paragrafe succinte, dar relevante. Într-o tratare sintetică, despovărată de tentația recurgerii excesive la taxinomie și la recenzarea corpusurilor, este panoramată creația populară orală. În prezentarea perioadei vechi și în cea a începuturilor perioadei moderne, factorilor culturali (civilizație materială, răspândirea tiparului și circulația tipăriturilor, religie și organizare ecleziastică, ideologii, mentalități etc.) le este acordată o
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
de o parte, pentru a scăpa de cei care par a fi radical diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia lor să ne rezolve prin excludere, prin îndepărtare, prin „precise” taxinomii nosografice temerile iraționale, frica de propriile noastre fantasme angoasante. Din fericire, instrumentele raționalității, și anume îndoiala carteziană și gândirea critică, ridică voalul de deasupra unei astfel de obtuzități și îi determină pe G. Deleuze și F. Guattari să afirme că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal, ca narator, și, pe de altă parte, își face personajele să se exprime în vorbire directă (narațiune mixtă); în dramă, poetul dispare în umbra personajelor sale (...)172. Invocarea venerabilei taxinomii nu ar avea, în sine, de ce să pară inadecvată sau incomodă, nu mai mult, în orice caz, decât alte clasificări sau ierarhizări inevitabile în orice încercare de ordonare teoretică a câmpului literar. Însă iluzia retrospectivă prin care poeticile moderne (acelea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cea epică, subiectiv-obiectivă)175. În linii mari, întreaga confuzie pornește așadar de la o substituire (involuntară sau nemărturisită) a criteriilor. Dacă la Platon și Aristotel împărțirea fundamentală avea un statut bine determinat (referindu-se explicit la modul de enunțare al textelor), taxinomiile ulterioare, în special romantice și postromantice, nu mai înfățișează în schimb epicul, liricul și dramaticul ca pe niște simple moduri de enunțare, ci ca pe niște adevărate genuri, a căror definiție, „presupune dinainte și în mod inevitabil un element tematic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autorului dintr-un alt studiu, în care este adusă în prim-plan distincția între ficțiune și dicțiune. Dacă domeniul ficțiunii a fost dintotdeauna considerat drept „constitutiv literar”, domeniul pe care el îl denumește - din rațiuni ce țin și de simetriile taxinomiei - dicțiune (adică acela al literarității bazate pe criterii formale), se subîmparte, la rândul său, într-un nucleu constitutiv literar (reprezentat de poezie) și o zonă amorfă, a textelor non-ficționale în proză, a căror literaritate este condiționată de anumiți factori externi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
corespondențe și infiltrări dintre dinamica genurilor, pe de o parte, reprezentare și „extratextualitate”, pe de alta. În același timp - și la acest punct ne vedem nevoiți să îi dăm dreptate lui Dominique Combe - , chiar revizuită și redefinită în termeni „arhigenerici”, taxinomia tradițională a genurilor nu pare să ne ajute foarte mult în tentativa de a schița un profil exact al literaturii de astăzi. Oare nu cumva poezia, despre care Genette nu afirma altceva decât că tinde să se confunde cu liricul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
discursive (fie că e vorba de romane, jurnale, dicționare sau lyrics-uri de muzică ușoară), asamblate și combinate după o tehnică a bricolajului, ne dăm seama că ne aflăm în fața unor texte inclasabile, ce depun mărturie despre „noua funcție perversă” a taxinomiilor, oscilând între exhibarea mărcilor originalității și renunțarea ironică la orice tentativă de diferențiere 288 În plus, aspectul fragmentar al cărții nu are legătură doar cu convențiile scriiturii, ci trimite implicit la căutarea acelei „măsuri a timpului”, specifică pentru creația tondelliană
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce este de obicei contabilizat de către adulți și statisticile infracțiunilor și delincvenței. Lipsa de respect", definită de elevii francezi drept cel mai frecvent act de violență suportat de aproape jumătate (47,8%) dintre elevi, cu greu ar intra într-o taxinomie a infracțiunilor. Am putea socoti, bineînțeles, că e excesiv să se contabilizeze o asemenea categorie, că e prea mult să se țină cont de cuvântul copiilor care, întrebați de cercetători, ar confunda ușor suferința resimțită cu violența. Totuși nu asta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]