58 matches
-
a lungul secolului I p.Chr, insistându-se asupra forțelor militare prezente în zonă. De asemenea, se insistă asupra activității unor guvernatori precum Ti berius Plautius Silvanus Aelianus, al cărui nume este legat de strămutarea a peste 100.000 de transdanubieni la sud de Dunăre (potrivit unei descoperiri epigrafice). Este punctată organizarea flotei dunărene Classis Flavia Moesica (în timpul dinastiei Flaviilor) și reorganizarea provinciei Moesia petrecută în vremea împăratului Domitian, reorganizare cauzată de atacurile dacilor de la nordul Dunării. Nu în ultimul rând
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
un soi de cenzor al scrierilor și purtărilor sale. Într-o scrisoare către babacă, feciorul agăi Ilie Kogălniceanu își asigura, de pildă, părintele că: acele zăce coale care am tipărit până acuma (din Istoria Valahiei, a Moldovei și a Valahilor transdanubieni - n.n.) le-am dat de le-au citit dumnealui Alexandru Sturza și mi-au zis că n-au văzut nimic între ele care să poată atinge Curtea rusiască sau turcească. Goethe nu a nutrit nici el simpatie față de trimisul lui
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
examenul de bursă și ajutându-i cu fapta și cu vorba". Teodor Capidan, cinstit om de catedră, cum ar zice Călinescu, este elogiat pentru prodigioasa activitate filologică, pentru truda de a fi salvat ce mai era posibil din limba românilor transdanubieni și pentru că, în sfârșit, "ca profesor nu-mi aduc aminte în patru ani de studenție să fi lipsit de la vreun curs. E și prin aceasta un om rar." Unele note și articole aduc informații prețioase în legătură cu concepția scriitorului despre menirea
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
un Turnir medieval se precizează și mediul: "De-atâta liniște-mi părea/ Eu însămi umbra altcuiva/ Cum șiroia pe zidiri./ Venisem să aprind un gând/ medieval curriculând/ Sau, dacă vreți, doar înnoptând/ Poetic pe ruinuri.(...) De-atâta liniște-auzeam/ Doar câinii transdanubian/ Lătrând sârbește adică./ Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult stingher/ Și am plecat de frică". Elaborată în orașul care mai păstrează piciorul podului lui Traian și turnul lui Sever, lirica d-nei Ileana
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Scrierea istoriei Moldo-Valahiei este deja concepută ca activitate de informare și, în același timp, de reabilitare. Astfel, Kogălniceanu va da în grabă o Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (Istoria Țării Românești, a Moldovei și a românilor transdanubieni) publicată, în 1837, la Berlin. Izvoarele folosite în această lucrare au fost studiate de Al. Zub prin cercetarea corespondenței lui Kogălniceanu. Două scrisori, datate februarie, respectiv aprilie 1837, luminează acest grăbit demers: "Singurul meu scop, singurul meu gînd, unica mea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cum se face că aceasta n-a lăsat mai multe urme? Cercetarea lui Brătianu aduce o reflecție nuanțată: autorul pune în lumină o circulație și migrații de lungă durată între regiunile situate la sud și la nord de Dunăre. Relațiile transdanubiene au continuat în secolele IV-V, penetrația creștinismului la nord de Dunăre fiind o mărturie în acest sens. Brătianu respinge ideea unei rupturi dramatice între invadatorul barbar și Imperiu și propune viziunea unor contacte interculturale transdanubiene. Relațiile transdanubiene n-au
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nord de Dunăre. Relațiile transdanubiene au continuat în secolele IV-V, penetrația creștinismului la nord de Dunăre fiind o mărturie în acest sens. Brătianu respinge ideea unei rupturi dramatice între invadatorul barbar și Imperiu și propune viziunea unor contacte interculturale transdanubiene. Relațiile transdanubiene n-au încetat, notează el, după invazia hunilor. Brătianu amintește în acest sens că la curtea lui Attila se vorbea limba gotă și latina. Mișcarea de intensificare a populării Daciei se realizează, după Brătianu, printr-o orientare dinspre
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dunăre. Relațiile transdanubiene au continuat în secolele IV-V, penetrația creștinismului la nord de Dunăre fiind o mărturie în acest sens. Brătianu respinge ideea unei rupturi dramatice între invadatorul barbar și Imperiu și propune viziunea unor contacte interculturale transdanubiene. Relațiile transdanubiene n-au încetat, notează el, după invazia hunilor. Brătianu amintește în acest sens că la curtea lui Attila se vorbea limba gotă și latina. Mișcarea de intensificare a populării Daciei se realizează, după Brătianu, printr-o orientare dinspre sud spre
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mulțumitoare este condiția prealabilă a oricărui angajament. Prezentul nu mai satisface. Rămîne doar valorizarea trecutului pe care se bazează angajamentele în numele unei cauze desemnată ca fiind națională. În 1837, Kogălniceanu publică o Istorie a Valahiei, a Moldovei și a valahilor transdanubieni, expunîndu-și motivele într-o prefață care pune în lumină neliniștea identitară. Pentru Kogălniceanu a descoperi Franța și Germania echivalează cu a măsura inexistența Moldo-Valahiei: "Cele mai mici ținuturi din Africa și din America sînt mai cunoscute decît aceste Principate". Descoperirea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în schimb și d-lor îi întorc cu prisos acele sentimente. Astfel, d. Cogălniceanu guvernator general al Dobrogei însemnează stingerea oricăror speranțe și iluziuni pe cari și le făcuse o mulțime dintre partizanii d-lui prezident al Consiliului în privința României transdanubiene. Așa d-aici se esplică și incidentul petrecut în Senat mai zilele trecute, când începuseră a se arăta primele simptome ale crizei ministeriale. Roșii din Senat, constituiți în tribunal suprem, pentru a dovedi curăția onor. d-lui coleg și amic
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a nu fi roșu e înnăscută. Această predispoziție înnăscută n-o putem constata încă la confrații de la "Unirea". Și într-adevăr, daca și-ar da cineva puțină osteneală chiar, ar constata lesne că personalitățile marcante ale partidului roșu sânt străini transdanubiani de o imigrațiune relativ nouă. Lucrul merge atât de departe încît d. Brătianu, care e de proveniență autohtonă, dar șef al partidului, în opinia țărei întregi se izolează și se esceptează de restul partidului său cu numele de "om cinstit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să treacă prin peripețiile dramatice care-i fuseseră rezervate acestui din urmă; dar nu credem că redacția "Romînului" să aibă destulă fantazie pentru a inventa pe seama noastră romanuri sau, daca și inventează, lucrul va fi insipid și greoi, ca fantazia transdanubiană a redactorilor acelei foi. Și-ntr-adevăr, daca alte foi inventează sau prezic, daca n-or fi având mai multă iubire de adevăr, au mai mult stil și mai multă bună-cuviință decât organul Pătărlăgenilor. Nu doar că "Romînul" ar fi întrebuințînd espresii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
primirea unor creștini trecuți în stânga fluviului, în urma persecuțiilor de la hotarul secolelor III-IV, în timpul lui Diocletian. După 313, oficializarea religiei noi, progresul creștinismului în Dacia a fost favorizat de alți factori precum înglobarea la Imperiu a părții de sud a teritoriului transdanubian: sudul Banatului și Dacia Ripensis (zona dintre vărsarea Cernei și a Oltului până la "Brazda lui Novac"). Structurile bisericești din sudul Dunării s-au extins și asupra ținuturilor din nordul ei, astfel încât bisericile daco-romane din așezările situate în sudul Daciei s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lot, au avut loc două migrații: una determinată de părăsirea Daciei și retragerea ultimilor coloniști romani la sud de Dunăre, în cele două Dacii, constituite de Aurelian, în Moesia, după 275, iar cealaltă, în sens invers, efectuată de valahii (românii) transdanubieni spre nordul Dunării, categoric înainte de secolul al X-lea, de venirea ungurilor în Transilvania, migrațiune lentă și progresivă (nu bruscă și comandată, ca cea din 275), care a avut ca efect repopularea nordului (Transilvaniei), fără să treacă însă prin Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după părăsirea provinciei, s-a întrerupt orice contact între Dacia din nordul Dunării, lăsată pe seama goților, și cele două Dacii din sudul ei, este absolut contrară realității istorice, chiar și înainte de 378, când goții trec în sudul fluviului. Aceste legături transdanubiene nu au încetat nici după năvălirea hunilor în estul Europei (375-454), în ciuda dificultăților provocate de atacurile lor, schimburile au continuat între regiunea numită "Barbaricum", supusă acestora, și Imperiu. Când Priscus și-a prezentat solia la curtea lui Attila, acesta i-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Dunăre. Au contribuit, în sensul acesta, și strămutările de populații geto-dace din nord (câmpia munteană) în provinciile sud-dunărene. Astfel, în timpul lui Augustus, au fost strămutați în sud 50.000 de geți, iar în vremea lui Nero, 100.000 de "transdanubieni" au fost strămutați în Moesia, pe pământ deja roman. Dar etapa principală a romanizării o reprezintă perioada stăpânirii romane (106-275). După cucerirea și transformarea ei în provincie, a început procesul de colonizare cu elemente romane sau în curs de romanizare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de puțin încît e preferabil să fim tiranizați de un român decât egali și liberi alături cu aceste stârpituri orientale; așa de puțin încît singurul bine veritabil ce-ar putea să ne facă d. C. A. Rosetti și conaționalii săi transdanubiani ar fi să ne slăbească cu dragostea și să nu se mai intereseze nici de-o țară care nu-i a lor, nici de-un popor din care nu fac parte. [4 august 1882] ["CREDEM A FI DEMONSTRAT... "] Credem a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
urmă condamnată a purta efectele morale ale relei tratări pe care evreii au suferit-o în alte țări, tot astfel, de la 1848, dincoace de Milcov, ea a început a suporta efectele morale ale tratamentului de care a avut parte imigrațiunea transdanubiană pe când trăia încă sub turci. Aceeași lipsă de respect pentru orice element tradițional al vieții publice pe care evreii o arată în aproape toate țările au fost și zestrea politică a roșiilor la noi în țară. Și acestei lipse de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
desinează din ce în ce mai bine"1341. Ca urmare, "peste câțiva ani portul acesta va fi legat, prin repedea comunicațiune a drumului de fer, cu tote unghiurile țării. El este porta României spre Orient"1342. La 15 martie 1881 apărea în publicația România Transdanubiană un articol intitulat " Situația județului Constanța" în cuprinsul căruia se făceau referiri la textul dării de seamă prezentată, în ianuarie 1881, Consiliului Județean Constanța de către Remus Opreanu, prefectul județului 1343. În cuprinsul articolului jurnaliștii menționau că "am rămas uimiți de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
urma a fi expediată regelui Carol I. Textul telegramei preciza că "în numele orașului și județului Constanța, cetățenii întruniți în sala Camerei de Comerț din Constanța pentru a interveni pe căile legale pe lângă guvern în scopul de a face ca provincia transdanubiană a regatului Majestății Voastre să intre în drepturile comune, după un sfert de veac în care s-a asimilat în totul intereselor și aspirațiunilor patriei (...) își îndreaptă (...) privirile către Majestatea Voastră, scutul patriei și al românismului, aducând la picioarele Tronului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
salonul Camerei de Comerț din Constanța, pe deplin conștienți de (...) drepturile și datoriile lor, cred că este timpul, în interesul lor și al patriei, să se pună capăt stării de lucruri actuale, să se abroge legile excepționale sub care provincia transdanubiană a României este ținută și să se stăruiască, pe toate căile legale, ca acestă provincie să treacă în dreptul comun al țării"2492. La scurt timp de la această întrunire din orașul Constanța, ministrul de Interne îl informa pe rege, printr-o
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
I a trimis un mesaj căruia i-a dat citire primul ministru Dimitrie A. Sturdza. În textul telegramei regale se arăta că "am primit cu deosebită bucurie călduroasele felicitări ce dumneavoastră (...) județele, orașele și diferitele comune din frumoasa mea provincie transdanubiană îmi trimit cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a unirii Dobrogei cu România"2717. La 3 ianuarie 1904 prefectul județului Constanța anunța ministerul de Interne în legătură cu faptul că "în consiliul comunei urbane Constanța a devenind vacant un loc
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
orașului Medgidia, schimbând nomenclatura străzilor, dă numele său și al predecesorilor domniei sale, diferitelor străzi"3123. Tocmai de aceea, jurnaliștii apreciau că "puterea de creație a domnului G. Popescu, zis și Ciocănel, nu cunoaște pereche în analele administrației comunale din provincia transdanubiană"3124. Astfel, "dintre reformele sale, (...) cea mai originală și cea mai caracteristică este, fără îndoială, cea adoptată de consiliul comunal al urbei prin decizia nr. 10 de la 4 iunie anul curent (...) anume schimbarea nomenclaturii străzilor în localitate"3125. În consecință
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Constanței, Constanța, 1880, 1881, 1882, 1883, 1887. Gazeta Dobrogei, Constanța, 1893. Istrul, Tulcea, 1898, 1899. Literatorul, București, 1883. Monitorul Oficial, București, 1877-1880, 1885, 1904, 1908, 1909. Neamul Românesc, 1906, 1909, 1919, 1930. Ovidiu, Constanța, 1898. România Liberă, București, 1880. România Transdanubiană, Tulcea, 1881. Santinela Dobrogei, Constanța, 1894. Steaua Constanței, Constanța, 1901. Timpul, București, 1895. Vocea Dobrogei, Constanța, 1898. III. Ediții de documente ***, Acte și documente din corespondența diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu relative la războiul independenței României. 1877-1878, București, 1893. ***, Acte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1326 Ibidem. 1327 Ibidem. 1328 Ibidem. 1329 Ibidem. 1330 Ibidem. 1331 Ibidem. 1332 Ibidem. 1333 Ibidem. 1334 Ibidem. 1335 Ibidem. 1336 Ibidem. 1337 Ibidem, p. 755. 1338 Ibidem. 1339 Ibidem, p. 130. 1340 Ibidem. 1341 Ibidem. 1342 Ibidem. 1343 România Transdanubiană, II, nr. 32/15 martie 1881, p. 2. 1344 Apud Stoica Lascu, Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei, vol. I, doc. nr. 29, p. 132. 1345 Ibidem. 1346 Ibidem, pp. 132-133. 1347 Farul Constanței, II, nr. 44/29 martie 1881
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]