8,271 matches
-
decat aveam pofta, dar o auzeam în hol, răstindu-se la unchi-meu: “Augustine, lasă copilul să mănânce, să nu plece nemâncat, auziși?” De rușine, mai luăm o sârmă pantagruelica, iar muica mă aprobă mulțumită în vreme ce deliciosul proiectil mi se topea în gură: “Așa, mai ia una, că nu te grăbește nimeni”. Adevărul e că aș fi mâncat sarmale la nesfârșit, cred că le făcea cu vrăji și cu descântece, așa erau de bune. Noaptea târziu, când ne întorceam de la filmare
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
povestea asta tuturor studenților care au dat la Litere cu gândul să se facă scriitori. Văd că azi sunt iar în dispoziție de Brel: [youtube 1]adciUXqrou 8[/youtube 1] Într-adevăr neștiutoare și dulce-amaruie, când mi-a spus numele m-am topit de rușine că nu l-am recunoscut, desi citisem dintr-o carte scrisă de el, Dicționar onomastic. Acum o să citesc cartea pe care mi-a oferit-o, Nesfârșitele primejdii, o să îi fac o recenzie, o să scriu articole, o să facem un
Scriitorul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82812_a_84137]
-
simplă invenție, mai ales partea cu vină umanității. E chiar trist că retorica de genul asta prinde și că nu se găsesc oameni care să contreze toate lucrurile astea. Că atunci apar urșii panda și bătrânii plângând că li se topește cartoful și gata, toți cad în admirație. Cel mai bun lucru care se poate întâmpla lumii ar fi să devină puternică o mișcare de gen “ecologică-contra”. Atunci poate am învăța și noi să trăim și să nu ne mai gândim
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
pălmuiesc cu ură și apoi te săruta în același loc cu tandrețe infinită,ființele pe care le faci să moară în ele însele și pe care le readuci la viață cu un simplu zâmbet imatur și inocent, zâmbet care le topește sufletul și care le face să ierte și să uite orice... Femeile pe care le respingi și de care nu poți uita, a căror imagine te urmărește mereu,femeile care te fac să le dorești într-o manieră disperată și
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
Dragoș Bucurenci Sunt născut și crescut la bloc. Prima copilărie, amintirile din comunism, locul de joacă de dupa grădiniță, drumul spre școală - toate au aceeași culoare: cenușiu. Celelalte pete de culoare sunt accidentale și se topesc inevitabil în culoarea betonului armat care transformase România într-o imensă pușcărie. Spre deosebire de francezi la 1789, noi n-am avut privilegiul căderii Bastiliei, pentru că asta ar fi însemnat să dinamitam jumătate din orașele țării. Așa că am continuat să ne trăim
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
să vadă nu doi Măgureni în scena din salonul împodobit al casei lui Pașadia, ci unul singur, așa cum îi arată chipul și cum îi vede Povestitorul. Simetria simplă formulată la început (nume oriental - port apusean, nume occidental - port levantin) se topește în echivoc. Același gest, același chip sînt, în același timp, profund balcanice și profund opuse balcanității prin ținuta lor apuseană. Sau, pe rînd, balcanice și apusene, fără a schimba însă nimic. în fond același chip, cînd balcanic, cînd apusean, poartă
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
filosofic), se vindecă de toate necazurile... inclusiv genunchiul. Toate celelalte personaje (prilejuind alte perspective menite să diversifice monotonia paralelei cu Kierkegaard), care își povestesc observațiile în monologuri dramatice, sunt uitate, devin ornamente inutile. Toate problemele provocate de teama existențiala se topesc în fața străvechii soluții: cunoașterea de sine. Întelegându-se, cel care se autocunoaște nu mai poate fi nefericit. O calatorie-pelerinaj la Copenhaga reflectă "personificarea" acestei călătorii către propriul sine, ilustrarea intre-barilor adresate obtuzului eu (conceptul kierkegaardian numit în daneză selvransagelse, care îl
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
inginerii avură ideea de a îngheța în acel loc malul Senei, rivegauche, și abia apoi să-l străpungă cu forezele ca să treacă pe celălalt mal, instalând la iuțeală inelele de beton, până când gheața realizată nu ar fi început să se topească revărsându-se la loc în Sena... Cunoșteam procedeul, citisem în țară. Dar să afli lucrul aici, în vagon, la fața locului, nu departe de stația pomenită mi se păru ceva extraordinar. În onoarea tehnicii năzdrăvane, bat ușor în perete cu
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
toate tîrgurile. Participă la toate dansurile și chermezele organizate de consiliul din Bruges. Ea îi căuta din priviri silueta. Îl vedea pe podurile arcuite peste canaluri, furișîndu-se după parapete. În piețe, după ghizdurile de piatră ale fîntînilor. Îi vedea umbra topindu-se în umbra neagră a portalurilor și în aceea, mai îngustă și mai gălbuie, de după coloanele bisericilor. De fiecare dată, prezența lui întrezărită îi umplea inima de fericire. Își pleca pleoapele de îndată ce-i întîlnea privirea. Uneori se purta ciudat și
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
slab, debusolat, teoretizîndu-și în van propriul blocaj emoțional ("se cască un hău între tine și funcțiunea ta socială", "nu mai ești subiectul activ al vieții tale"); personajul e jucat de Pierre Arditti, și, ciudat, în amintire fața actorului parcă se topește și se confundă cu cea a lui Havel. Fețele cele mai expresive ale acestui Avignon le-am descoperit în Orbii lui Maeterlinck, în viziunea lui Denis Marleau (care și-a botezat spectacolul "fantasmagorie tehnologică"), avînd ca principal producător Muzeul de
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Marina Constantinescu Canicula a topit, aproape la propriu, Bucureștiul. Ploile îl acoperă, îl transformă acum, la sfîrșitul lui iulie, într-un monstru subacvatic. Prelungindu-și dimensiunile, nădușind libidinos, orașul se metamorfozează, la clipită, în-tr-un animal straniu, tenebros, ale cărui forme abia se disting de sub ape
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
Dl Onișoru are datoria să pună la îndoială legea care îl împiedică să dea în vileag monstruozitățile comise de securiști. La noi, cînd vin căldurile verii, bugetarul simte o nevoie nebună să plece în vacanță, dacă are cu ce. Canicula topește sentimentul urgenței, iar patria trebuie să aibă răbdare cu cei pe care îi plătește, pînă se întorc din vacanță. Am o temere că și blocajul despre care am fost misterios informat dinspre CNSAS are aceeași cauză, ceea ce mi se pare
De la CNSAS la pușcărie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14987_a_16312]
-
sperie pe cei care vor să întâlnească poate un poet înfrânt de grijile cotidianului, un resemnat al efortului intens. Pagina scrisă e prețioasă pentru mine; o pot transforma în pagini, capitole, fiind un fel de partitură în care s-a topit tonul de luat de aici înainte. Și ce lucru curios, starea mea ascunsă euforică îi contaminează și pe cei din jurul meu. René a cumpărat un cal mare de porțelan de la magazinul chinezesc și a scris pe suport o dedicație pentru
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
dans, poate și în arta scrisului, pentru că scrisul presupune existența gândurilor. Gândurile cer timp, ele trebuie așteptate la orice oră, gândurile sau mai exact ideile care nu vin nici din cărți și nici din altă parte, ci din sursa lor topită în planul de necontrolat al vieții. Mă privesc din nou în oglindă să văd cum sunt plină de cicatricele vieții, încercând să-mi văd chipurile din timpul nebuniei mele. Există fotografii, dar chipurile au fost multe, cele cu care am
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Jil Silberstein o carte superbă despre Bruno Schultz. Zile fericite, pline de iluzii, în care a apărut și Andonia, fetița lui Vladimir, și Genèvicve, �prințesa elefanților", povestind despre visul ei cu omul de zăpadă îngrijorat că zăpada începe să se topească. Seara citind până târziu Tao-te king despre pierderea bunătății (o bunătate conștientă, înconjurată de inteligență, adică de modul activ al naturii) care te golește de tot. A doua zi a Târgului de carte de la Geneva: vizita neașteptată a unei verișoare
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
și nu-și însușește formule, ci se adîncește în spiritul lor, le descifrează înțelesurile și le reactivează conținutul incoruptibil. Asemenea pictorului de biserici, sau a zugravului anonim care a lăsat un semn și apoi s-a retras, Florin Mitroi se topește și dispare în substanța propriei sale picturi"), eu n-am ce să-ți arăt pentru că toate lucrările sînt împachetate și înghesuite pe aici, asta e, cînd nu mai ai atelier..., dar îți dau niște fotografii, îmi spune Darie Dup, în
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când construiți variante prezente ale epocilor apuse, de fapt demitizați istoria. Construiți șiruri de personaje similare ca structură, care se topesc unul în altul în final. Situațiile narative sunt similare și ele. De pildă Chatterton e construit pe ideea de fals, de impostură. Un poet se preface că moare, un pictor substituie lui Chatterton un alt model, alt pictor își falsifică
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
ar fi funcționat și o oarecare intenție autopersiflatoare, ea ar fi fost subordonată histrionismului adulator, corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
românul le-ar scoate anevoie. Câteodată, vorbea cu mine pe turcește. Ca și cum aș fi priceput. Atunci mă apuca, așa, un gâdilat, și-mi venea să mor de râs. Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care mirosea a cafea. Cu el, observasem
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare a ne spune că paradisul muzicii este totuși cu putință.
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
ca o bucurie ciudată care o însuflețea, o făcea de nerecunoscut chiar ei însăși, fără să-și dea seama de unde îi vine această schimbare neașteptată." Ana se calmează lucrând. Nu se plânge niciodată de oboseală, munca e liniștitoare. Ana își topește în efortul pentru binele colectiv energia, ea își defulează frustrările în muncă. Sau dacă nu defulează frustrări, se poate spune că-și sublimează libidoul în prelucrarea bumbacului, tot spre binele colectiv. Filatura este un stup bine organizat de muncitoare entuziaste
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
toate celelalte personaje care văd lupta terifiantă a omului cu moartea? Personaje care o simt, care fug de ea sau se duc spre ea, care încearcă să țină totul sub control, care se agață de ordinea cunoscută ca să nu se topească definitiv în haos. Tăceri lungi, sunetul asurzitor al greierilor, noaptea istovitoare care pare fără de sfîrșit, cu certitudini și incertitudini sub cerul înstelat și nepăsător, cu o uniformizare a identităților în corul femeilor și o orbecăială contaminantă în corul bărbaților de pe
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
mele eu o pasc ca oi de aur", continuați astfel, eminescianizând impecabil: "Ele sunt a mea trăire, eu le sunt al nopții faur" și "Știu doar visul ca speranță ce la geam îmi bate seara/ când o licărire dulce îmi topește lumânarea". Aceasta dovedește că înclinarea dvs. spre literatură își face acum primele exerciții de muzicalitate și ritm, urmând mimetic, până la autoanulare, un mare model. ( Irinel Spiridon, Pojogeni, Tg. Cărbunești) * Dintre poeziile copilăroase trimise, firește, spre publicare, o transcriu aici pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
avangardă. De asemenea trebuie spus un cuvînt de laudă pentru informația "la zi" a autorilor articolelor. Apărut în 2001, SRS conține titluri din ultimii doi ani, 1999 și 2000 ( la Eminescu, volumul Dulcea mea doamnă, 2000, sau M. Cimpoi, Mă topesc în flăcări, 1999, la Emilia Galaicu-Păun, Poezia după poezie, 1999, la Horia Vintilă, A murit un sfînt, 2000, la Ileana Mălăncioiu, Linia vieții, 1999, la C. Țoiu, Barbarius, 2000, al V. Zografi, Viitorul e maculatură, 1999, sau chiar din 2001
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
iarăși, în mine. Sînt suspect de calmă din punctul de vedere al celorlalți călători. Ei se luptă să stingă difuzorul din care urlă o muzică latino într-o variantă românească de o tîmpenie fără margini. Nu reușesc. Căldura ne-a topit pe toți, ne scurgem, ne prelingem. E drept, în vagoane nemțești second-hand. Altfel, totul este civilizat. Ajung la Brașov, sînt așteptată de un domn amabil, mă urc cu mare greutate într-un Aro ciudat, probabil pentru persoane sărite de o
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]