71 matches
-
și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant foarte relativ al urletului lăuntric... În ultimă instanță, "terorismul" din titlul volumului acoperă mai degrabă sensul obsesiei... terorizante pentru individ a solitudinii și precarității despre care am vorbit mereu în aceste glose. E o stare de încordare a celui slab, tânjitor după o problematică solidaritate umană, o "conectare" posibil salvatoare, însă care se poate întoarce în orice clipă
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
Citiți-le cum se termină: "Mă gîndesc că din praful, din nimicul de gumă adunat pe mesele tuturor scriitorilor care au folosit creionul cu maximă îndoială, s-ar putea aduna și înălța, cu timpul, asemenea tumuluși ca tot atîtea semne terorizante, cît de cît monumentale și chiar solemne, prin care s-ar vesti că literatura e o modelare a tot ce ștergi, fără încetare, cu nădejde." În lumea în care (spune o poezie din cele rătăcite printre negative de fotografie cu
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
au constatat că actul cultural, literar-artistic, a preluat în societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor", cum ar fi spus Marx) a credinței într-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului, terorizante, ale unei utopii sociale pe cât de falsă, pe atât de aberantă, i se opune trăirea atentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. Sufocată de politică, etica se va metamorfoza pentru autor și publicul său
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
neconceput fără forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea totalitară, a expulzat-o dintre disciplinele de studiu și a înlocuit-o cu limbajul de lemn, gol și totuși paradoxal terorizant. Disoluția retoricii clasice s-a produs încet și sigur. Consecințele, la noi și aiurea în estul european, se văd astăzi, când politicienii seamănă discordia și distrug cetatea. Pluripartitismul, în grabă și în parte fals refăcut după ^89, presupune poziții opuse
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că actul cultural, literar-artistic a preluat an societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor") a credinței ăntr-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului terorizante ale unei societăți pe cât de false pe atât de aberante i se opune trăirea autentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. O utopie a literaturii ăncepea să dubleze realitatea tot mai sordida a unei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară este reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
atacuri teroriste cu antrax, soldate cu victime nevinovate printre azilanții confruntați cu indiferența autorităților. Cu motivații sociale implicite este înfățișată pierderea forțată a inocenței unui tînăr campion la tir ce hotărăște să-și facă singur dreptate ochind La țintă corupția terorizantă într-o Iugoslavie în derivă. În regia lui Srdan Golubovic pe cît de sobră, pe atît de emoționantă, interpretul Vuk Kostic și-a adjudecat premiul de interpretare ex aequo cu Alexandru Papadopol, protagonistul din filmul lui Cristi Puiu Marfa și
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
a-l combate, ci pentru a-l ațîța, așa cum un toreador ațîță taurul. Temîndu-se de absență, autorul o invocă sfidător: „e vremea un cristal să ai în minte,/ o absență plină de lacrimi” (lumină, încet). Corolarul ei scriptic, pagina albă, terorizantă: „pe măsură ce se însera/ am privit pagina albă, goală/ cu disperare crescîndă” (pe măsură ce se însera, se însera). Cu o discreție mai convingătoare decît rumoarea publicistică și sforțările carierei, Marian Drăghici e, negreșit, unul dintre poeții actuali de seamă.
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
ale lui Dan Sociu. Nimic excesiv și convulsiv nu apare însă pe parcursul acestor istorioare infantile și postadolescentine, cu vârstele bine amestecate. Mănăștur Story e departe de a fi un thriller expresionist. Când mediul scanat ar putea părea crispant, dacă nu terorizant, personajul principal... se dă cu bicicleta. Ghetoul urban e pentru el cel mai frumos loc de pe lume: "și mă dau cu bicicleta prin mănăștur/ seara, când gelații sparg semințe în față la fast-food/ și își admiră frizurile în parbrizele mașinilor
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
și cu actul scrisului, păstrând însă active semnificații tragice și funeste. Întâlnirea cu dublul prevestește nenorocirea, nebunia sau, de cele mai multe ori, moartea. Ea anunță ieșirea la lumină a celuilalt, adversarul pe care fiecare îl poartă în sine, geamăn malefic și terorizant ori sosie tulburătoare ce se cere biruită. În Disperare, Hermann își descoperă sosia, are convingerea asemănării perfecte, iar de aici viața lui ia alt curs, ce se încheie cu o stare ambiguă (nebunie sau prefăcătorie), în Scandalul, fenomenul este unul
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii, din nuvela Sărmanul Dionis. Timpul este cel modern, indicat precis, 1935, acțiunea are o durată magică, de trei zile și trei nopți, spațiul este închis, terorizant. Conacul devine un cronotop al practicilor magice și al riturilor străvechi. Cei doi oaspeți, pictorul Egor și profesorul Nazarie, simt atmosfera tot mai apăsătoare. Ca intruși sosiți din ordinea comună a existenței, ei trăiesc revelația altui tărâm, din care vine
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
și de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
întârzie să confirme. Știu din propria experiență ce greu e să scrii a doua carte. Prima "îți iese" aproape fără să-ți dai seama, a doua te chinuie de-ai prefera să mori decât să mai treci prin asemenea experiențe terorizante. Sper că tinerii furioși ai lui Silviu Lupescu n-au abandonat chiar cu totul ideea de carieră literară, în folosul vedetariatului ieftin, dar bine plătit. Sper, de asemenea, ca volumul al treilea al Orbitorului cărtărescian să fie pe piață chiar
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
mai fi loc de istorii neistorice sau chiar antiistorice - toate aducând căi neumblate sau îndreptând către acestea. Trăim, se spune, vremuri postistorice, dacă nu transistorice. O tempora, o mores sau: Vai ce timp și ce istorie! Dar poate fi timorată terorizanta istorie?
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
în capitole scurte și narat în stil miștocărescmetaforic de almanah, romanul alunecă amețitor într-o fantasmagorie absurdistă fără limite. Blocul artistului se înfățișează ca un dispozitiv distopic în care toate particulele componente sînt menite „reeducării” locatarilor insubordonați partidului, iar șobolanul terorizant (mai exact șobolănița) se vădește a fi un agent animalier instructat de Scutelnicu și de un colectiv de „stiliști ai spaimei” în frunte cu misteriosul Csaba Làszlo, în cadrul unui mirobolant program de intelligencerepresiv. Camera lui Faure are un birou de
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu instinctul ludic, cu un inalterabil spirit de finețe. Analitic de cele mai multe
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept fugoasă, romantică și dionisiacă -, era în stare să se ia la trântă până și cu munții, întru apărarea valorilor și veștejirea mediocrităților, veleitarilor, semidocților, ființelor patibulare, o dată cu
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem niciodată. De pildă, că existența socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
este, simplu spus și cu propriile sale cuvinte, „frica de moarte”. El supraviețuiește dilematic, „sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri”. Paradoxal, frica de moarte poate să dea naștere gândurilor suicidare. Este vorba de o spaimă terorizantă în fața misterului morții și o povară strivitoare de a trăi în bezna emanată de „Soarele negru al melancoliei”, în celebra formulare a lui Gerard de Nerval, citată în jurnal chiar de dramaturg. „Am fost chinuit, sunt și acum, deopotrivă de
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
Lună”. După cum spunea el, această realizare epocală era următoarea ca Importanță, după cea marcată de primul pas al viețuitoarelor acvatice pe uscat! Oricum, statutul de „Prim erou al Umanității”, al celui care odinioară ajunsese nazist ca să poată face celebrele și terorizantele rachete V2 - precursoarele germane ale giganticei americane Saturn V - i-a fost refuzat de americani. După reușita programului spațial Apollo, pe von Braun îl aștepta anonimatul și cancerul, o soartă nedreaptă dacă am putea vedea mai detașați drumul științei și
COLECŢIA POVESTIRI STIINŢIFICO-FANTASTICE – O ÎNCADRARE ISTORICĂ de DORU SICOE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350830_a_352159]
-
W. Shakespeare, Hamlet) Proza fantastică eliberează necunoscutul din ideile care nasc imaginea imaginii imaginate. Este o dorință a ruperii de real și a pătrunderii în stratul superior al gândirii, a creării unei lumi posibile, fascinantă și plină, totodată, de emoții terorizante. Am citit cu multă atenție și interes fiecare povestire. A fost și dorința de a observa, în aceste lecturi fantastice, trăirile imaginare ale viitorului filolog, studentul din anul II, a creatorului de artă scrisă, care și-a însușit elementele din
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
W. Shakespeare, Hamlet) Proza fantastică eliberează necunoscutul din ideile care nasc imaginea imaginii imaginate. Este o dorință a ruperii de real și a pătrunderii în stratul superior al gândirii, a creării unei lumi posibile, fascinantă și plină, totodată, de emoții terorizante. Am citit cu multă atenție și interes fiecare povestire. A fost și dorința de a observa, în aceste lecturi fantastice, trăirile imaginare ale viitorului filolog, studentul din anul II, a creatorului de artă scrisă, care și-a însușit elementele din
ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU [Corola-blog/BlogPost/372757_a_374086]
-
W. Shakespeare, Hamlet)Proza fantastică eliberează necunoscutul din ideile care nasc imaginea imaginii imaginate. Este o dorință a ruperii de real și a pătrunderii în stratul superior al gândirii, a creării unei lumi posibile, fascinantă și plină, totodată, de emoții terorizante. Am citit cu multă atenție și interes fiecare povestire. A fost și dorința de a observa, în aceste lecturi fantastice, trăirile imaginare ale viitorului filolog, studentul din anul II, a creatorului de artă scrisă, care și-a însușit elementele din
ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU [Corola-blog/BlogPost/372757_a_374086]
-
ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]