63 matches
-
aduse forțelor necunoscutului, în dorința sacră și prioritară de-a și le apropia, căci teama de necunoscutul veșnic bănuitor și nemulțumit îl paraliza! De unde și primele forme de adorare și idolatrie, mugurii triumfători ai religiilor de mai târziu: animismul, fetișismul, totemismul, magia și cultul morților. Însă goliciunea pereților peșterilor și grotelor începuse să-i otrăvească bucuria izbânzilor vânătorești și militare de peste zi. Scenele rituale și cele de luptă aprigă pentru supraviețuire, trebuiau săpate în stâncă pentru a sta mărturie destoiniciei și
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
care ar trebui să existe între o adevărată spiritualitate și ritual. Pe de altă parte, „un număr de cercetărori științifici moderni au dovedit cu date copleșitoare că religia nu s-a dezvoltat nici din animism, nici din magie, nici din totemism, ci își are originea într-o amintire străveche, prezentă pretutindeni la popoarele vechi, că Ființa Supremă a creat lumea și omul și că o vreme a avut o relație personală cu omul, aici pe pământ.” „Amintirea străveche” Din păcate, zeificarea
O CARTE DOCUMENT DESPRE REGASIREA SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/_caderea_in_ritual_de_iosif_ton_o_carte_document_despre_regasirea_spirituala.html [Corola-blog/BlogPost/344339_a_345668]
-
și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. 15 Arnold Van Gennep (1873-1957), etnograf și folclorist, celebru antropolog francez, autor al unor lucrări care au marcat istoria disciplinei în care s-a afirmat: Riturile de trecere; Formarea legendelor; Totemismul. 16 Basme române, auzite și scrise de G. Dem. Teodorescu, Colecția Restituiri - București, 2002. 17Ioviță, făt-frumos, basm popular cules de Petre Ispirescu publicat în volumul Legende și basmele românilor în anul 1827, Colecția Restituiri - București, 2001. 18Tinerețe fără bătrânețe și
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Conceptul_de_autoritate_in_basmul_popular_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
de cerb, coarne de capră de munte. Corpul era presărat cu ocru roșu. ARTA Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, repro �ducerea artistică a activității productive, a omului primitiv. Există reprezentări fantastice despre om și realitatea înconjurătoare (magia, totemismul ș.a.). Arta plastică se manifestă prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificație și funcție magică. În paleoliticul
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita.html [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
Artă și a fost expusă lângă "Guernica" lui Picasso, cu care a fost comparată. Lam a continuat să simplifice și să sintetizeze modalitățile de abstractizare și totuși a continuat să picteze figurativ; de asemenea a perseverat în dezvoltarea mitologiei și totemismului care defineau stilul său. În 1946, a petrecut patru luni, împreună cu André Breton, în Haiti, îmbogățindu-și cunoștințele și înțelegerea divinităților și ritualelor magice africane, prin observarea ceremoniilor Voodoo, Cu toate acestea, mai târziu a declarat că contactul său cu
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
arhaice, fiecărui individ i se atribuia un totem, adică un simbol ce determina din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
osul reîncepuse să crească, ceea ce înseamnă că persoana rămăsese în viață și după efectuarea trepanației. Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, reproducerea artistică a activității productive, a omului primitiv. Există reprezentări fantastice despre om și realitatea înconjurătoare (magia, totemismul ș.a.). Arta plastică se manifestă prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificație și funcție magică. În paleoliticul
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
o altă formă sau ființă, fie ca o proprietate inerentă a unei creaturi mitologice, fie prin magie. Conceptul este foarte vechi, și poate fi într-adevăr parte o culturii universale umane, ideea fiind prezentă în cele mai vechi forme de totemism și de șamanism, de asemenea fiind prezentă în cele mai vechi texte literare și poeme existente (cum ar fi "Epopeea lui Ghilgameș" sau "Iliada"), în care schimbarea formei este, de obicei, un rezultat al acțiunilor unor zei. Conceptul a persistat
Schimbarea formei () [Corola-website/Science/329307_a_330636]
-
baronul d’Holbach ă nu vede În „suspinul creaturii tulburate” decât o „fericire iluzorie” și „o adunătură de superstiții” care disimulează sau ascund raporturile de dominație. Opunându-se interpretărilor tradiționale În termeni de animism sau naturism, analizele lui Durkheim cu privire la totemism pun În evidență un proces de idealizare și de transfigurare: „O societate”, citim În Formele elementare ale vieții religioase, „are tot ce-i trebuie pentru a trezi În suflete, prin Însăși existența sa, senzația divinului, căci ea este pentru membrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
op. cit., p. 64. • Michel Foucault, Ordinea discursului. Un discurs despre discurs, traducere de Ciprian Tudor, București, Eurosong&Book, 1998, p. 29. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • Claude Lévi-Strauss, The Story of Asdiwal, in Edmund Leach (ed.), The Structural Study of Myth and Totemism, London, Tavistock Publications, 1988, p. 29. • Ibidem. semnificând, în ultimă instanță, rezistența pe care realitatea imediată i-o opune 25. Nu are de-a face cu concretul structurilor sociale ci mai degrabă cu potențialitățile lor26. Ne descrie realul justificându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bun teren În SUA, cercetarea imaginarului rămâne oricum o prioritate a Europei. Mai mult, am impresia că, atunci când interesul pentru imaginar a ajuns În America, acest interes și-a modificat finalitatea. Spre exemplu, am citit niște cărți de neoșamanism și totemism În care este foarte frumos și cu reverență invocat Gaston Bachelard, dar parcă dintr-o altă perspectivă decât cea din care suntem noi obișnuiți să-l vedem. Noi Îl privim pe Bachelard ca pe un foarte bun teoretician pentru categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să dea bătaie de cap cercetătorilor și în viitor. Dar nu au dispărut de tot din planul speculațiilor teoretice posibile. Este vorba despre religiile morții și ale mîntuirii, care au la bază, de pildă, mitul bobului de grîu, apoi cultul totemismului, etc. Și pe asemenea coordonate se cuvine reluată problematica morții în Miorița și urmărite etapele succesive ale dezvoltării poemei, pînă să devină o metafizică a existenței. D. Miorița și Caloianul Studiile lui Densusianu și Caracostea au stopat preocupările, anunțate deja
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
teoria sa juca un rol primordial prin însuși modul de raportare a individului la sacru. Societatea era imaginată asemenea unui complex organism prin care individul putea să transceandă, experimentând sentimentul sacrului prin intermediul ritualurilor și al sărbătorilor tribale. De altfel, în totemismul descris de Durkheim, religia administrează sacrul, acțiunile colective ale clanului potențând atributele și manifestarea acestuia. Importanța colectivității afiliate totemismului rezidă și imaginarea unei mântuiri colective, și nu individuale, de care ar avea parte întreaga societate prin accesul la sacru. Încercând
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unui complex organism prin care individul putea să transceandă, experimentând sentimentul sacrului prin intermediul ritualurilor și al sărbătorilor tribale. De altfel, în totemismul descris de Durkheim, religia administrează sacrul, acțiunile colective ale clanului potențând atributele și manifestarea acestuia. Importanța colectivității afiliate totemismului rezidă și imaginarea unei mântuiri colective, și nu individuale, de care ar avea parte întreaga societate prin accesul la sacru. Încercând să desprindă o definiție a acestui concept în viziunea durkheimiană, Julien Ries identifica "o categorie fundamentală a conștiinței colective
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
diferitele fenomene din marile religii, un dat mereu identic: sacrul"68. Multitudinea de opinii formulate în interpretarea acestui concept constituie, într-un anume sens, un act aparte de creație. Pornind de la cele mai vechi definiții ale sacrului, începând cu manifestările totemismului, animismului, cultului strămoșilor, fetișismului, politeismului, și ajungând în final la cele ale monoteismului, în speță ale creștinismului, sacrul s-a revelat asemenea unui dat comun al tuturor sistemelor religioase existente, în ciuda diferențelor formale și de înțeles ale fiecăruia în parte
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
p. 144. Apariția istorică a categoriei sacrului se datorează unor elemente pe care Otto le numește ciudate, așa cum sunt conceptele purității și impurității, cultul morților, cultul spiritelor, practicile magice, basmele, miturile și legendele, elementele naturii, credințele și practicile străvechi (fetișismul, totemismul, cultul plantelor și al animalelor, demonismul și polidemonismul), în care se regăsește, ca o trăsătură comună, elementul numinos. 25 Rudolf Otto, op. cit., p. 11. 26 Ibidem, p. 18. 27 Ibidem, p. 168. 28 Ibidem, p. 16. 29 Ibidem, p. 35
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ideea apriorică a evoluționismului, care presupunea la originea religiei un politeism polimorfic, din care omenirea s-ar fi ridicat treptat și greu la concepția monoteistă. Toate încercările de explicație, emise până azi în numele acestei metode: mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul, magia, socotite ca faze evolutive ale credinței religioase, îi apar lui W. Schmidt lipsite de un fundament serios și construite pe o scară falsă de criterii imaginare. El nu contestă existența acestor forme religioase, pe care etnologia o confirmă, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultul ființei supreme, concepută spiritual, personal, infinit, supramundan, și purtând de grijă nu numai familiei, clanului sau tribului, dar lumii întregi, pe care a creat-o. În cea mai mare parte, acești primitivi nu cunosc mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul și celelalte, care sunt apariții secundare sau ulterioare ale politeismului. Nici una din aceste teorii sau ipoteze nu intră în considerație pentru a lămuri originea ideii de Dumnezeu la aceste neamuri primitive. În ce privește originea ideii monoteiste, Schmidt se abține să răspundă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a cristalizat ulterior monoteismul, au căzut în desuetudine nu numai prin părăsirea darwinismului în biologie, dar mai cu seamă prin rezultatele noi ale etnologiei religioase. Popoarele primitive, la care nu se găsesc sau aproape nu se găsesc urme de totemism, de animism și celelalte forme degenerate de religie, cred într-o ființă supremă, spirituală și veșnică, în care văd pe tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost explicată avându-și originile în înțelesul sacrificiului totemic. Influența acestei teorii se observă în lucrările antropologului englez Sir James Frazer, sociologului francez Emile Durkheim și ale lui Sigmund Freud, tatăl psihanalizei. Frazer constată că magia precede religia, Durkheim exemplificând totemismul australian înțelege divizarea dintre sacru și profan la originea ritualului, acesta fiind apanajul sacrului. Așadar ritualul se contopește cu originile sacrului, lucrurile și acțiunile sacre nefiind altceva decât reprezentările simbolice ale societății. În lucrarea sa Moise și monoteismul, Freud arată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sacre sunt așezate în interiorul unor statui de bronz. Rămășițele marelui inițiat Gheorghe Asaki sunt în soclul statuii ce-l reprezintă la Iași. În politeism cea mai frecventă modalitate de reprezentare este cea zoomorfică, la fel ca în religiile îndepărtate și totemism care erau bazate pe simbolurile animale. Dar acest fapt nu înseamnă că depășind civilizațiile de dinaintea lor, hinduismul, budismul și creștinismul nu au păstrat elemente de reprezentare animală în simbolismul divin, precum mielul reprezentându-l pe Cristos. Prezența acestora împlinește regatul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
naturii și credea că se află într-o lume a interdependențelor dintre el și natură. Într-adevăr, în literatura teoreticienilor mediului se regăsește această temă a unei viziuni asupra naturii, specifică gândirii omului primitiv, manifestată prin forme precum animismul și totemismul, care s-a disipat apoi pe măsură ce credințele au evoluat spre marile religii monoteiste și au apărut primele încercări de cunoaștere științifică a naturii. Fizica clasică a înlocuit această viziune cu alta: "Natura pe care o presupune dinamica clasică este total
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
puterii comuniste; și chiar dacă este denunțat în 1956 de către Hrușciov* în „raportul său secret”, sub denumirea infamantă de „cult al personalității”, el va lua dimensiuni delirante în cazul lui Mao sau al lui Kim. Aceste practici de idolatrie și de totemism trimit la formele elementare definite de către Emile Durkheim drept „un sistem solidar de credință și de practici relative la lucruri sacre, adică aparte, interzise, [...] care-i unesc într-o aceeași comunitate morală, numită Biserică, pe toți cei care aderă la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îl numește cu un termen mitologic preluat de la Sofocle ("Complexul Oedip": Găsesc în mine o dragoste constantă pentru mama și gelozie pentru tata"), pe care-l descrie pe larg în Trei eseuri despre teoria sexualității. Refularea dorinței de incest și totemismul (asocierea spirituală cu o altă ființă, fie animal sau plantă). Freud crede în complexul oedipal-bisexual, adică atracția pentru ambii părinți indiferent de sex. Multe psihonevroze sunt consecința abuzului sexual în copilărie, care se înscrie în memoria inconștientă. Devenind mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
magicieni și preoți. Călătorește și se întoarce în corp; f) Sufletul trece din corpurile animalelor în cele ale oamenilor și invers; g) Plantele au suflet, din moment ce trăiesc experiența vieții: naștere, boală, moarte. Formele animismului au fost următoarele: * cultul morților/strămoșilor; * totemismul. animiștii propuneau o adevărată tipologie a universului însuflețit: a) sufletele morților/strămoșilor; b) sufletele aflate într-o relație strânsă cu obiecte sau cu fenomene ale naturii; c) sufletele libere, rebele, ce rătăcesc între spațiile intermediare. în ceea ce privește prima categorie, fiecare religie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]