36 matches
-
care o servește cu mare devotament, dând generații întregi de profesori de limba franceză. Între 1959 și 1968 este șeful Catedrei de filologie romanica a Universității „Babeș-Bolyai”. Debutează în revistă „Însemnări matematice” (Cluj, 1925), aducând câteva contribuții importante la calculul tensorial. Interesul pentru științele exacte premerge formației literare a lui J., explicând preferință literatului pentru Paul Valéry și poezia pură. În timpul refugiului Universității clujene (1940-1944), face parte din Cercul Literar de la Sibiu. În 1947 își susține, la Universitatea din București, teza
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
model la scară redusă (de exemplu, se poate ivi necesitatea de a măsura deformații sau deplasări foarte mici, pentru care să trebuiască un instrument de măsură foarte sensibil și precis). Relația care exprimă legătura dintre ansamblul mărimilor scalare, vectoriale sau tensoriale care descriu comportarea sistemului real (notate cu Ar) și a celor corespunzătoare care descriu comportarea modelului (notate cu An), este, în cazul cel mai general, de forma [56]: Ar = {KA}An (2.54) în care KA este un operator ale
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
60 de ani din momentul dezvoltării teoriei matricilor ca parte a matematicii pure în anul 1860, și până la aplicarea ei ca instrument matematic fundamental în mecanica matricială pentru a descrie sisteme atomice în 1925, 30 de ani de la dezvoltarea calculului tensorial de către geometri din Italia în anii 1870 și până la aplicarea acestuia ca instrument matematic de bază în teoria relativității a lui Einstein, în 1910, 20 de ani de la dezvoltarea funcțiilor proprii ale operatorilor diferențiali și integrali de către David Hilbert în
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de ordin superior. Buletinul Inst. Politehnic Iași ț. III(VII), f. 12, 1957, 39-42. 47. Asupra unor proprietăți ale accelerațiilor reduse de ordin oarecare. Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. III(VII), , fasc. 1-2, 1957, 43-46. 48. Asupra unei noi metode tensoriale de studiu al mecanismelor. Buletinul Inst. Politehnic Iași ț. III(VII), f. 1-2, 1957, 151-164. 49. O zadačah țipă Dirichlet dlja uravnenij v “poljnyh” proizvodnyh. Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. III(VII), , fasc. 3-4, 1957, 43-46. 50. Asupra unor probleme
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
Iași, ț. IV(VIII), , fasc. 3-4, 1958, 73-74. 56. Asupra rezolvării unor clase de probleme pe contur traduse în ecuații integrale (în l. rusă). Buletinul Inst. Politehnic Iași ț. IV(VIII), f. 1-2, 1958, 65-68. 57. Aplicarea unei noi metode tensoriale la studiul cinematicii mecanismului bielă-manivelă spațială (în colab.). Buletinul Inst. Politehnic Iași ț. IV(VIII), f. 1-2, 1958, 327-338. 58. Studiul problemelor de sinteză a mecanismelor cu came plane prin metoda tensoriala (în colab. cu C. Dragan). Buletinul Inst. Politehnic
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
1-2, 1958, 65-68. 57. Aplicarea unei noi metode tensoriale la studiul cinematicii mecanismului bielă-manivelă spațială (în colab.). Buletinul Inst. Politehnic Iași ț. IV(VIII), f. 1-2, 1958, 327-338. 58. Studiul problemelor de sinteză a mecanismelor cu came plane prin metoda tensoriala (în colab. cu C. Dragan). Buletinul Inst. Politehnic Iași ț. IV(VIII), f. 3-4, 1958, 275-286. 59. K grafo-analitičeskim metodam issledovanija prostranstvennyh mehanizmov (în colab.). Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. IV(VIII), fasc. 3-4, 1958, 287-290. 60. O nouă tratare
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
Četyreh kolodočnyj tormoz s gidravličeskim privodom (l. rusă, în colaborare). Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. X(XIV), f. 3-4, 1964, 415-420. 159. Equazioni matriciali di prima approssimazione spettanti allo studio dei meccanismi e delle machine tramite îl nuovo metodo matriciale tensoriale tradotto nei linguaggi matematici artificiali (în colaborare). Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. XI(XV), f. 1-2, 1965, 291294. 160. Probleme mixte pentru o clasă de ecuații integro-diferențiale de tip parabolic (în colab. cu L.E. Krivošein). Buletinul Inst. Politehnic București, ț
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
3-4, 1965, 301-306. 190. Higher order accelerations axes în spherical kinematics - I (în colaborare). Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. XI(XV), f. 3-4, 1965, 313-316. 191. Teoria generală a aproximațiilor succesive în studiul mecanismelor și mașinilor prin noua metodă matriceala tensoriala (în colab. cu R. Chaléat, C. Dragan). St. Cerc. Mec. Apl. ț. 20, nr. 5, 1965, 1157-1201 ; Rev. Roum. de Méc. Appl. ț. 10, nr. 5, 1187-1233. 192. Principiul variațional corespunzător unor noi forme lagrangiene de mecanică analitică (în colab
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
3-4, 1968, 63-70. 232. Inégalités dans le problème spéctrale concernant leș phénomènes polyvibrants. Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. XIV(XVIII), f. 3-4, 1968 (4 pp). 233. Teoria generală a aproximațiilor succesive în studiul mecanismelor și mașinilor prin noua metodă matriceala tensoriala elaborată în vederea folosirii mașinilor electronice de calcul. Studiul cinematic al mecanismelor spațiale care conțin contururi închise nedeformabile prin metoda matriceală-tensorială (în colab. cu C. Dragan ș.a.). Studii și Cercetări de Mecanică Aplicată, ț. 27, nr. 5, 1968, 1045-1060. 234. Allgemeine
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
Studii și cercetări St., Academia R.P.R., Filiala Iași, VI, 1-2, 1955, 185-199. 2. Asupra unor invarianți atașați unui tensor în spații cu conexiune afina. Studii și cercetări St., Academia R.P.R., Filiala Iași, VII, 2, 1956, 75-98. 3. Invarianții unui câmp tensorial în spații cu paralelism absolut. Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. III (VII), 3-4, 1957, 29-36. 4. Observații asupra spațiilor cu torsiune care admit o metrica. Buletinul Inst. Politehnic Iași, ț. III (VII), 3-4, 1957, 29-36. 5. Sur leș espaces à
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
măsurat (pentru microparticule această perturbare este principial inevitabilă). Mărimile fizice se pot clasifica după diferite criterii: A. După natura mărimilor fizice: - mărimi scalare, caracterizate numai prin valoare numerică; - mărimi vectoriale, caracterizate prin direcție, sens, modul și punct de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un aparat matematic corespunzător, respectiv: calcul numeric, calcul vectorial, calcul tensorial. Mărimile
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un aparat matematic corespunzător, respectiv: calcul numeric, calcul vectorial, calcul tensorial. Mărimile fizice se împart în fundamentale și derivate. Mărimile fundamentale în Sistemul International sunt următoarele: lungimea, masa, timpul, intensitatea curentului electric, temperatura termodinamica, intensitatea luminoasa. Mărimile derivate se pot reduce la mărimile fundamentale pe baza operațiilor de definiție. Unitățile fundamentale
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
din retrocauzalitate. Discuția următoare construiește fundamentul teoretic folosit în articolele despre formularea matematică a mecanicii cuantice. Fie două sisteme ce nu interacționează formula 1 și formula 2, în respectivul spațiu Hilbert formula 3 și formula 4. Spațiul Hilbert din sistemul compus este un produs tensorial: Dacă primul sistem este în starea formula 6 și al doilea în starea formula 7, starea sistemului compus va fi: care se scrie de obicei ca: Stările sistemului compus care pot fi reprezentate astfel se numesc „stări separabile” sau „stări de produs
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
propus o generalizare a teoriei cuaternionilor, care la rândul lor reprezintă o generalizare a numerelor complexe. Aprofundând cercetările lui János Bolyai și Nikolai Lobacevski relativ la fondarea geometriei neeuclidiene, Cayley a creat o geometrie proprie ("tip Cayley"). Cayley a introdus calculul tensorial, a cercetat curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic ("tip Cayley") pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul român Gheorghe Călugăreanu în 1945. A extins analitic teorema lui Pascal la sistemul de hexagoane
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
este cel mai general grup de transformări care păstrează metrica Minkowski și reprezintă simetria fizică ce stă la baza relativității restrânse. Toate cantitățile fizice sunt date ca tensori. Pentru a trece dintr-un sistem în altul, se folosește legea transformărilor tensoriale unde formula 97 este matricea inversă a lui formula 98. Pentru a vedea utilitatea acesteia, transformăm poziția unui eveniment de la un sistem de coordonate "S" la un sistem "S"', calculând care este chiar transformarea Lorentz dată mai sus. Toți tensorii se transformă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
și astfel Λ nu apare în transformarea sa trivială. De observat că atunci când elementul formula 102 este negativ, formula 103 este diferențiala timpului propriu, iar când formula 102 este pozitiv, formula 105 este diferențiala distanței proprii. Utilitatea principală a exprimării ecuațiilor fizicii în formă tensorială este că atunci sunt invariante în raport cu grupul Poincaré, astfel că nu avem de-a face cu un calcul special și dificil pentru a verifica aceasta. De asemenea, la construirea acestor ecuații adesea găsim că alte ecuații despre care anterior credeam
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
special și dificil pentru a verifica aceasta. De asemenea, la construirea acestor ecuații adesea găsim că alte ecuații despre care anterior credeam că nu au nicio legătură cu ele sunt, de fapt, strâns legate, ca făcând parte din aceeași ecuație tensorială. Relativitatea restrânsă este exactă doar când potențialul gravitațional este mult mai mic ca c; într-un câmp gravitațional puternic trebuie să se folosească teoria relativității generalizate (care este, la limită, echivalentă cu cea restrânsă pentru câmpuri gravitaționale slabe). La scară
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
asemenea descrise de mărimi fizice: lungime de undă, impuls, energie etc. Proprietățile sistemelor fizice, ale fenomenelor, interacțiunilor și transformărilor care le însoțesc, susceptibile de a fi caracterizate prin mărimi matematice (scalari, vectori, tensori etc.), se numesc "mărimi fizice scalare, vectoriale, tensoriale etc." Caracterizarea este posibilă și univocă dacă sunt realizate în natură anumite condiții obiective pe care experiența le poate pune în evidență. Pornind de la mai multe proprietăți fizice ale unui sistem fizic, se ajunge la conceptul de mărime fizică printr-
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
de presiune și tensorul tensiunilor. O caracteristică semnificativă a ecuației Navier-Stokes este prezența accelerației convective, dependentă de coordonate și independentă de timp, reprezentată de cantitatea neliniară: care poate fi interpretată ca formula 6 sau ca formula 7, în care formula 8 este derivata tensorială a vectorului viteză formula 9. Ambele interpretări dau același rezultat, independent de sistemul de coordonate, arătând că formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv se scrie adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este preferată
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
sistemul de coordonate, arătând că formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv se scrie adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este preferată această reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală în coordonate carteziene cu componentele gradientului pe cele trei direcții. Termenul convectiv mai poate fi exprimat fară ajutorul derivatei tensoriale, și anume, direct prin folosirea identitaților calculului vectorial: Această formă
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală în coordonate carteziene cu componentele gradientului pe cele trei direcții. Termenul convectiv mai poate fi exprimat fară ajutorul derivatei tensoriale, și anume, direct prin folosirea identitaților calculului vectorial: Această formă este folosită în special în curgerea irotațională, în care rotorul vitezei, numit și vorticitate, este egal cu zero, adică formula 16. Dar, indiferent în ce fel de fluid este tratată, accelerația
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
este "suma directă" formula 9 (notată cu formula 10), în care sunt permise numai tuplurile cu un număr finit de vectori nenuli. Dacă mulțimea de indici "I" este finită, cele două construcții sunt în acord, dar, în general, ele sunt diferite. "Produsul tensorial" , sau mai simplu , a două spații vectoriale "V" și "W" este una dintre noțiunile centrale ale care se ocupă cu extinderea noțiunilor cum ar fi aplicațiile liniare la mai multe variabile. O aplicație se numește dacă "g" este liniară în
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
liniare la mai multe variabile. O aplicație se numește dacă "g" este liniară în ambele variabile v și w. Cu alte cuvinte, pentru un w fix, aplicația este liniară în sensul de mai sus și analog pentru v fix. Produsul tensorial este un anumit spațiu vectorial care este primitor "universal" al aplicațiilor biliniare "g", după cum urmează. Este definit ca spațiu vectorial format din sume finite (formale) de simboluri numite supuse regulilor Aceste reguli asigură că aplicația "f" definită pe cu valori
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
este biliniară. Universalitatea afirmă că, dat fiind "orice" spațiu vectorial "X" și "orice "aplicație biliniară , există o aplicație unică "u", arătată în diagramă cu o săgeată punctată, a cărei cu "f" este egal cu "g": . Aceasta se numește a produsului tensorial, un exemplu de metodă mult utilizată în algebra abstractă avansată—pentru a defini indirect obiecte prin specificarea unor aplicații definite pe acel obiect sau cu valori în el. Din punctul de vedere al algebrei liniare, spațiile vectoriale sunt complet înțelese
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
a obține o algebră. Ca spațiu vectorial, este generat de simboluri, numite simplu Înmulțirea este dată prin concatenarea acestor simboluri, care impune în plus față de adunare, și faptul că necesită ca înmulțirea cu un scalar să fie comutativă cu produsul tensorial ⊗, în același fel ca și produsul tensorial a două spații vectoriale introdus mai sus. În general, nu există relații între și . Forțând două astfel de elemente să fie egale, se obțin , pe când punerea condiției ca dă . Spații vectoriale au multiple
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]