175 matches
-
22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale din lucarnă o să visezi la țurțurii din iarnă (29 iunie
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai e primită. Lumini zgîriate pe cer nord-sud-est-vest vibrări, farurile nimbu-l beau care-naintează soneriile treieră chemări în săli, laolaltă, împreună, cu toții lunecăm spre clipă la fel. Fără steaguri coborîm veacul cu umbra noastră vestmînt. E posibil ca acest stil telegrafic să-i fi surprins pe contemporani. Astăzi nu mai poate fi vorba de nici o surpriză
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
va întâmpla mâine, iată întrebarea fundamentală a operei sale de tinerețe. În edițiile definitive, Ilie Barbu visează: "Ilie închise ochii și, pe jumătate ad ormit, visă lumina zilei și o întindere nesfârșită de pământ. I se părea, vedea cum gospodăria treiera prima ei recoltă și Ilie știa pe dinafară câte zile-muncă are fiecare. Da, se cântăresc sacii așa cum văzuse el că se făcea la gospodăria de Dor Mărunt. Brigman, magazionerul, stătea cu plaivazul la ureche și făcea prinsoare cu Niculae Burcea
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul/ de amintiri ce-mi treieră pământul,/ mă povestesc legendele, iar vântul/ mă-mprăștie-ntre stele ca pe scrumuri.// Armura mea cu zări interioare/ presară secetele vremilor cu glastre./ Crescură bubele pe sufletele noastre/ ori mătrăguna vremilor mă doare?" (la treptele de spirit). Astfel avem a
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
e sufocat, Cum să iasă la lumină când atâția-i bagă vină? Dar avem o veste, iată, ce ne-a spus-o Sfântul Tată: Nu vom smulge noi neghina, chiar dacă-i plină grădina, Căci riscăm să smulgem spicul și vom treiera nimicul, Mai bine să ascultăm, roade bune toți să dăm ! Nu mai dați creștini cu ghiocul, nu vă mai căutați norocul! Tot ce este ghicitoare, vine de la vrăjitoare, Vă încredeți în Scriptură, Ea vorbește fără gură Și tot ce s-
DOAR CUVÂNTUL INSUFLAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380134_a_381463]
-
cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o spunea în fiecare seară, după ce mă înspăimânta cu moartea care treieră prin lume, ca o vrăjitoare cocârjată, cu nuielele-n spate. Fiindcă după un an grădinița s-a făcut cămin, a trebuit să mănânc acolo toate grețoșeniile și la 10, și la prânz, și după-masa. Așa că în grupa mare n-am
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
poet sacrileg, și să se înțeleagă bine. Dragostea, dragostea e totul; toată marea operă de artă se inspiră din dragoste; nu există o mai mare apăsare poetică Menaguti traduce inspirație decât dragostea; toate treierătorile sufletului de la tribulare vine trillar (a treiera) știe că de la dragoste vin; dragostea este marele principiu hipnotic aspirând pe h Iliada, Divina Comedia, Quijote însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră, tacit sau în mod expres. Trebuie să faci operă de dragoste, operă de artă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este printre cele două-trei sau patru-cinci conștiințe critice suverane asupra epocii contemporane, dar profesionalismul critic al lecturilor sale face posibile aceste reprezentativități. Pentru ca să fie posibile cele trei-patru conștiințe critice reprezentative pentru o epocă, trebuie să existe zece-cincisprezece critici conștiincioși care treieră continuu pentru a separa grâul de neghină. Irina Petraș face parte din elita acestor conștiințe critice de veghe, atente la schimbările actualității și capabile să influențeze balanța în favoarea uneia sau alteia dintre valori. Există în tradiția interbelică a criticii românești
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
mă va face mai puțin vulnerabil la întrebări metafizico-retorice de genul: "Dacă am o singură viață, de ce s-o risipesc în astfel de probe masochiste?" Pragmatismul universitarului care se respectă își va spune cuvântul și, între gări și aeroporturi, voi treiera metodic și restul de vreo mie de pagini care mi-au rămas. Am recitit, în schimb, cu o jubilație interioară de care nu mă mai credeam în stare, noua ediție a cărții-jucărie a lui Ioan Groșan, O sută de ani
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
a-și scoate din fiecare afacere și un cât de cât profit, se ridica, văzând cu ochii spre culmea celor mari. Adică a celor ce se desprindeau de plebe, dus în sus ca o hoaspă de pleavă de la mașina de treierat cereale. A urcat, la început fără o țintă precisă; mai pe urmă către una extrem de precisă, și anume, aceea a îmbogățirii. A urmat căsnicia, căsătoria legitimă. N-a mers. De la asta s-a ales cu o fată. Din a doua
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre disperarea sărmanilor noștri părinți și a rusnacilor. Grâul crescuse atât de înalt, lovind cu agresivitate streșinile caselor, încât oamenii nu se mai vedeau din nemărginirea pururea mișcată, combinele treierau continuu, avioanele grele de grâu se prăbușeau pe munții de grâu cu roțile în sus, piloții le apucau de aripi și le întorceau pe burtă, cât se poate de ușor, dar cât se poate de repede, pentru că nisipurile mișcătoare puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai și agate// mașina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deșertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O geometrie umanizată? Reducția geometrică nu e, prin urmare, susținută decît pînă la un punct. E
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
drept pe arii restrânse, însă nu se poate susține că românii în evul mediu au fost exclusiv păstori. Îndeletnicirile agricole sunt reflectate de terminologia agrară principală, de origine latină: a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încărcatul, căratul, depozitatul în magazii și hambare, toate erau munci manuale. O ușurare a fost când s-au introdusă mașinile de treierat purtate de un „vapor”, mașină cu aburi, care mergea cu apă și foc. Până în perioada interbelică, țăranii își treierau cerealele pe o arie pregătită pe un teren tare, argilos, care se curăța de iarbă și rădăcini, după care se stropea cu apă și se bătea cu tăvălugul pentru a se obține o suprafață netedă. Aria era circulară, în centru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna „corp străin”. După instalarea regimului comunist, țăranii au fost obligați să adune grâul, orzul, ovăzul la aria organizată special
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna „corp străin”. După instalarea regimului comunist, țăranii au fost obligați să adune grâul, orzul, ovăzul la aria organizată special: se treiera cu batoza purtată de un tractor, de la arie se luau cotele statului și, dacă mai rămânea ceva, lua și țăranul acasă. Și la aria organizat de boierii Sterian, cei care au adusă prima mașină de treierat, în comuna Filipeni, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu se gândesc că într-o zi vor muri; poți să faci orice în viața aceasta pentru că până la urmă tot la lopata lui Eminescu ajungi!” „Cioran a fost ca o batoză: el i-a luat pe toți și i-a treierat!” Știa atât de multe despre Emil Cioran... Pe Cioran și pe Octavian Goga, nea Mitică îi numea „consătenii mei”, pentru că își aveau originile toți trei în ținuturile Sibiului. „După părerea mea, Cioran a fost ca o batoză: el i-a
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
Cioran... Pe Cioran și pe Octavian Goga, nea Mitică îi numea „consătenii mei”, pentru că își aveau originile toți trei în ținuturile Sibiului. „După părerea mea, Cioran a fost ca o batoză: el i-a luat pe toți și i-a treierat, a separat grâul cel bun de pleavă și neghină” - mi-a mărturisit Dumitru Sinu. „În Franța, unde l-am ascultat de multe ori la diverse prezentări publice, Emil Cioran era cunoscut ca unul dintre cei mai valoroși intelectuali ai vremurilor
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
în jocul de sacrificiu De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Dincolo de fereastra cu țurțuri crăpată în anii din urmă - erau lungi coridoare de zăpadă - nimeni nu era ispitit s-o repare apartamentul tainic cu prea multe pisici treierând printre scaune alergând la galop sub paturi, peste paturi peste bufetul cu ceai șI cafea peste vitrina cu amintiri ce-ar fi trebuit reparate becurile cu lumina prea slabă - de abia vedeai ca să coși sau să repari rufăria - în nopțile
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din senin s-a pornit o vijelie... Cum de mult n-am mai văzut! Norii plâng cu lacrimi grele Și le-ngroapă în pământ. Parcă-i fum în lung și-n lat, Cerul tot e treierat, De o brazdă de furtună, Care fulgeră și tună! Străzile-s golite toate... Doar umbrele, viu colorate Au ieșit din debarale Să mai facă o plimbare. Un motan, plecat de-acasă Stă speriat sub o mașină Și privește pe furiș
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]