266 matches
-
cod, specifice generației optzeci. Dacă în privința generației șaptezeci, Dumitriu are certe confluențe cu plasticienii reprezentativi ai acesteia, în privința generației optzeci el are legături mult mai strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
nedumerit în privința criticii pe care dl. Mincu o va practica în cenaclul pe care-l conduce. Se întreabă dacă debutanții pe care șeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizați ori semiotizați. Sau poate li se va aplica o grilă textualistă. Sau, de ce nu, una deconstructivistă, deși dl. Mincu nu pare să fi depășit anii '60 în materie de "sistem" critic și să fi auzit de deconstructivism. Nedumerirea Cronicarului începe chiar de la titlul paginii din Luceafărul: Subsidiaritatea criticii. Din context rezultă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
stele"(între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot citim de câtăva vreme: „voi continua să lucrez la gravitația ta interioară. / voi continua să îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie ascultătoare. / voi continua să îmi fac lecțiile / direct
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
e conceptul pe teren românesc o spune scepticul și răzvrătitul Alexandru Mușina. El constată, și orice exagerare folosește demonstrației, că pentru Mircea Cărtărescu, postmodernist e doar Mircea Cărtărescu, pentru Florin Iaru, postmoderniști sînt poeții «Cenaclului de Luni», pentru Cristian Livescu textualiștii, pentru Ion Bogdan Lefter, toți poeții generației ^80, iar pentru Nicolae Manolescu, nici mai mult nici mai puțin decît toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu". Ca să vezi Pe cerul literelor românești actuale se răsfață norul lui
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
exact: nici un gust! Mâncăm să mâncăm și scriem să scriem. Doar atât! Fără nici o plăcere, fără căldură umană, fără emoții și sentimente Fără gustul meselor noastre de sărbătoare Fără sufletul meselor noastre de familie Numai nutrețuri mcdonaldizate numai OMG-uri textualiste În curând ni se vor atrofia glandele salivare și papilele gustative Tocmai de aceea lumea aleargă acum înnebunită După făină integrală cu tărâțe După produse din secară orz și hrișcă aproape dispărute de la țară Dar cu desfacere de succes în
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
și o scriu, negru pe alb, iar unii de-a dreptul îl glorifică, îi înalță pur și simplu imnuri. Ne luăm, spunând aceste lucruri, după numărul amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama sabakhtani?ť. Inițiere, cunoaștere și suferință în același timp". Dar nu doar tânăra generație adoptă față de Marin Mincu tonalitatea imnică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
a reactiva mecanismele memoriei își propun să-i accepte și să-i vehiculeze această existență. în clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca prezență morală și ca portret psihologic, ci pur și simplu ca prezență somatică, ușor adusă
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
refer la acel tip de povestitori, gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o poveste, o întâmplare, povestitori de meserie, nu romancieri, scriitori cu mai mult de un singur volum de povestiri (de obicei, de debut) și acelea textualiste sau cam experimentale. Dacă ne uităm la colecțiile de proză cu autori străini care fac vânzările adevărate pe piața noastră de carte, vom vedea că majoritatea acelor scriitori sunt, înainte de toate, niște foarte buni povestitori. Indiferent că e vorba de
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
comunicat prețul, 350.000, Dl Năstase a pus-o la loc în raft. Se vede că era prea scumpă pentru buzunarul lui. M-a bucurat enorm să-l întîlnesc, ca și la edițiile precedente, pe Gheorghe Ene, cîndva vedetă a textualiștilor la Facultatea de Litere, acum profesor în Buzău, însoțit de un grup de elevi de gimnaziu, cărora le străluceau ochii de fericire că se află acolo. Cei doi frați (gemeni, cred) care-l însoțeau atenți și vioi pe profesor și
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
cărțile de proză (realiste sau imaginative, moderne și postmoderne) cu aceeași receptivitate; dar, din păcate, și cu aceeași pereche de ochelari, exersată mai ales pe prozele de tip mimetic. Când criticul se întâlnește cu o scriere parodică, parabolică, utopică sau textualistă, el îi apreciază efectul estetic, însă îi cere același tip de adecvare pe care îl revendică prozei realiste. De pildă, deși admite caracterul utopic-pamfletar al romanului Adio, Europa!, Cornel Regman îi reproșează lui I. D. Sârbu că "acuzele sale la scară
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
într-o direcție neașteptată. Saludos (1995) a fost o combinație între romanele Don Quijote și Copiii căpitanului Grant, Stațiunea (1997) împrumuta tehnici ale noului roman francez, Cei trei copii Mozart (2001) a fost un volum de proză scurtă scris în tehnica textualistă a generației '80, Sigma (2002) era un roman cu tematică religioasă. La o primă și grăbită lectură, romanul Ordinea, ar putea fi catalogat drept un roman politic. Este un soi de utopie negativă, a cauzelor care duc la instaurarea unei
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine, neînchegate în structura unei povești ori (sub regim textualist) în povestea unei structuri. În buna sa postfață, O. Nimigean notează biografismul auster, sobrietatea în utilizarea figurilor, minimalismul "cu paradoxal efect expresiv" și alte asemenea caracteristici ale volumului de față. Sunt termeni pertinent folosiți, dar care conferă unui minus respectabilitatea
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
spații tot mai reduse. În 1968, (re)scria un basm cu Făt-Frumos în cheia spleen-ului modernist (Scaunul de nuiele) și construia o povestire pornind de la analiza gramaticală a unei fraze (Analiza gramaticală), exact cum vor face mult mai tâziu textualiștii optzeciști. Cu excepția povestirilor din volumul de debut nereluate în această antologie, toată proza scurtă a lui Tudor Octavian stă, mai mult sau mai puțin vizibil, sub semnul artefactului, deși nu neapărat în sensul scrisului lui Mircea Horia Simionescu cu care
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
în rolul principal, Victor Rebengiuc, admirabil în generozitatea cu care se livrează și proiectelor “mici”, nu numai celor mari) se îmbină cu desenul animat, decorul real face corp comun cu “decorul imaginar”, umorul de extracție caragialiană e topit în retorta textualistă, plină de “clins d’oeils”-uri: în jurul celor 15 ore de uragan al libertății, sfîșiate de reacțiune, în august 1870, la Ploiești, cineastul de la începutul mileniului trei vine cu un întreg bagaj (al amărăciunilor și al decepțiilor lui istorice), bagaj
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
laborator. Simion se referă în acest sens la Romanul adolescentului miop, "un exemplu de autoreferențialitate într-un roman rămas în manuscris" . Chiar și așa, observă criticul, Eliade le premerge târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche", conchide în acest punct, cu o nuanță de maliție, Eugen Simion, cu gândul, după cum se poate
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche", conchide în acest punct, cu o nuanță de maliție, Eugen Simion, cu gândul, după cum se poate înțelege, nu doar la "tinerii textualiști", ci la toți acei autori contemporani care își asumă prea dezinvolt priorități discutabile. Sunt și alte domenii în care Eugen Simion constată întâietăți eliadești sau abordarea timpurie de către Eliade a unor tehnici, subiecte, motive literare. Criticul vorbește astfel despre introducerea
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
optzeciști există volume colective care ușor ar putea fi considerate manifeste ale perioadei literare în cauză, precum Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, antologie realizată de Gheorghe Crăciun. Semnează articolele din acest volum majoritatea scriitorilor considerați la acea vreme textualiști, precum Gheorghe Iova (Despre text), Ion Bogdan Lefter (Introducere în noua poetică a prozei), Vasile Andru (Proză si modernitate), Mircea Nedelciu (Un nou personaj principal). Textele fac parte din revistele literare ale vremii, din anchete cu privire la noul val de scriitori
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
fost. mi-am făcut cu dunga mîinii o tăietură pe vena de la gît și nimic nu am mai simțit. "mi-am supt degetul", "am făcut pe mine". apoi am devenit mai bună inumană o umbră. *** Ah, măcelarii mei din cap, textualiști sută la sută, "vreau să beau un vin de măcelari" prusacii meseriilor ce înfloresc la picioarele domnișoarelor încălțate cu botine din satin roz, antimetafizicienii tuturor timpurilor, evrei ce se plimbă cu fața în pămînt mîngîi cuțitul cu care se face
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
și de prezenți sunt Proust și Joyce în acest început de mileniu," cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin urmare, Căutarea lui Proust și Finnegan’s Wake a lui Joyce sunt recitite în cheie textualistă, accentul căzând, în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie și pastișă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de fier al toxicomanilor pe care îl simt cum pulsează în tîmple și în pumnii neîndemînatici ai mîinilor mele mari de bătrînă textualiștii veterani de cartier în război cu elita și ți-aș tăia limba pentru că te bîlbîi numai în cartier 4. lucrurile astea din jurul meu nu se mai sfîrșesc nu îmi mai spun nimic stau nemișcată ca o imbecilă cu pîinea sfințită
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
adevărului, legitimată prin scriitura, dar mai ales prin conținuturile și sensul ei documentar. Stilul, care poate fi la Sîrbu de o plasticitate remarcabilă, se subsumează acestei concepții auctoriale ce respinge, programatic, calofilia, abuzul metaforic, simbolistica prea încărcată, experimentele onirice sau textualiste, într-un cuvânt, literatura frumoasă și atât. Pentru fiul minerului Ion Sârbu și discipolul profesorului Lucian Blaga, textul înseamnă nu-numai-literatură. El este și "parte integrantă din conștiința spirituală a poporului care ne-a împrumutat limba și în numele căruia scriem și publicăm
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
șaizecist" și compătimindu-i sincer pe criticii obligați s-o parcurgă. Nu întemeierea acestor judecăți e în discuție aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu aparține paradigmei textualiste. Autoficțiunea, cel puțin cea care se practică astăzi în Franța, este pe jumătate avatarul alegoriei de odinioară, pe jumătate o retorică a confesiunii, într-o lume care știe că nici o poveste nu este adevărată, ci, doar, că are sens. Autoficțiunea
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
obidită, pe care - la un alt nivel și cu un alt orizont de referință - o regăsim și la... București. Doar că bieții bucureșteni sunt Ťoprimațiť & ignorați de parizieni, de newyorkezi. Degeaba se agită să le arate că și noi suntem textualiști, și noi scriem postmodern... ei (Ťcentraliiť) zâmbesc politicos și zic: ŤCe simpatic, ce interesant, există și un textualism român? E posibil și un postmodernism românesc? How nice.ť (...) Cum să-i concureze clujenii pe bucureșteni, când sistemul lor de referință
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]