302 matches
-
Vă mai aduceți aminte decembrie’89? strigau în studioul 4 al TVR. Pe cine, ce? Nu mai conta. Mi-a venit în minte acest episod televizual fondator de falsă mitologie, după alegerile de ieri. Nu sunt analist/comentator politic. Cele ce urmează sunt despre alegeri și lipsa lor. Alegerile pe care eu le fac, le fac gândindu-mă la ceilalți, nu la mine. Mai și greșesc
„Am învins” by https://republica.ro/zam-invins [Corola-blog/BlogPost/337723_a_339052]
-
conștiință a adevărului, un spirit direct și în direct. Am spune, apropo de volumul „Prof pe drum” (București, Editura Curtea Veche, 2008; traducere din engleză și note de Ioana Avădani) că, fiind direct, Andrei Codrescu era inevitabil să nu fie televizual. Demersul principial al cărții este de a face transparentă America. Modul de generare textuală este acela de scoatere din ascundere, de transparentizare, de clarificare, de iluminare. Pe fond, cartea se individualizează și dintr-un alt punct de vedere. Există cărți
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/andrei-codrescu-transpareanta-s-u-a-u-s-a-transparence-book-review-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
după care se fac filme, există cărți care se fac după filme, aceasta este o carte a unui film cu care, în paralel, se face deodată. Probabil, intuind idealul de transparență al lui Andrei Codrescu și propensiunea-i implicită către televizual, omul de televiziune Roger Weisberg îi propune în 1990 proiectul unui film având ca obiect o călătorie în Florida, cu mașina, și comentarii de drum asupra bizarelor „atracții ale drumurilor regionale” (p. 11). Propunerea este de neacceptat: Andrei Codrescu nu
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/andrei-codrescu-transpareanta-s-u-a-u-s-a-transparence-book-review-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
ai timp pentru că ești prea obosit, atunci... cui te închini ??? Dacă majoritatea timpului alergi pentru trup, iar sufletul... în suflet îți toarnă alții ce vor ei, atunci cui te închini? Totul este MAGIE, MISTER și OCULT în cultura sau non-cultura televizualului. Un citat dintr-o carte pe care v-o recomand - REVRAJIREA LUMII, de Virgiliu Gheorghe - spune: "Vizionarea TV îi determină pe oameni să se raporteze la televiziune că la o instanță de ordin religios. Televiziunea instituie în societatea mediatică o
MAGIC SI OCULT de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eseu_magic_si_ocult.html [Corola-blog/BlogPost/375329_a_376658]
-
Panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, dar mai e loc. Am multe povești care merită, sau care pot, într-un fel sau altul să fie încarnate, transformate, captate în așa fel încât să devină limbaj televizual. Rep: Trăiți în România și în Franța, există teatru la televiziunea franceză? MV: Sigur că da. Sunt posturi pe televiziunea franceză care difuzează teatru. Deseori un fel de teatru popular, de bulevard. Și canalul ARTE difuzează lucruri mai interesante. Nu
Astăzi, premieră Matei Vișniec la TVR 2 BUZUNARUL CU PAINE in viziunea lui Tudor Chirilă by http://revistaderecenzii.ro/astazi-premiera-matei-visniec-la-tvr-2-buzunarul-cu-paine-in-viziunea-lui-tudor-chirila/ [Corola-blog/BlogPost/339399_a_340728]
-
l-am ținut pe tușă pe Majestatea Sa Regele Mihai, plângându-ne totodată constituțional că trebuie mereu suspendat președintele shogun ca să funcționeze Puterea mogulilor de dreapta sau a baronilor și corsarilor de stânga, constatăm că nu ne putem concentra filajul televizual pe toți cei 11 jucători ai noștri de pe teren, ci pe cel mult 7, anume cei care fac efectiv faza de atac sau de apărare, în jocul nostru leneș, curmeziș și incalificabil. Întocmai la fel, motanus mutantus, câmpul conștiinței gloatei
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
intră în 1981 la ziarul "Le Monde", unde este numit reporter în 1983. În 1992, începe să scrie cronici de televiziune, la început cotidiene. Critică manieră în care televiziunea prezintă informația și influențează spectatorul. El se înscrie în continuitatea criticii televizuale inițiată acum treizeci ani mai ales de autori că François Mauriac sau Morvan Lebesque (a se vedea pe acest subiect "L'Œil critique - Le journaliste critique de télévision" de Jérôme Bourdon și Jean-Michel Frodon). În 1995, succesul cronicilor lui îi
Daniel Schneidermann () [Corola-website/Science/306533_a_307862]
-
de filme în străinătate. Începând din noiembrie 2006, se deschide un laborator tunisian privat în Gammarth de către Tarak Ben Ammar, asociat lui Silvio Berlusconi, care a produs 65 de filme internaționale și care dirijează un grup financiar european în sectorul televizual și al laboratoarelor de cinematografie. Printre cele mai cunoscute, este Un été à La Goulette (1996) de Ferid Boughedir, o retrospectivă a micii comunități de La Goulette într-o perioadă în care musulmanii, evreii și creștinii trăiau în toleranță și fericire
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
interpretarea rolului Elenei Vișinescu, în mini-serialul "Sex Traffic". Interpretă a unei femei, victimă a unei rețele de trafic de carne vie care a luptat, cu orice preț, pentru salvarea surorii sale din acest mediu, Anamaria Marinca a emoționat profund mediul televizual. Ea a câștigat titlul de "Cea mai bună Actriță" în anul 2005, la British Academy Television Awards, pentru rolul său din filmul "Sex Traffic", o dramă realizată de CBC/Channel 4. Filmul acesta a fost o adevărată trambulină pentru o
Anamaria Marinca () [Corola-website/Science/307757_a_309086]
-
află într-un impas financiar îngrozitor sub înalt patronajul lui Claudiu Săftoiu. Se fac disponibilizări și se renunță la emisiuni consacrate care aduceau un minimum de rating: totul în sprijinul ideii de a «repune pe picioare» televiziunea publică. În numele austerității televizuale, s-a renunțat chiar și la transmiterea meciurilor de fotbal ale echipei naționale", notează, pe blog, Elena Băsescu. Europarlamentarul PDL susține că, în timp ce pentru programele importante nu se găsesc bani, sunt "fonduri suficiente pentru cântăreții PSD". Astfel, Mihai Sturzu, "un
Sturzu: EBA minte cu o neruşinare demnă de numele pe care îl poartă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34123_a_35448]
-
a beneficiat de numeroase politici de sănătate publică și modificări legislative, precum și de numeroase programe de finanțare, continuă să fie un domeniu ce ridică multiple nemulțumiri la nivel social, lucru dovedit de statisticile în domeniu și presa zilnică, mai ales televizuală. Nici până astăzi nu există o strategie națională privind sănătatea publică.” (Niță, 2014). Deși, la prima vedere, prevenirea unei boli pare mai ușoară decât tratarea acesteia, în realitate, problemele sunt mult mai complicate. Menținerea stării de sănătate înseamnă sport, alimentație
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această presupoziție. Și fiecare se comportă ca și cum ar fi adevărată. Niciun sociolog nu poate măsura științific influența atât de trâmbițată a "violenței televizuale" asupra delincvenței adolescenților. Dar toți sunt se pun de acord că imaginea ghetourilor americane transmisă de televiziune a indus un nou comportament bandelor din cartierele mărginașe franceze. Misterioasă și anodină eficacitate: iar un derbedeu prins făcând pe durul în suburbia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și suculent care se suge ca un sân și dispare deodată în noi. Forță dionysiacă, s-ar fi zis acum un secol (dar Dionyssos e legat de auditiv, iar la Nietzsche auzul era mai important decât privirea). Cocooning și legănare televizuală, se spune astăzi. Imaginea-sunet ne reîncarcă din această Thalassa revigorantă care doarme pe fundul cuvei cu semne, întindere de contiguitate fericită și caldă unde totul e posibil, unde distanța și timpul dispar fără niciun efort. Să vezi înseamnă să prescurtezi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privească lucrul pe care-l înregistrează, l-a forțat pe pictor să picteze mai bine. La fel cum cinematograful, peste o sută de ani, va obliga teatrul să se cunoască mai bine pe sine și deci să se epureze; așa cum televizualul constrânge imaginea fixă la mai puțin realism și mai mult estetism, tripodul constrângea șevaletul să-și reexamineze resursele proprii pentru a-și contura mai bine domeniul de competență. Iar șevaletul a răspuns prompt tripodului, printr-o revenire la sine sub
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
drept societate primitivă. Micul ecran în culori îndeplinește și depășește dorințele neoplatonicienilor lui Plotin. Regăsind cămașa fără cusătură, el ne redă emoția prezenței imediate. La fel cum aurul mozaicurilor bizantine vehicula direct energiile divine către credincios, strălucirea fluorescentă a mozaicului televizual, fără umbre și fără valori, ne comunică în-sinele luminos al lumii. Icoana ortodoxă era mai puțin decât un idol, pentru că ea nu era decât mijlocitoare a divinității, nu divinitate ea însăși; dar era mai mult decât un simbol, căci, reprezentând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
disprețuitoare de acest gen ar stârni râsul: în vreme ce cinematografia are ambiguitatea unei industrii de artă, care trebuie să fabrice în serie prototipuri, televiziunea este, în întregime, fabricare și difuzare, industrie. Opera cinematografică se comunică, dar nu este făcută, asemeni produsului televizual, pentru a comunica. Operatorul unui canal (privat sau public, cel de-al doilea aliniindu-se după cel dintâi) vinde celor care își fac publicitate un public. De aceea spune că "publicul este singurul nostru judecător". Instantaneu. Un producător de cinema
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
autor își întâlnește publicul din întâmplare; îl atrage, îl farmecă, îl seduce, succes pe care niciun studiu de piață sau anchetă de opinie nu-l pot prefigura: orice producție cinematografică este un pariu, când nu e vorba de publicitate. Programarea televizuală nu e de ordinul atractivității, ci al țintirii: ea vizează eșantionul, nișa, pentru a i se adapta. Este înlocuit astfel indeterminismul operei cu determinismul produsului, iar magia cu sociologia. Sau hazardul nopții cu lumina zilei. Rațiunea de a fi a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
timpului. Imaginea de cinema face ușurătatea gravă, imaginea video face gravitatea ușoară. Un simț se incarnează în planuri de carne și oase. Blocuri, cheaguri sau concrețiuni, toate au o greutate, grosime ori densitate destul de străină de fluiditatea plată a imaginilor televizuale. Carne și os înseamnă umbră și lumină. Există o mare tradiție a luminilor de studio, în care operatorul-șef regla reflectoarele ca un pictor asupra subiectului. "Arta plinei lumini obligatorii" (Daney), imaginea televizuală ignoră clar-obscurul. Nu e nevoie aici de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
destul de străină de fluiditatea plată a imaginilor televizuale. Carne și os înseamnă umbră și lumină. Există o mare tradiție a luminilor de studio, în care operatorul-șef regla reflectoarele ca un pictor asupra subiectului. "Arta plinei lumini obligatorii" (Daney), imaginea televizuală ignoră clar-obscurul. Nu e nevoie aici de Henri Alekan sau Claude Renoir. Se pot alătura siluete fără carne într-un spațiu fără profunzime și suculență. Fără vertij. Cinematografia, "artă a expresiilor corporale" ca și dansul (iar coreografia nu e de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în loc să-l ordoneze. Nu mai există gros-plan fiindcă nu există decât gros-planuri" (Daney). Această libertate a vizorului de cameră, garanție a unui control interior asupra lumii exterioare, ar explica aptitudinea cinemaului de a reuși trecerea spre simbolic, acolo unde imaginea televizuală rămâne în signaletic sau imaginar. Astfel încât cel dintâi te face să crești, iar cea din urmă să regresezi. Adolescentul devine adult prin intermediul marelui ecran; adultul, adolescent prin intermediul celui mic. Televiziunea catehizează. Ea pune accent mai mare pe datorie decât pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
clipă insesizabilă ne devansează neîncetat, ca un foc rătăcitor, miraj excitant și dezamăgitor, provocare nesfârșită pentru noi, bieți spectatori mereu în întârziere cu o imagine-secundă, cu o modă, cu un subiect, cu un scandal, cu un genocid față de prezentul nostru televizual care aleargă întotdeauna mai repede ca noi. Vrând să-l prinzi din urmă poți căpăta amețeli. Nimic nu se desfășoară sub ochii noștri uluiți, nu se argumentează, nu respiră. Clip și cut, crash și flash. Gâfâială, epuizarea timpului publicitar. Dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
noblețe și purtători de spadă și cei fără să nu devină o contradicție puternică, fiindcă nu dispunem la momentul de față de un cadru apropriat de tratare a acestui nou tip de ridicare a maselor, revolta umbrelor împotriva VIP-urilor. Regența televizuală reduce șansele pluralismului. Este un factor de aliniere, și nu de înflorire a minorităților. Regularizarea ofertei de mesaje pe baza cererii, sau legea audienței (extinsă acum la întreaga sferă socială), determină prin ricoșeu conținutul interpelărilor civice, tot mai asemănătoare (deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scară mondială de marile grupuri, fiecare e liber să aleagă à la carte. Privirile sunt mai naționale decât imaginile, iar identitățile culturale marchează atât programele generaliste, cât și pe receptorii informațiilor. Dar e oare o întâmplare că poporul cel mai televizual din lume, poporul american, este și cel mai provincial, mai introvertit și, în definitiv, cel mai puțin informat despre lumea externă? Peste tot, din Marea Britanie până în Grecia, diferențele dintre posturile naționale se reduc tot mai mult, iar CNN impune lumii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oprite de o voință umană. A arăta un fapt sau un om înseamnă a-l face să existe, dar inversul certificării este aneantizarea socială a ceea ce se decide să nu fie arătat. Iar alegerea aceasta nu este tematizată, în informația televizuală chiar mai puțin decât în scris. Autoritatea realului imediat favorizează, în concluzie, escamotarea medierilor (deopotrivă tehnice, psihologice, ideologice, politice etc.) și acreditează o minciună naturalistă: vederea fără privire sau scena fără punere în scenă. Transmisia în timp real legitimează și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
singurele bune. De unde valorizarea promptitudinii și ingeniozității în replici, altădată apanaje ale inteligenței, acum mărci ale unei "naturi adevărate". Și credința că autorul sau victima unei experiențe puternice va fi cel mai bun actor în transmisie. Aceasta ar fi răsturnarea televizuală a paradoxului Actorului și actualul noroc al "primelor încercări". Poate ne-am pierdut dreptul de a absenta din propriul corp detașând interiorul de exterior (bucuria introspectivilor: să împiedice gândurile ascunse să iasă în față). Rezultă din toate acestea la fel de multe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]