378 matches
-
la fel de firesc) cu migală nemurirea (respectându-și menirea) în zâmbetul copiilor pe care-i învață repetabila lecție de viață: zborul = iubirea, iubirea = împlinirea, împlinirea = fericirea, fericirea = nemurirea. Ps. Când am pus semnul de egalitate, m-am gândit,evident, (și) la tranzitivitate. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Cine v-a spus / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CINE V-A SPUS de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1460454662.html [Corola-blog/BlogPost/381383_a_382712]
-
defrișări masive de memorie/ cu umbre păgubitoare și prejudecăți/ în acest timp cu ipotecă pe trup/ și datorie pe suflet/ cuvântul, da, cuvântul/ umblă cu ferocitate prin lume/ scăpat din lesa divinei tragedii » (Ferocitatea cuvântului, p.14). Autorul își asumă tranzitivitatea miturilor, în care statutul de erou nou impus subminează eroul recent învins, amândoi fiind de fapt grefele aceleiași personalități auctoriale supuse presiunii unui histrionism vitalist - la fel cum, bunăoară, încoronarea lui Prometeu nu ar fi putut avea loc fără moartea
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/Un_imaginar_artistic_original_semnat_de_ion_caragea.html [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
care se autoprezintă în însuși procesul autoscopic, în proză se identifică un tip de discurs a cărui trăsătură esențială este absența aproape totală a oricărei referiri la autor. Ștergerea sau estomparea referințelor la instanța enunțării conferă prozelor din volum o tranzitivitate aproape absolută. Aceste observații se referă la relatarea strict narativă. Narațiunea, în cazul prozelor noastre, constituie o modalitate „originară“ de autoreflectare a ego-ului creator pe parcursul reprezentării evenimentelor , cu ajutorul limbajului. Este o modalitate formal-obiectivă de comunicare, pentru că ego-ul se retrage în spatele
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_andrei_neagu_de_la_s_al_florin_tene_1384286883.html [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
dintre obiecte de artă, spațiu de expoziție și vizitator. Prima prezentare, susținută de Alex Radu în colaborare cu Justin Baroncea și Silviu Padurăriu, va urmări retrospectiv parcursul unei cercetări despre conceptele de spațiu expozițional și design/arhitectura de expoziție, respectiv tranzitivitatea acestor concepte la arhitectura și spațiul experienței intime și al experienței sociale a artei, o cercetare exploratorie, continuă, punctată prin două expoziții (juxtapusă tematicilor diferite ale acestora): Inner object in outer spaces / Inner spaces in outer objects (în Timișoara, octombrie
Ce punem în ramă?... by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105694_a_106986]
-
timp și de loc) 2. Numeralul (definiție, numerale cardinale și ordinale, numerale cu valori speciale, caracteristici gramaticale) 3. Clasificatorii (definiție, relația clasificator - substantiv, caracteristici gramaticale, subcategorii) 4. Pronumele (definiție, clasificare) 5. Verbul (definiție, clasificare după criteriul predicației, valenței, naturii obiectului, tranzitivității, aspectului; aspectul, timpul) 6. Adjectivul (definiție, clasificare) 7. Adverbul (definiție, combinarea adverbelor cu verbele, clasificare) 8. Prepoziția (definiție, caracteristicile sintagmelor prepoziționale, principalele prepoziții în limba contemporană) 9. Conjuncția 10. Particulele Sintaxă 1. Tipurile de fraze conform modalităților de exprimare 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209806_a_211135]
-
subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există o funcție care, pentru valori fixate ale variabilelor de poziție, este o funcție monoton crescătoare de energia internă; se spune că relația (11
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
unei mărimi scalare numită temperatură, care reprezintă o proprietate a tuturor sistemelor termodinamice, aflate în stări de echilibru, astfel încât egalitatea temperaturilor este o condiție necesară și suficientă pentru realizarea stării de echilibru. Afirmația aceasta este echivalentă cu formularea care exprimă tranzitivitatea echilibrului termic: " Dacă A și B sunt două sisteme aflate în echilibru termic cu un al treilea sistem C, atunci A și B sunt în echilibru termic unul cu altul". Temperatura unui sistem este o proprietate care după un anumit
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
b sunt egale dacă fracțiile m/n și a/b sunt fracții echivalente adică dacă m*b=n*a. Relația de egalitate în domeniul numerelor raționale are proprietățile : 1. reflexivitatea : a=a 2. simetria : a=b atunci b=a 3. tranzitivitatea : a=b și b=c atunci a=c 4. Relația de egalitate în domeniul numerelor raționale având proprietățile de reflexivitate, simetrie, tranzitivitate este o relație de echivalență. Operații cu numere raționale Adunarea Suma a două numere raționale m/n și
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
în domeniul numerelor raționale are proprietățile : 1. reflexivitatea : a=a 2. simetria : a=b atunci b=a 3. tranzitivitatea : a=b și b=c atunci a=c 4. Relația de egalitate în domeniul numerelor raționale având proprietățile de reflexivitate, simetrie, tranzitivitate este o relație de echivalență. Operații cu numere raționale Adunarea Suma a două numere raționale m/n și a/b este dată de fracția (mb+na)/nb. Proprietăți: 1. comutativitatea : a+b=b+a 2. asociativitatea : (a+b)+c=a
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
iar cu supoziția de divizibilitate microeconomiștii își ușurează calculele, deoarece nu mai trebuie să ia în considerare faptul că doar bunurile măsurate în unități fixe vor fi cerute și produse. Pentru considerarea relațiilor de preferință sunt importante și supozițiile de tranzitivitate și integritate. Cea dintâi afirmă că nu există nici o inconsistență în preferințele unui actor implicat în economie, iar cu cea de-a doua supoziție postulează că el poate spune pe care dintre cele două bunuri le preferă. Varian, Hal R.
Microeconomie () [Corola-website/Science/298736_a_300065]
-
echilibrul stabilit între sistemele A și B nu se modifică, fie că acest echilibru este perturbat și după un anumit timp toate cele trei sisteme trec într-o nouă stare de echilibru termodinamic. Astfel este pusă în evidență proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termodinamic. Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este determinată de parametrii externi și de o mărime θ numită temperatură empirică, ce caracterizează starea internă a sistemului. Se spune ca temperatura este un "parametru de stare" al sistemului
Temperatură () [Corola-website/Science/299227_a_300556]
-
sunt utilizate resursele acesteia (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice și topice) și care caracterizează un vorbitor sau o colectivitate. Există două mari categorii ale stilului: "Stilul individual" se caracterizează printr-un mare grad de reflexibilitate, aflat în raport invers proporțional cu tranzitivitatea limbajului. Utilizarea individuală a limbii este marcată de subiectivitate, participare afectivă a emițătorului, generând trei registre stilistice: neutru, solemn și familiar. Există cinci stiluri funcționale: Stilul beletristic se folosește în operele literare și prezintă următoarele trăsături: Stilul științific se utilizează
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
este folosită, de autori diferiți, pentru a indica "două" principii fundamentale ale termodinamicii, cu conținut diferit. Ambiguitatea rezultantă se rezolvă precizând că, în funcție de contextul în care apare, "principiul zero al termodinamicii" se referă fie la "stabilirea echilibrului termodinamic", fie la "tranzitivitatea echilibrului termic". O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
sau mai multe sisteme și așteptând să se stabilească starea de "echilibru termic", care este un caz special de echilibru termodinamic. Pentru definirea riguroasă a temperaturii este necesară adoptarea principiului zero al termodinamicii în forma numită de alți autori "principiul tranzitivității echilibrului termic":
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
restrâns vizibil, astfel încât aceasta a ajuns să se confunde - mai mult decât oricând în trecut - cu lirismul pur. Pe bună dreptate Alfonso Berardinelli - criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv care au
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi gândită nici propriu, nici corect”198. 2.2.1 Dincolo de denotațietc "2.2.1 Dincolo de denotație" În încercarea de a-și susține teza conform căreia limbajul poeziei este, în același timp, un spațiu al denotației și al conotației, al tranzitivității și al reflexivității, și de a demonstra că prevalența unuia dintre cei doi termeni poate deveni chiar criteriul de elaborare a unei tipologii poetice, Gheorghe Crăciun desfășoară o serie de argumente, unele extrem de convingătoare, altele într-o mai mică măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al terminologiei cel puțin, se dovedește cuplul cvasi-sinonim tranzitiv/reflexiv, împrumutat din binecunoscutul studiu al lui Tudor Vianu, Dubla intenție a limbajului și problema stilului. Vianu, cum știm, sesiza caracterul tranzitiv al limbajului uzual, dar excludea cu totul ideea de tranzitivitate din câmpul poeziei, acceptând-o doar ca pe o dimensiune a prozei. 2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentuluitc "2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentului" Pentru a face inteligibilă concepția stilistică pe care se bazează demersul său
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de a rămâne fidelă realității, de a fi, cu alte cuvinte pe de-a-ntregul tranzitivă. În primul rând, pentru că, dacă menținem opoziția tranzitiv/reflexiv în interiorul semnificației, așa cum ne obligă o minimă rigoare (ar fi cu totul inadecvat să vorbim despre tranzitivitate ca despre o dimensiune exterioară literaturii, din moment ce nu este exterioară limbajului), și nu uităm nici o clipă că funcția de reprezentare este una mediată (verba significant res mediantibus conceptibus, afirmau deja filosofii scolastici)220, atunci cu greu am putea susține că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele legate de sfera semnificației de cele ce țin de sfera referinței, conceptul de tranzitivitate lasă, într-un anume sens, loc ambiguităților. În mod paradoxal, fereastra deschisă către lume, în transparența căreia privirea întâlnește (fie și prin medierea conceptelor) lucrurile, trimite, în cazul celei mai descriptive poezii, ca și în cazul celei mai intranzitive, la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
contingent (a curs multă cerneală pe tema esenței atemporale a limbajului poetic!). Așa cum, pe bună dreptate, observa Antonio Russi 230, sub numele de discursiv sau de proză modernii au exclus de fapt dimensiunea comunicativă a expresiei, altfel spus transparența sau tranzitivitatea sa. Suprimarea fluxului discursiv, colajul în spiritul lui Borroughs, tăcerea, pagina albă constituie, în acest sens, doar câteva exemple peremptorii 231. Experiența extremă a lui Mallarmé, având ca etapă obligatorie de-realizarea referentului (când Mallarmé spune „une fleur”, se cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asemenea perspectivă - caracteristică, în fond, nu numai pentru producția poetică recentă - este susținută, la nivel ontologic, de o atitudine de deschidere față de realitate. Este vorba, cu alte cuvinte, de acea tendință, admirabil definită de Robert Duncan, care tinde să privilegieze tranzitivitatea limbajului și a lumii: De o importanță fundamentală pentru o definiție a poeticii la care încerc să o propun este convingerea că ordinea pe care omul poate reuși să o impună lucrurilor din jurul său și propriului său limbaj rămâne insignifiantă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt în egală măsură valabile pentru poezie ca și pentru proză. Acest aspect costituie, cel puțin la o privire superficială, un avantaj pentru cine ar încerca o sistematizare a tendințelor noii poezii, aceea care mizează pe valorile mimesis-ului și ale tranzitivității. În realitate, dificultățile ce rezultă de aici nu sunt deloc neglijabile. Conform unei opinii larg acceptate, într-o primă etapă din evoluția literaturii, proza ar fi fost învăluită în discursivitatea funciară a poeziei și, în consecință, „constituirea sa în literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semnificativă”239. Ținând cont de aceste observații, ne putem da seama că și în cazul producției poetice de care ne ocupăm - aceea care urmărește să creeze o lume, utilizând adesea procedee narative, prozastice (și prozaice), fără a neglija conținutul și tranzitivitatea sensurilor -, esențială rămâne, până la urmă, regula care separă proza de poezie. „Recurs în procesul poeziei moderne”, subtila postfață a lui Mircea Martin la studiul lui Gh. Crăciun consacrat poeziei tranzitive, conține o remarcă esențială în acest sens: ...poezia transparentă, directă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prima vedere o dovedește și faptul că, deși se situează la antipozii „liricii moderne”, așa cum a fost ea definită de Hugo Friedrich, acest tip de poezie nu poate fi adecvat definit prin recursul la criterii ca acela al „transparenței” sau „tranzitivității”. Mai potrivit ar fi poate termenul de translucid 242 (care, putând fi interpretat, după împrejurări, ca „semitransparent” sau „semiopac”, se sustrage principiilor maniheiste ale logicii lui „sau... sau”). Vom prefera însă, pentru moment, să vorbim despre un teritoriu (de-altminteri
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dubiu faptul că, prin recursul la formula „biografistă”, Lowell inaugurează cu adevărat o poezie de largă respirație, în schimb poate trece neobservată împrejurarea că rețeta sa poetică implică și o reflecție asupra transparenței și a autenticității, asupra posibilităților și limitelor tranzitivității, în general. Iată, de pildă, cum își definește el metoda de creație, într-un pasaj care tematizează tocmai tensiunile dintre realitate și invenție, dintre autenticitate și ficționalitate: Am inventat fapte și am schimbat lucruri și întregul echilibru al poemului a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]