1,118 matches
-
8 Martie, cateva jurnaliste au fost nevoite să redacteze această știre. Pentru că șunt convins că în fiecare redacție s-a găsit cel puțin un Gheorghe care să-și verse năduful: Sau, în varianta culta: Nu vă lăsați înșelați de diferența tonala: și într-un caz, și în celălalt, avem de-a face cu stereotipuri de gen. Că unele șunt pozitive și altele negative contează prea puțin. Din punctul meu de vedere, Mona Musca n-a făcut poliție politică în sensul articolului
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
a început să fie conștientizată prin reiterare excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale croite pe calapoade cadențiale. Din acel moment (începutul secolului 20) s-a declanșat aventura de-constructivismului, ofensiva periferiei asupra centrului "Este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care lupta
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
Ilie Guțan deslușește cu pertinență în opera gazetarului Goga "o personalitate extraordinară, cu fațete multiple, cu o zestre cerebrală și afectivă mult mai bogată și mai viguroasă decît cea prezentă în poezia elanurior juvenile, cu o panoplie stilistică mai variată tonal decît discursul liric".
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
-și decline identitatea. Un spectaculos stringendo pentru că, iată, dacă monodia Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un mileniu, polifonia modală și vocală redevabilă gîndirii orizontale a Ars Antiqua-ei, Ars Novei și Renașterii s-a impus vreme de cinci-șase secole, funcționalitatea tonală, hrănită de disponibilitațile gîndirii verticale, omofone, predominant instrumentală a Barocului, Clasicismului și Romantismului a fost răsfățată timp de aproape trei veacuri, iar eterofonia epocii moderne rezistă doar de cîteva decenii, recapitularea post-modernă promite încă o și mai accentuată condensare temporală
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată fie în dispoziții imprevizibile, fie după modele selectiv-elective, este decantată, sistematizată, cînd domesticită grație unor tratamente de temperatizare, cînd lăsată în sălbăticia ei arhetipală, uneori elaborată în baza unor norme logico-matematice, alteori eliberată prin intermediul
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de temperatizare, cînd lăsată în sălbăticia ei arhetipală, uneori elaborată în baza unor norme logico-matematice, alteori eliberată prin intermediul unor procese acusmatice, dar aproape niciodată configurată temporal în structuri arhitectonice autonome și autotrofe, neatîrnate față de alte structuri formale, bunăoară, ale muzicilor tonale sau modale. La fel și serialismul care, prin caracterul lui antropic, manufacturier, este expresia umanismului ca, de altfel, și tonalismul funcțional, de la care, exceptînd ofertele lui Anton Webern, de tipul variațiunilor de structură (alcătuiri condensate și stilizate), a preluat, discriminatoriu
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu pot fi localizați, oricît ne-am strădui, în organizările spațiale propuse de sistemele serial și acustic, a căror dramă este alimentată de monopolaritatea, de non-magnetismul lor, iar pe cale de consecință, de incapacitatea de a-și făuri
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Or, muzica electronică, dincolo de generozitatea cu care livrează compozitorilor un arsenal uriaș de aplicații frecvențiale, ritmice, dinamice ori coloristice, nu izbutește încă să furnizeze și formele aferente, mulțumindu-se să utilizeze și să transfere alcătuiri formale aflate în proprietatea muzicii tonale a veacurilor 18-19. Substituirea dominantei beletristice, narative, ce a guvernat muzica pură, programatică sau purtătoare de text, cu o dominantă eseistică, discursivă, a generat categoria muzicilor așa-zise conceptuale, în care decisivă este ambiția autorului de a edifica o operă
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
voci, trei straturi echivalente a trei personaje, înglobează și aspecte scenice, spațiale, semantice, transformându-se în primul indiciu de construcție dramaturgică. Similitudinile formulelor lui Stockhausen cu laitmotivele wagneriene merg până la un punct, al frazei conducătoare, al întoarcerii la melodie (chiar tonală), al autoreferențialității. Diferențe reies din experiența serială a lui Stockhausen și din posibila interpretare a formulei sale ca o "mostră de ADN", "o teoremă", ca un "joc cu mărgele de sticlă" (Gregg Wagner, Symbolische Aspekte der Formel-Komposition, NZfM 4/2003
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
militat pentru "opera de artă a viitorului". Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
programele universitare, oferă un posibil traseu de urmat, neinfailibil, dar cel puțin actual și realist: „E tentant să încercăm a pregăti o paradigmă muzicală nouă. Poate că un drum ar fi să încercăm să construim o muzică ce este totodată tonală (astfel că putem auzi rezultatul) și - în același timp - hipercomplexă din punct de vedere combinatoric, astfel încât și compozitorul conceptualist să-și poată avea domeniul său de referință.” Și încheie cu brio, semnând cumva simbolic actul de deces al supremației muzicii
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
luați din dicționar. Aici este activă o anume memorie culturală legată de anumite capodopere desfășurate în tonalitatea respectivă, sensul fiind abstras și decantat din mesajul acestor opere, una peste alta și nu din „caracterul” de ce fel?al unei anume raportări „tonale”. În ce acordaj al acestui LA (de exemplu)? Știm prea bine că sistemul tonal temperat s-a raportat în istorie la un număr diferit de Hz alocați acestui sunet de referință; idei nedigerate, preluate și dezvoltate „după ureche” în verbiajul
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
desfășurate în tonalitatea respectivă, sensul fiind abstras și decantat din mesajul acestor opere, una peste alta și nu din „caracterul” de ce fel?al unei anume raportări „tonale”. În ce acordaj al acestui LA (de exemplu)? Știm prea bine că sistemul tonal temperat s-a raportat în istorie la un număr diferit de Hz alocați acestui sunet de referință; idei nedigerate, preluate și dezvoltate „după ureche” în verbiajul curent despre muzică...] Problema mentalului deci, astfel cum apare în Logica Lumilor Posibile privește
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
22. nr.1, încheiat la 1 decembrie 1920. Câteva caracteristici transpar din partea întâi a Cvartetului în do major pe care le enunțăm: a) Juxtapunerea diatonicului și cromaticului, înterpătrunderea unor aspecte diferite, amplificate ca atare. b) Frecvența modulațiilor, care caută regiuni tonale îndepărtate, descriind o evoluție în cicluri. c) Ruperile de ritm interior dau dinamism acțiunii, împingând substanța tematică spre culminații succesive, subliniate în spirit concertant. d) Dezvoltarea îmbracă ipostaze variaționale melodic, ritmic și agogic enunțate cu grijă. e) Revigorarea reprizei urmărește
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
un acord de Re major) alcătuiesc scara minorului armonic, treptele a patra și a șasea existând în variantele lor diatonice cât și cromatice. Pe verticală rezultă un cluster alcătuit din sunetele de mai sus, dar pe orizontală vocile evoluează aproape tonal. Traseul dintre sunetele acordurilor este parcurs prin glissando, deci intonația netemperată se integrează la rândul ei acestui moment al piesei. Efectul este cel scontat, de reunire a contrariilor. Saxofonul a avut un aport complementar corului, suplinind rolul unor virtuale voci
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
mai puțin static, așa cum îl realizase anterior saxofonul. Isonul inițial (măs. 179) pe sunetul sol este expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs. 181), re (măs. 183), sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
179) pe sunetul sol este expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs. 181), re (măs. 183), sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau caracterizare scenică a DMz. o Registre cantitative (stare de caracter vocal): monovocalitate; plurivocalitate Analog scenografierii (costumării) DMz, Vf poate fi și ea aspectată prin diferite registre ale unor coordonate specifice. O
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
dintre denumirile notelor și digitația luth-ului : un sunet amplasat în altă parte pe tastieră, capătă o altă denumire. Spre exemplu, octava sunetului cel mai grav - Yakah, se numește Naoua. Muzicologii orientali au acordat o importanță sporită studierii sistemului lor tonal din punct de vedere acustico-matematic. Astfel, încă din Evul Mediu au fost luate în considerație mai multe formule în vederea calculării și determinării intervalelor existente în muzica dimensiunile micro-intervalelor existente în muzica Orientului. Deși au fost formulate nenumărate teorii și
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
la un punct de vedere comun în ceea ce privește sistemul acustic cel mai bine adaptat. În consecință, noțiunea dimensiunii micro- intervalelor rămâne o chestiune extrem de relativă și deschisă permanent dezbaterilor. Revenind la perioada medievală, trebuie subliniat încă un aspect fundamental al concepției tonale orientale. Pentru un muzician arab, înalțimea sunetelor era relativă, neexistând nici un reper absolut - de tipul diapazonului. Frecvența sunetelor putea varia pe un ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
o parte inseparabilă a serviciului religios de închinare în majoritatea bisericilor creștinilor de culoare. Imnurile tradiționale gospel au forma de lied monopartit sau bipartit (strofă plus refren), sunt alcătuite din 8 sau 16 măsuri și sunt scrise în sistemul sonor tonal. Melodiile sunt ușor de reținut, au cantabilitate și sunt construite în general pe cele trei acorduri principale: tonica, subdominanta, dominanta, în stare directă și în răsturnări. Textul literar are măsura și rima asemănătoare poeziei clasice, fiind structurat în versuri și
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Anghel Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Romanul „Arme și lopeți”, (Editura Zedax, Focșani, 2010), adună crâmpeie de viață pe un laitmotiv cazon, căruia scriitorul Gheorghe Andrei Neagu îi adaugă diezi sentimentali cu modulații tonale între o literatură de porthart, pe o constantă a frustrărilor și a umilințelor unor întregi generații de recruți, și o proză care păstrează încă ceva din încrâncenarea culmilor Vrancei și misterul nedezlegat al transhumanței mioritice, un modus vivendi local, tradițional
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
natura lor centripetă să fie în vreun fel amenințată. în absența oricărei pete de culoare, desenele lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite încît mental începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
reapar conform anumitor periodicități. Aceste periodicități corespund numerelor prime, domeniu în care "predestinarea" întâlnește mai mult decât oriunde altundeva imprevizibilul. 2) Mă gândesc între altele la a sa Simfonie a doua (compusă în 1972) unde, în mișcarea a doua acordurile tonale se înlănțuie după o logică non-tonală (a sitei lui Eratostene) și care a provocat scandal în momentul prezentării sale la Berlin.
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]