41 matches
-
atît de crud eviscerată și expusă privirii de creatoarea celei mai dezvrăjite umanități din aceeași literatură interbelică, Hortensia Papadat-Bengescu, cu mai apropiatele în timp (nu obligatoriu și în autenticitate feminină) Estera (din Recviem pentru nebuni și bestii, Augustin Buzura) și Tonia (din Don Juan, Nicolae Breban) și, în sfîrșit, cu deja menționata Simona, nume generic pentru o comunitate de femei de diferite vîrste și "orientări" care învață, sub ochii cititorului iremediabil sedus, să locuiască în același corp. Traducerile fiind în general
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
este Rogulski, sălbatic, anarhist, irațional - un fel de "om primordial" preexistent organizării de tip patriarhal și care, de altfel, trebuie că a făcut-o posibilă. Lui Rogulski îi aparține prima mostră de discurs misogin autentic din acest roman. Vorbindu-i Toniei despre ea însăși, Rogulski remarcă "ochii ca doi globi extraordinar de sclipitori, de frumoși, semn că, probabil, nu se ascund în spatele lor turbioane de gînduri!... Nu-nu, sînt atît de expresivi, încît nu e pericolul, ha, ca în spatele lor să se
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
că, probabil, nu se ascund în spatele lor turbioane de gînduri!... Nu-nu, sînt atît de expresivi, încît nu e pericolul, ha, ca în spatele lor să se analizeze problema esteticii transcendentale sau gînduri despre apodicticitatea timpului, ha, ha! Sînt superbi ochii tăi, Tonia!". Nu numai ochii sînt "sursa" unor asemenea concluzii - iată cum îi explică Rogulski Toniei diferența dintre ea și Cici: "Inteligența ei deosebită mi-o explic tocmai prin această 'absență' a șoldurilor, prin aceste coapse prelungi. Numai creasta iliacă, subțire, fină
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
expresivi, încît nu e pericolul, ha, ca în spatele lor să se analizeze problema esteticii transcendentale sau gînduri despre apodicticitatea timpului, ha, ha! Sînt superbi ochii tăi, Tonia!". Nu numai ochii sînt "sursa" unor asemenea concluzii - iată cum îi explică Rogulski Toniei diferența dintre ea și Cici: "Inteligența ei deosebită mi-o explic tocmai prin această 'absență' a șoldurilor, prin aceste coapse prelungi. Numai creasta iliacă, subțire, fină, ce sparge pielea, ca niște buze de os, trădează bazinul. O femeie 'fără șolduri
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
casă. Scenariul este, pînă aici, plauzibil - dar recunoștința Leliei față de cel care a lovit-o, despre care crede sincer că a salvat-o de la viol, e o excrescență machistă pe o imagine, la prima vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia sa, îi amintește că este în viață. Această excrescență
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Besson, Mathieu Kassovitz, Cedric Klapisch, Bruno Dumont, Dominik Moll, François Ozon, Robert Guediguian etc.) și, nu în ultimul rând, afirmarea în forță a unei întregi pleiade de cineaste tinere, fiecare dintre ele cu un stil și un univers foarte personal (Tonie Marshall, Solveig Anspach, Agnes Jaoui etc.). Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
care s-a ordonat totalitatea entităților modale. Ordinea cantitativă a dislocat pe de o parte prepentatoniile de tipul oligocordiilor, pe de altă parte pentatoniile și postpentatoniile (moduri ce încorporează mai mult de cinci frecvente). Ordinea calitativă a separat modurile în tonii (categorie a scărilor dispuse prin trepte alăturate și/sau salturi intervalice) și cordii (moduri ale căror scări sunt dispuse exclusiv prin mers treptat). Dar perspectiva calitativă oferă totodată și un spectacol dichotomic prilejuit de prezența conceptelor de diatonism și cromatism
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
mici și puțin depărtați. Probabil că am avut multe amante de acest tip, care mi-au plăcut. Eu n-am avut niciodată de a face și n-am ales femeile cu sîni abundenți. De-aia nici nu-i descriu. D.P.: Tonia nu era tocmai... N.B.: Dar cu Tonia n-am făcut amor. D.P.: Pentru unii lectori sînteți puțin prea pudic în scenele de dragoste. N.B.: Pudic?! Eu, care în '81 am publicat o carte care începe cu o partuză? Sau scenele
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
avut multe amante de acest tip, care mi-au plăcut. Eu n-am avut niciodată de a face și n-am ales femeile cu sîni abundenți. De-aia nici nu-i descriu. D.P.: Tonia nu era tocmai... N.B.: Dar cu Tonia n-am făcut amor. D.P.: Pentru unii lectori sînteți puțin prea pudic în scenele de dragoste. N.B.: Pudic?! Eu, care în '81 am publicat o carte care începe cu o partuză? Sau scenele sexuale din Bunavestire? D.P.: Bine, dar nu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
picante... N.B.: Nu sînt ca la Henry Miller, nu. Dar în Îngerul de gips este o acuplare 69, într-o metaforă, cei doi își sărută sexele. D.P.: ...Sînt chiar metaforice. În Don Juan, acolo, în final, în scena aceea cu Tonia și Rogulski, nici nu știi ce se întîmplă... N.B.: Este refuzul posesiei, el vine doar și o atinge, îi pune doar mîna pe pîntece și o trimite la plimbare. Îi spune: "Ești liberă". Mai e ceva. Cînd eram mai tînăr
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
ca această carte să fie savuroasă. Un adevărat periplu. Majoritatea covârșitoare au fost trimise de peste mări și țări într-o Românie socialistă. Specific ilustratelor este faptul că au textul „la vedere“ și trec ușor peste filtrele cenzurii. Participarea Mitropolitului An¬tonie Plămădeală la ședințe de dialog teologic internațional în cadrul Conferinței Bisericilor Europene și al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, precum și în cadrul dialogului Bisericii Ortodoxe cu Bisericile și confesiunile creștine poate fi urmărită parcurgând traseul vederilor trimise din dele¬ga¬ții. În comuna
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
doamnei Mioara Dragnea din Constanța pentru piesa „MEȘTERUL MANOLE”. A urmat un scurt moment artistic susținut de elevii Școlii gimnaziale Țepești - Tetoiu, instructor prof. Virgil Dumitrescu. În încheiere au luat cuvântul domnul Doru Moțoc, doamna Elena Stoica și Lucian An- tonie, primarul, care a mulțumit tuturor sătenilor prezenți și distinșilor oameni de teatru, oas- peții de azi ai comunei Tetoiu, care, unii, pentru prima dată, au putut să vadă cătunul și casa unde s-a născut, a copilărit și a bolit
FESTIVALUL NAȚIONAL DE DRAMATURGIE „GOANA DUPĂ FLUTURI„ EDIȚIA A VII-A, 2015 de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368009_a_369338]
-
toleraseră, bucurându-se alături de ea, reușitele! Și, după ce-și anulă închipuitele urme de lacrimi, reluă oarecum grăbită ceea ce începuse. M-am temut grozav în ultima vreme că voi pleca fără să-ți spun taina vieții mele! De fapt, taina Toniei - a primei mele prietene - și a mea. Pe noi două ne-a unit soarta din copilărie, copii de evrei, două orfane izbindu-ne de stânca dură a vieții, dar ajutate de Pronia Cerească. Tonia și cu mine - aveam șase ani
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
taina vieții mele! De fapt, taina Toniei - a primei mele prietene - și a mea. Pe noi două ne-a unit soarta din copilărie, copii de evrei, două orfane izbindu-ne de stânca dură a vieții, dar ajutate de Pronia Cerească. Tonia și cu mine - aveam șase ani - ne-am cunoscut într-unul din Trenurile Morții care, într-un sfârșit de Cireșar, in’41, ducea spre deportare sute de-ai noștri, indezirabili autorităților locale și armatei germane. Unul din trenurile acelea, pornite
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
vagoane, după opt ore, la Podul Iloaiei, două treimi din călători - morți ori muribunzi, sfâșiați de extenuare și deshidratare. Printre supraviețuitori, câțiva copii, scăpați de sub pază în noapte, își găsiseră aliat întunericul, răsfirându-se prin împrejurimi. Ținându-ne de mână, Tonia și cu mine, așa stătuserăm și în vagonul înțesat cu suflete, așa ne și bejeneam. Cât să fi mers prin hățișurile nopții și ale unei pădurici, nu pot spune... Frica de nemți ne-a fost busola întru salvare, iar stelele
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
de nepoate fugite de-acasă, lăsându-și mama îngrijorată tocmai dincolo de calea ferată, acum când nemții ochesc tot ce mișcă?! Ne lămurirăm că omul ne strigase identitatea, îmbiindu-ne să ne facem apariția. După ce ne-am zis numele - Anita Pincu, Tonia Horovitz - ne-a mai strigat o dată și înc-o dată, pesemne că să nu uităm: Anița, Țunia. Deși eram încă mici, am înțeles că fuseserăm naturalizate românce, că puteam să ne prefacem c-am uitat numele noastre de evreice și că
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
doctorul/poetul Yuri Andreievich Jivago, al cărui destin îl urmărim încă de dinaintea izbucnirii revoluției până la final. După moartea mamei sale, Yuri este crescut la Moscova de unchiul său. Adolescentul decide să urmeze facultatea de medicină, unde o va cunoaste pe Tonia. Cei 2 se căsătoresc și au împreună un băiețel, Sasha. Meseria de doctor îl duce pe Jivago pe front, unde o reîntâlnește pe Lara, pe care o mai văzuse trecător în copilărie. Aceasta este și ea căsătorită cu Pasha Antipov
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
o fetita, Katya. Deși atras de Lara, doctorul se întoarce la familia rămasă în Moscova. Vremurile tulburi, lipsa banilor și sărăcia determină famila Jivago să părăsească orașul și să se îndrepte spre Varynoko, la o reședință mai veche a familiei Toniei. Călătoria cu trenul este lungă și dificilă, Pasternak folosindu-și tot arsenalul din dotare pentru a reda exact acea atmosfera de Rusie acoperită de zăpadă, aflată în plin de război. Trenul este plin până la refuz de oameni care fug din
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
episoade ale istoriei Rusiei și pune cititorul să reflecteze la cauzele și ororile războiului. Tema iubirii este și ea bine redată prin lupta interioară a personajului, care se vede nevoit să aleagă între cele 2 femei importante din viața sa, Tonia și Lara, dar avem și al 2-lea triunghi al dragostei format din Lara, soțul acesteia - Pasha, și Yuri. Descrierile metaforice, dialogurile poetice și numărul mare al personajelor nu fac din Doctor Jivago o lectură ușoară. Pasternak introduce atât de
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
căsătoria cu imprevizibilul Pașa Antipov și stabilirea lor la Iuriatin, își încrucișează destinul cu cel al doctorului Jivago, după ce acesta la rândul lui pleacă cu familia din Moscova în Urali, mai exact la o fostă moșie a bunicului soției sale Tonia, moșie situată în apropire de Iuriatin. Două cauze, una mai înfricoșătoare și mai presantă ca cealaltă, își dau concursul la părăsirea Moscovei de către Iura, soția lui Tonia, fiul Sașa și socrul Aleksandr Aleksandrovici: a) Prima o reprezenta întunericul, foamea și
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
Moscova în Urali, mai exact la o fostă moșie a bunicului soției sale Tonia, moșie situată în apropire de Iuriatin. Două cauze, una mai înfricoșătoare și mai presantă ca cealaltă, își dau concursul la părăsirea Moscovei de către Iura, soția lui Tonia, fiul Sașa și socrul Aleksandr Aleksandrovici: a) Prima o reprezenta întunericul, foamea și frigul, întrucât - precizează Pasternak - “Pentru cei mai mulți dintre oameni mâncarea consta din mei fiert și ciorbă din capete de hering, urmată de restul de hering ca felul doi
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
dobândească acea stare de extaz liric, din care vor rezulta “elegiile lui despre Lara”. Îndeosebi după fuga de la partizani, unde fusese ținut captiv timp de aproape doi ani (partizanii duceau mare lipsă de medici), și îndeosebi după ce află din scrisoarea Toniei că toți ai lui (între timp i se mai născuse o fetiță) urmează să fie expulzați din țară cu destinația Paris, ceea ce însemna că n-aveau să se mai revadă vreodată, Iura avea mare nevoie de dragostea Larei: era hrana
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
ea concludent elocvent concurent coerent conștient colocvial că la Baal la spital ? balcâza e ciorna ce ține vorba și proastă e cască ce ține mască con.sumul e fumul și vorba e tunul fur.tunul cu care demolatorii înaltă pro.tonii și surpa pie.tonii... = Dar = cine este făclia ce torța se vrea ce arde pro.stia de gură-a-căsca ? și uite așa Deșteaptă se vrea și Mintea doar ea Trezvia o vrea ca limpede aprigă stea definițio în integrum : anti.cipată
POEM ELOCVENT II-PRO.STIA ÎNTRU.CIPATĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381106_a_382435]
-
de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste cataplasme, de bietul Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea mătușii: — Eu am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se smiorcăie pe un ton de reproș. O arată pe Agrippina. Nu să mă insulte isterica asta nefutută de bărbatu său! Antonia și Vipsania abia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decorat tinerește camera în care m-a primit și pe mine, câteva luni după aceea. Printre desene miniaturale în cărbune erau aplicate scoici violacee, era desenată și podeaua camerei de bloc, cu un Crist în cărbune roșiatic... În atelierul ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]