162 matches
-
ci adevărul crud, esența problemei: aceea că, privitor la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă în care umbra zvasticii a acoperit umbra crucii... Este și ideea grafică a afișului de scandal, semnat de Oliviero Toscani (judecat prin tribunale și absolvit): o cruce roșie, devenită "suport" pentru zvastică... Un diagnostic foarte exact al "cazului", la care aș subscrie cu amîndouă mîinile, am descoperit în articolul editorialistului de la Nouvel Observateur, Jean Daniel: "M-am dus să văd
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
sau de la o Renata Tebaldi și pînă azi - cîte "voci de aur" n-au mai spus și nu vor mai spune "Țoșca sînt eu"? După premieră mondială a filmului, de la Veneția, în toamna lui 2001, aceasta Țoșca, produsă de Daniel Toscan du Plantier, a rulat cu succes, si cu presa foarte bună, de-a lungul și de-a lațul planetei; așa că obiectivul primordial al producătorului - acela de a scoate opera "din ghetou sau din catedrală" și de a o îndrepta spre
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
s-a înființat și funcționează un "Departament de istorie" al Festivalului, care are de studiat un drum de peste o jumătate de secol. Aici ar fi de povestit (tot scurt) o mișcătoare seară omagială, în memoria lui Maurice Pialat și Daniel Toscan du Plantier, care au murit la începutul lui 2003 (primul de tristețe că nu mai filmează, al doilea de epuizare zicea Gilles Jacob, președintele Festivalului). Pialat, regizorul controversatului SOUS LE SOLEIL DE SATAN (produs de Daniel Toscan du Plantier) a
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
Pialat și Daniel Toscan du Plantier, care au murit la începutul lui 2003 (primul de tristețe că nu mai filmează, al doilea de epuizare zicea Gilles Jacob, președintele Festivalului). Pialat, regizorul controversatului SOUS LE SOLEIL DE SATAN (produs de Daniel Toscan du Plantier) a cucerit Palme d’Or, în ’87 (ceea ce de atunci nu i s-a mai întîmplat nici unui film francez). Departamentul de istorie al festivalului furnizează imagini de la festivitatea de premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
rațiunea. Să nu uităm că suntem în Evul Mediu și vremurile sunt obscure. Disperarea ducelui de Rais îl transformă într-o fiară care caută sufletul Ioanei în copiii ademeniți la castel și sacrificați. Un dubios abate Eustache Blanchet cere sprijinul toscanului Francesco Prelati pentru a-i vindeca stăpânul și planul acestuia este de-a dreptul -nota bene! - diabolic. Băieții răpiți erau sodomizați, vii sau morți, agățați în cârlige, zdrobiți, decăpățânați, tranșați, o parte din trupuri erau arse, în timp ce sângele, inima și
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
și construiește o artă complexă altoită pe o natură simplistă", cită exact din memorie diavolul bibliotecar juisând cu ochii închiși de plăcere. Câtă inteligență persuasivă! - Alo!? Lăsați devianța sexuală. Ascultați continuarea! După arderea pe rug a lui Gilles de Rais, toscanul Prelati a fost condamnat la închisoare pe viață. A reușit însă să evadeze, a ajuns taumaturg în serviciul regelui René d'Anjou, apoi a fost numit căpitan într-un oraș din Vandeea, chiar regiunea unde-și avusese domeniile ducele de
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un taraf, taraful Zavaidoc, care ia drumul capitalei. Tenorul operei române, Mihăilescu Toscani, a încercat să-l îndrume spre opera. În același timp era dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa să lirico-drama țica. Ștefănescu Goanga îl dorea că un remarcabil tenor. Dar Zavaidoc alege lăutăria, care era aducătoare de bani, mai ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un taraf, taraful Zavaidoc, care ia drumul capitalei. Tenorul operei române, Mihăilescu Toscani, a încercat să-l îndrume spre opera. În același timp era dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa să lirico-drama țica. Ștefănescu Goanga îl dorea că un remarcabil tenor. Dar Zavaidoc alege lăutăria, care era aducătoare de bani, mai ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e semn de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cu o indelebilă stilistică, pentru că autorul are și acest talent particular și rarisim al fixării printr-o frază memorabilă. În definitiv, dacă privim cu atenție aceste microeseuri ajungem mutatis mutandis la concluzia lui Leonardo da Vinci vehiculând un vechi proverb toscan: Ogni pittore dipinge sè (Orice pictor se pictează pe sine). Într-adevăr, felul în care Cristian Tudor Popescu privește filmele lui Cristian Mungiu, Cornel Porumboiu, Cristi Puiu, Adrian Sitaru, Radu Muntean etc. configurează în primul rând un remarcabil autoportret de
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
de sistare, de blocare, mondial...în ce privește manifestarea artistică...Pare că merge înainte numai arta afaceristă... promovată prin mass media și prin scandal, cine e mai original! de exemplu arta fotografică a avut o explozie exagerată. Este un celebru fotograf, Mario Toscani, celebru în toată lumea, care a făcut campania pentru hainele Beneton. A exagerat, însă, cu fotografii din războiul cu Iugoslavia sau cu femei bolnave de anorexie nervoasă...caută numai urâtul! P.C. - Noi, din contră, vorbim din ce în ce mai mult despre ecoartă, despre estetic
„ Prin Mircea Eliade, am rămas legat de România toată viaţa…” [Corola-blog/BlogPost/93670_a_94962]
-
essay.php?t=25115). După ce a trecut peste proteste și procese precum cel din Germania din 1995, în 2000 Benetton a încheiat un contract promițător cu Sears, Roebuck & Co și a lansat o altă campanie șocantă în SUA. Celebrul fotograf Toscani, angajat pe foarte mulți bani, a lansat imagini șocante cu 27 de prizonieri, bărbați și femei, condamnați la moarte, provocând prin comentarii și interviuri întrebări de genul „de ce le este teamă?” sau „la ce visează?” ( HYPERLINK "http://www.echeat.com
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
com/essay.php?t=25115" http://www.echeat.com/essay.php?t=25115). Au urmat dezbateri aprinse în SUA, plângeri, procese, inclusiv din partea statului Missouri, iar contractul promițător abia încheiat cu Sears a fost anulat. După 18 luni de colaborare, Toscani, inițiatorul campaniei, a fost concediat de Benetton, iar strategia de reclamă a fost redefinită. Pierderile au fost însă enorme, mai ales în SUA. Lecția scump plătită de Benetton a fost aceea că diferențierea nu se poate face fără a ține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
lui Francesco Petrarca și de ample studii consacrate acestuia (Per moderne carte. La biblioteca volgare di Petrarca, Il Mulino, Bologna, 1990 sau I frammenti dell'anima. Storia e racconto nel "Canzoniere" di Petrarca, ibid., 1992), Santagata pornește de la figura marelui toscan în două volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
mai ales despre principi care se găsesc pe o treaptă mai înaltă, ei sînt caracterizați prin una din trăsăturile următoare, care le aduc fie dojana, fie laudă. Și anume, unii sînt considerați drept darnici, alții drept meschini (folosind aici cuvîntul toscan miseri deoarece avar, în limba noastră, este și acela care vrea să dobîndească un lucru prin jaf; noi numim meschin pe acela care nu își îngăduie decît prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sînt considerați darnici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cont de acest punct de plecare, esențial pentru a urmări toate dezvoltările succesive ale gîndirii lui Machiavelli. Este, de asemenea, evident că acesta, judecînd oamenii cum o făcea, nu-i avea în vedere doar pe aceia din timpul lui, florentini, toscani, italieni care au trăit între secolele al XV-lea și al XVI-lea, ci pe oameni în general, fără granițe în spațiu sau în timp. S-a scurs mult timp de atunci; dar dacă mi-ar fi permis să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve pe Diego Alatriste și Îl servea pe veresie. Când am ajuns acolo cu un rând de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acolo cu un rând de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În dulapul prăpădit care ne ținea loc de garderob, l-am găsit În picioare Într-un hârdău de lemn plin cu apă murdară, ștergându-se. Toscanul Îi răsese bine barba, iar păru-i castaniu, scurt, umed și pieptănat pe spate, Împărțit În două de o cărare la mijloc, lăsa descoperită o frunte largă, bronzată de soarele curții interioare a temniței, cu o cicatrice mică coborând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de nuanțe. Însă pot să apară confuziile. Fiecare culoare fundamentală cuprinde cel puțin zece nuanțe, cititorul neexersat poate fi derutat, transformat într-un interpret nesigur, subiectiv. Se va obține un efect contrar. Nu e prea ușor de separat un verde toscan de un verde etrusc sau de un verde smaragd; ori un galben de Parma de un galben imperial. Și nici albastrul tuareg nu este prea lesne de distins de un albastru mandarin sau de un albastru cascadă. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tiritomba, tiritomba all'aria va..."). În traducerile din dialect în italiană standard (cel puțin în cele disponibile pe internet), cuvantul este păstrat ca atare - nici tradus, nici explicat. În dicționarele italienești generale (De Mauro, Zingarelli) se gaseste doar tiritombola, cuvânt toscan, explicat prin contaminare expresiva din tirare și tombola și care are câteva sensuri - "rostogolire"; "sfârleaza de lemn" etc. - destul de apropiate de caracteristicile unui dispozitiv rotitor. Oricum, forma tiribombă a căpătat în română destule sensuri noi, desigur datorită sonorității sale speciale
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
care se ocupă de caz, cutia neagră a vasului Costa Concordia era defectă dinaintea producerii accidentului. Nava de croazieră Costa Concordia a naufragiat în noaptea de 13 spre 14 ianuarie în urma ciocnirii cu o rocă lângă insula Giglio în arhipelagul toscan. Pe vas se aflau 4.200 de oameni, dintre care 30 de persoane au murit, iar 2 au fost declarate dispărute.
Francesco Schettino a fost eliberat de sub arestul la domiciliu by Salamac Irina () [Corola-journal/Journalistic/57942_a_59267]
-
scriitorului, care provine dintr-o lume tradițională, dar geniul creației îl duce spre alte înserieri și înrudiri. Comparația cu tipul de narațiune a Renașterii nu apare deloc exagerată. Boccaccio, de pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un taraf, taraful Zavaidoc, care ia drumul capitalei. Tenorul operei române, Mihăilescu Toscani, a încercat să-l îndrume spre opera. În același timp era dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa să lirico-drama țica. Ștefănescu Goanga îl dorea că un remarcabil tenor. Dar Zavaidoc alege lăutăria, care era aducătoare de bani, mai ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prea lungi. Dar mai apoi pe chip i se deschise acel zâmbet cordial pe care Îl mai văzuse, ștergând masca felină de cu câteva momente În urmă. Sunt sigur că ar fi cu toții onorați de o vizită a prințului poeților toscani și că nu vei găsi cu totul inutil pentru spiritul domniei tale dacă vei lua parte la una din Întâlnirile noastre. Când vei veni? — Chiar azi, dacă nu vă e cu supărare. Cuvintele dumitale mi-au aprins dorința În suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o limbă ascuțită sau de o mână iute. Dar tu, mai degrabă... și Cecco Îi făcu din nou cu ochiul, dându-i și un cot În coaste. Zi-mi despre operele tale. Ce se pregătește să ofere lumii prințul poeților toscani? Am auzit un zvon, printre Credincioși. O călătorie În Împărăția morților. - A morților și a celor care nu vor muri. - Ca să vezi... șopti Cecco pe un ton ironic, Însă Dante se adâncise iar În gândurile lui. Se pare că vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]