5,174 matches
-
în tunel, o tânjire după destindere și grație. Acest episod e așadar un pisc al literaturii germane. Opinia că TM e doar exterior strălucit, un virtuoz al declamației narative nu e valabilă pentru că se bizuie pe insinuarea că scriitorul nu tresare la suferință și că simulează doar atașamentul. Aproape de moarte Se putea adăuga la episodul din Iosif și frații săi și alte file unde e descrisă anxietatea în fața amenințării fatale. Am pomenit în treacăt panica pe care o resimte senatorul Thomas
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de greutatea picăturii ce o covîrșise, reașezîndu-se într-o nemișcare mai înaltă" (CXXXV). într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
gândul că trebuie să scriu ceva pentru că sunt scriitor sau gazetar. De aceea, mi-e greu și să concep ideea editorialului zilnic, mi se pare ceva esențialmente aberant. Eu am scris numai când ceva din afara mea m-a făcut să tresar. Nu am cum să sufăr de bovarism. Nu m-a preocupat niciodată faptul că aș scrie prea puțin, nu mă sperie gândul că de mâine nu voi mai scrie un rând. Uneori trec ani între o tresărire și punerea ei
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
neașteptate, m-a nvăluit o boare abia simțită, un fel de briza parfumată (nu, nu e bine zis „parfumată”, pentru că mireasma venea, cumva, din ea Însăși, ca un dat primordial, ca un fel de suflet nevăzut, dar omniprezent) și am tresărit. Ea m-a privit mirată, cumva Întrebătoare, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce se Întâmplă cu mine, apoi cred că a Înțeles, pentru că a zâmbit din nou (de data asta parcă și puțin ironic) și s-a Îndepărtat
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
Contemplativul, visătorul bard ajunge a mînui aquafortele negației înverșunate. Umbră neagră, swiftiană, a lirismului, pamfletul se exercită plenar, ca o reprezentanță a acestuia într-un climat ostil: "pe neașteptate gulliver/ a intrat în sala de ședințe a parlamentului// unii au tresărit din somn alții/ au încremenit cu ziarul în mînă altuia/ i-a rămas broasca discursului în gît/ altuia i-a plesnit șoricul feselor// gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa/ a rîs în hohote apoi/ a plecat însoțit de huiduieli
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și lampa singură s-a stins, Iubite, fără tine. (Lampa) Dacă nu ar fi avut decât meritul de a fi muza lui
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
vor fi dintre cele mai citate figurează în Corespondența cu românii, iar meritul cu totul deosebit al Corneliei Ștefănescu este de a le fi scos dintr-un fel de indistinctă masă și a le fi redat originara lor fizionomie particulară. Tresărim puternic, într-adevăr, aflând că un text ca acesta: Există o geometrie plană și o geometrie în spațiu. Ei bine, pentru mine romanul nu mai înseamnă numai psihologie plană, ci psihologie în timp și în spațiu. Am încercat să izolez
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
într-o sală de spectacol și i-a transformat în ostatetici pe actori și pe spectatori deopotrivă, mă aflam într-un magazin. O domnișorică afectată și aferată, cu mîna vîrîtă pînă la cot în raftul cu brînzeturi fine, franțuzești, a tresărit și a început să se învîrtă pe loc, zgîriindu-mi timpanele cu dansul mărunt al tocurilor cui, la modă. De îndată a apărut un domn bine, rasat, cu o sticlă de șampanie scumpă în coș. N-a apucat să rostească nici-un
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
spus de o mie de ori, dragă, că n-avem ce să căutăm la teatru. Ai auzit ce se întîmplă? Să nu mă mai cari în viața ta în locurile alea blestemate unde mă plictisesc de moarte." Dar n-a tresărit la cuvîntul moarte, ci doar la plictiseală. M-a șocat, mai apoi, că fraza aberantă emisă printre produse comerciale de tot felul a devenit un leit-motiv al tuturor discuțiilor pe care le-am auzit și după aceea, în multe împrejurări
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
vorbit tot timpul, tare, pe țigănește. Cu stewardesele comunicau Într-o engleză corectă, dar cu un ton neobișnuit de autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o stewardesă, m-a făcut să tresar: „Give me a tea, please!” A fost apoi povestea cu strănutatul. Eu stăteam În spatele femeii, pe scaunul de lângă culoar. Îl vedeam bine pe tânărul de pe scaunul din mijloc și parțial pe celălalt, aflat la geam. Tânărul din mijloc strănuta Întruna
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
a mustrat-o: „Stați la coadă, vă rog!” Țiganca a luat un glas rugător: „Am venit și noi la neamuri, de sărbători, și ne grăbim!” Noi, toți ceilalți călători români, care venisem În România ca să ne vizităm prietenii chinezi, am tresărit. Țiganca și-a făcut apoi loc În rând după primul sau al doilea plasat. Tinerii s-au apropiat de ea cu un calm britanic pe fețe. La Gara de Nord, taximetristul a oprit În dreptul intrării În sala caselor de bilete pentru clasa
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
aceea. În față e frig. Deasupra lacului adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă de 2 până la 3 metri. Un obraz e un ponton. Obrazul lui e o fațadă bună: solidă, netedă, uniformă. Nu tresare nimic. Unde începe ceea ce trebuie să doară? Ce se poate vedea? Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el. Ce poți păstra
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
câmpuri, apoi un grup de căprioare păscând la marginea unei liziere de pădure. Se gândește la iepurii pe care i-a văzut odată pe celălalt terasament țopăind între șine și surâde, pentru că vederea animalelor din tren o emoționează întotdeauna. Brusc tresare. El a scos un oftat adânc, pe jumătate dureros, pe jumătate voluptuos. Și întrucât el nu-și ia ochii din paginile cărții, ea s-a întors din nou spre el și cu o privire scurtă pe paginile cărții deschise încearcă
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
eu descurcându-mă bine, față de ceilalți membri ai grupului de turiști români. După ce ne-a arătat Hradul, podul Carol, casa lui Kafka, biblioteci, străzi, sinagogi, biserici, palate și berării, l-am întrebat, bineînțeles foarte discret, unde este Piața Venceslav. A tresărit, apoi probabil că mi-a citit intențiile oneste (și anti-comuniste) și pe furiș mi-a spus că nu trecuserăm pe acolo. I-am spus că vreau să văd locul unde și-a dat foc Jan Palach. A mormăit ceva - cu
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
mai pură perspectivă literară vorbind) scrisori către Julien, unul dintre foștii camarazi de arme și de idealuri ai tatălui său. Presărate cu accente patetice, aceste scrisori îmbracă reproșurile în iubire și într-o dureroasă înțelegere umană: "...nu pot să nu tresar cînd vă aud spunînd, ostateci încă ai incandescenței voastre juvenile: «La révolution, nous l'avons tant aimée...». Și nu pot să nu vă întreb, scrîșnind din dinți, de ce ați tăcut cînd era ucis Andrés Nin într-o groapă din Barcelona
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
o vrea Dumnezeu» - spun și de data asta, căci nu găsesc alte cuvinte. Vreau însă să știi, că pentru ce mi-ai dat pînă acum îmi ești drag și aproape că n-am să pot auzi numele tău fără să tresară în mine, adînc, ceva cald, mereu. Și acum: "laissons le temps passer" (Pagini..., p. 100-101). Nu s-au mai întîlnit niciodată. În convorbirile cu Mihaela Cristea, H. Y. Stahl mărturisește că nu l-a mai văzut decît fără viață, pe
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva și s-a dus din nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
viața cotidiană. 1. La semafor. întotdeauna prima mașină din șirul oprit la stop dă impresia că e prea înceată. Din a doua mașină se aude un țîrr-țîrr, scurt, de atenționare, cu mult înainte înainte de culoarea verde. Șoferul din prima mașină tresare, se uită la stop, pune mîna pe schimbătorul de viteze, nu înțelege de ce se intensifică claxoanele. întrebarea rămîne deschisă. 2. Dialogul șofer-cunoscuți. Acest dialog are diverse tipuri de manifestare: șoferul vede, din întîmplare, un amic. De surpriză apasă pe claxon
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
Când am ajuns la nea Gheorghe, un alt vecin al său, Matei al lui Ghici tocmai intrase și el În curte. Elena s-a Îmbujorat și a tresărit când ne-a văzut. Fiersese apă Într-un ceaun mare, iar alături lui, pe un grătar, Într-un ibric, țuică. Paiele de pârlit porcul erau pregătite. Sarea pentru frecat șoricul era și ea pe un scaun, alături. Cuțitele, ascuțite. Mirosea
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
înainte, țara. Nu sunt singurul care constată alterarea fibrei morale a națiunii. Trăind dezastrele în serie, cei mai mulți români și-au anihilat orice reflex de normalitate. N-am auzit ca vreunul dintre pensionarii miluiți cu două sute de mii de lei să tresară de indignare când ministrul de resort anunța, ritos, "substanțiala majorare". Două sute de mii de lei, adică cinci dolari și nouăzeci și șapte de cenți. Adică două-trei drumuri cu metroul într-o țară occidentală. Iată ce înțelege o putere nesimțită și
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
curmezișul, mai să mă ia în brațe. Zise, crâncen: - Ce-ai de gând, frățioare? În prima clipă nu l-am scrutat din prjiviri, cum iarăși se scrie, dar vocea lui, vag guturală, în ciuda unei indeniabile, inconfundabile muzicalități, mă făcu să tresar. L-am privit atunci atent, vreun dubiu nu mai era cu putință, intrusul în sărăcăcioasa-i ținută, îmi semăna întru totul. Am făcut, pe semne, mutra acră a celui care, urcând în tramvai pentru cincisprezece stații, nu găsește loc liber
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
a fost pentru mine strategia de-a mă apăra De-a șterge urmele. Căci oamenilor nu le plac Lucrurile interzise. Chem să mă ajute lucrurile în care m-am scăldat, Lacurile cu stăvilar în stufăriș, valea În care ecoul cântecului tresare în lumina serii, Și recunosc că fermecătoarele laude ale trăirilor Au putut fi numai exerciții mai acătării de stil, Iar dedesubtul lor era ACESTA, ce nu poate fi numit. ACESTA asemănător cu gândurile hoinarului făr de acoperiș deasupra capului și
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
Atotputernicului: „Are și Văduva asta tehuie bucuriile ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
prea tîrzii a regimului. Probabil că nici o generație n-a fost atît de zguduită de Istorie ca aceasta, iar chinul lor, de a exista pur și simplu, ni s-a înscris probabil pentru totdeauna în gene, în memoria colectivă care tresare acum a aducere aminte. De aceea Istorie la firul ierbii e o scaldă în puțul fără fund al rememorării. Șobolanu’, Toma Credinciosul și ursul panda Ce se știe despre ursul panda e primul roman al lui Florin Lăzărescu, după ce în
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
că entuziasmul te va ține pînă la ora 18,00. Ajungi în biroul în care va trebui să stai pînă la ora 17,00, fără să înțelegi care este rostul tău acolo. De fiecare dată cînd va suna telefonul vei tresări, precum surorile din Cehov, cu speranța că de această dată vei primi vestea cea bună, menită să îți schimbe viața. Te vei întoarce acasă rupt de oboseală chiar dacă nu ai putea explica nimănui ce ai făcut în ziua respectivă. Dacă
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]