15,306 matches
-
se dezmeticise total, n-a putut să-și imagineze cum poate fi el alungat din propria patrie, somat să fugă ca un câine prigonit. Cum s-a putut renunța la el după ce a adus țării atâta glorie? Ezitând să constate trista evidență, și-a trimis copiii, Klaus și Erika, să inspecteze situația la München, să salveze ce se putea lua din fostul domiciliu, să sorteze maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
a cerului. Bătrânul se lasă manipulat, e fericit că a devenit un obiect al amăgirii, că beneficiază de tangența cu o altă lume. În ultima noapte, tratamentul se repetă, se presimte însă un deznodământ. Daniel Kehlmann notează că un om trist moare în timp ce un altul, pe jumătate sol al zeilor, pe jumătate traficant al vorbelor (Hochstapler) mânuiește un arsenal de leacuri ca să înlăture frica și deznădejdea. Comentatorul din "FAZ" îi dă indirect o replică lui A.K. sugerând că o combustie
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de nesomn, cum ar fi putut îmbunătăți canalizarea Bucureștiului. Halaicu n-a lăsat în urma sa decît regretul că a fost ales primar, iar Lis n-avea voință ca primar nici cît vidanjorii orașului, trimiși să desfunde canalele. Cu aerul lui trist, de victimă a regiilor de tot felul, Lis a lăsat un contract cu Apa Nova de pe urma căruia ar trebui să i se ceară socoteală. Cei de la Apa Nova le arată, azi, edililor Bucureștiului contractul de privatizare semnat cu Lis. Lor
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic, între goluri de cristal, traverse dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau măcar melancolică. O carte despre neputințe și amînări, despre slava atît de ducătoare a clipei. Nu-i tocmai așa. Petru Creția scrie, nici nu ne-am aștepta la altceva, o ,poveste" sobră, aproape un tratat despre oglinzi. Nu despre
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
s-a întâmplat cu alți prezentatori și cum se întâmplă la cele mai multe emisiuni televizate... Să nu exagerăm, totuși, domnișoară! A, numele celor doi prezentatori sunt: Ramona Bădescu și Cosmin Cernat... Data viitoare să fiți mai atentă, bine? Domnul Daniel cel Trist, Caransebeș. Îmi scrieți: , Am văzut la televizor un interviu cu cineva care spunea că, de la anul, vom mânca pâine ștanțată, sau cu etichetă. Ca înainte de '89. O fi un nou pas spre dictatură?" - vă întrebați cu oarece frică. Vă răspund
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
acolo pe malul Dravei cea veșnic verde, m-am oprit să văd laboratorul întunecat și tainic al lui Paracelsus și, cu cît încercam să mi-l imaginez, în locul lui îl vedeam pe Faust pipăind între degete o bilă ternă și tristă de plumb pe care se căznea s-o prefacă în aur. Sta acolo singur domnul Paracelsus alias Faust așteptînd cu frică și nerăbdare să se aprindă plumbul între degetele lui și chiar de-ar fi venit peste el toate zonele
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
simplu cum se obișnuia pe vremuri în celulele care funcționează ilegal: Citește și dă mai departe", de parcă un text ar putea fi citi la fel de toată lumea, dacă toți vorbim englezește. Dar, vai, nu-i așa domnilor, confraților, am făcut o experiență tristă. într-o zi mi s-a făcut dor de bărbatul meu care a murit acum 10 ani. Era poet. Și am întins mîna și am luat din raft cartea lui crezînd că o să-l găsesc acolo întreg cu gîndurile, cu
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
Sorin Lavric Cam toate cărțile care ne trec prin mînă au trista însușire de a nu ne lăsa nici o impresie. Le citim cu o dispoziție vagă de ființe plictisite și, chiar dacă pe moment ele par să ne transmită ceva, măcar o minimă emoție, peste o vreme nici nu ne mai amintim de
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
nici nu ne mai amintim de ele. Le uităm pur și simplu, de parcă nu le-am fi deschis nicicînd, pînă într-atît de stearpă le-a fost lumea lăuntrică. Există o moarte sufletească a cărților, și ea este cu atît mai tristă cu cît cauza ei nu stă în paginile lor, ci în sufletul cititorilor. E un adevăr banal că, înaintînd în vîrstă, putința de a ne lăsa în seama ficțiunii livrești scade tot mai mult. Lecturile care ne-au format ființa
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
adversar - spune amar Cărtărescu într-un articol de o directețe și o sinceritate dezarmante pe care ar trebui să-l recitim cu toții din cînd în cînd - e însăși mediocritatea noastră: , Dihotomia Ťideologicăť dintre păltinișeni și postmoderni e cu atît mai tristă cu cît, de fapt, miza ei e destul de mediocră. Nu sîntem o cultură mare, care să aibă la ora aceasta titani ai gîndirii și spirite creatoare triumfale, între care să merite să urmărești o polemică. Nu avem nici, în ordinea
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
că spațiul nostru cultural mișună de fasciști sau de neocomuniști (de sorginte americană), Ťboieriť, respectiv Ťoieriť ai minții, cînd, de fapt, în afară de cîțiva rătăciți - căci nu există codru fără uscături - nu mișună decît de o mediocritate endemică, uniform răpîndită, la fel de tristă în toate căsuțele și căsoaiele ideologice... Adevărații și eternii învingători ai culturii românești sunt ei, cei pe care nimeni nu se îngrijește să-i combată, ei, cei fără ideologie, căci nu au idei, fără o etică, fiindcă nu au nimic
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
arme eficiente în fața unui astfel de competitor. În ultima vreme, când a fost vorba de Marea Neagră, ne-am aflat mereu fie în defensivă, fie am pierdut fără să clipim posibile avantaje. Insula Șerpilor e doar exemplul cel mai spectaculos (și trist) din multele episoade în care diplomația noastră a eșuat lamentabil. Așa că degeaba se agită dl Geoană scuturând, ca la circ, inelele înaltei diplomații. Dacă tot nu-i pasă de realele interese ale românilor, ar trebui măcar să apeleze la arsenalul diplomatic
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
un paria în lumea noastră literară. Septuagenarul Goma inspiră azi milă. El continuă să se lupte cu toți și cu el în primul rând, învârtindu-se neobosit în hora invectivelor, împroșcând în dreapta și-n stânga și găsindu-și, în mod trist, sprijinitori de genul lui C. Bădiliță. Fragmentele de jurnal publicate în numărul 6-7 din Viața Românească, și care au stârnit un nou scandal, sunt reprezentative pentru scufundarea lui Paul Goma în mlaștina propriilor pagini. 99% din ceea ce pune pe hârtie
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
scrie, citeț, ŤEd. Reichmanť? Dar Marta Petreu cu I. Vartic, ucenici-ascultători ai înțeleptului tovarăș Ion Ianoși?". Teza Marii Conspirații, infiltrată și disipată în scrisul lui Paul Goma, e adusă la asemenea ,explicații" care ar fi comice dacă n-ar fi triste - și invers. Ceea ce profetul de la Paris nu poate înțelege în ruptul capului este că nu are dreptul (juridic și moral) de a face tuturor procese de intenție; că afirmațiile și negațiile lui se cer documentate, probate, dovedite; și că, în
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul de Ťromanticť". ,Daniil cel trist și mic" din Epigonii cultivă pe alocuri un romantism tenebros. în schimb, clasicul Costache Negruzzi a știut ,să renunțe la nuvela senzațional-romanțioasă și să păstreze din romantism doar câteva procente menite a-i doza dominanta clasică spre a o face
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
fugă tocmai pentru că le reinventăm tot timpul" . Quod erat demonstradum: un film cu adevărat bun, structural corect (după mine), echilibrat și antrenent din punct de vedere vizual. Dar întrebați-vă în ce context a apărut și veți reveni asupra soartei triste a documentarului. E deja o cutumă a industriei ca, după apariția unui lungmetraj blockbuster (în cazul de față, ,Alexandru" ) pe o temă istorică, producătorii de documentare să ia în primire aceeași temă încercând să exploateze interesul stârnit al spectatorilor primei
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
prin obstinația cu care încearcă să fie amuzantă cu prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
totul altă poveste. bine spus însă nu-mi place că încă îi consideri pe țărani neatenți la etichete...atât sau cu putere de pricepere redusă. asta dacă am inteles eu bine. numa’ bine! mda..taxa asta e încă un lucru trist..oare guvernanții noștri nu se gândesc astfel că totul e un cerc vicios?mai mult ca sigur, după introducerea taxei produsele se vor scumpi, cererea va scade, deci poate și veniturile/profiturile din domeniul “fast-food” vor scădea...deci automat impozitele
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
siropos? tb să fie neapărat un MacBook?! nu poate fi UN laptop? @everybody care se ia de faza cu macbookul: you’re missing the point! mhhh.. ce pot să spun...mi-a făcut tare bine filmuletzul asta! eram terminată...concediată, tristă....sesiune..examene! Nu mă plâng...dar e o perioadă destul de gri...e nasol atunci când nu e totul VERDE..cand nu știi ce faci cu viața ta! Am observat că sistemul...ei.... vor să te transforme într-o persoană fără zâmbet
Pofta vine râzând by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82770_a_84095]
-
vor să te transforme într-o persoană fără zâmbet...sunt din provincie și când am venit prima dată în București...normal la facultate am vrut să mă plimb cu metroul..ce tareeee...în metrou toți erau identici...aveau o fată tristă...nici macar ..pierdută...împăcata cu tragicul...plictisita...Ciudat!...eram singura fraiera care zâmbea...!!! Acum?...am încetat să mă ‘dau’cu metroul....nu vreau să pățesc la fel! am auzit că se transmite Say cheeseeee...the show is never over! interesant :)) Drăguț
Pofta vine râzând by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82770_a_84095]
-
eram foarte bucuroasă ,eu nu m-ai știu să râd ,voi așteptați să vină crăciunul cu bucurie.Eu îl aștept cu tristețe,cu spaima.Toti primesc cadouri ,au pentru ce să fie veseli.Eu nu mai știu să râd,sunt tristă,sunt planșa ,toți primesc cadouri și râd ,eu n-am de ce să râd,si chiar nu m-ai știu să rad.De când m-am îmbolnăvit m-am închis în mine.Cand eram mică cătam în fiecare seară,dar nu m-
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
noi recesiunea?!” Chiar așa, am impresia că uităm cu toții de unde am plecat. :: Esquire, ianuarie-februarie 2009 Nici eu nu vreau să par nostalgic, cu toate că am trăit jumătate din vârstă pe care o am acum - 40 de ani - în epoca numită “de tristă amintire”. Era și bune, erau și rele. La “bune” aș trece siguranță de pe stradă. La “rele” îmi vine acum în minte ziua de duminică, atunci când tata pleca la piata având în sacoșă sticle de bere goale la jumatate sau la
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
am reusit prin protv să ne facem remarcați.....păcat că protv se degradează cu manele și alte căcaturi E un lucru extraordinar faptul că reportajele astea sunt apreciate și de oameni mai competenți decât telespectatoru’ de rand.Sunt povești extrem de triste încadrate în cuvinte și imagini care le valorifica în totalitate.Ce-i drept,eu am o slăbiciune pentru copiii dezmoșteniți de destin,dar e tare frumos ce-au făcut ei. Evenimentele de genul asta mai aduc aminte românilor complexați de
Bridging the gap: Emmy pentru România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82819_a_84144]
-
văd de ce condeiul tău a putut cauza o asemenea reacție unui personaj important cândva, rupt din basme în momentul actual. Nu prea am reusit sa ma lămuresc, probabil diferențele de opinie politică...Oricum reply-ul meu are ca scop o veste tristă. Porumbelul care te-a vizitat a mai trăit doar 3 zile din cauza unei nemiloase gripe (stai liniștit, nimic periculos pentru tine). Îmi pare rău să îți dau asemenea vești...
Vizitatorii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82839_a_84164]
-
o aveai când timpul trecea prea încet și credeai că ziua nu se va termina, sau de neliniștea pe care o aveai când așteptai și nu știai cum se va sfârși. Acum serios în câte poze aveți fete cu adevarat triste sau plictisite? Poate aveți poze în care faceți o mutra plouata. Dar de câte ori atunci când erați cu adevarat nefericiți v-a făcut cineva o poză? Acum mă oftic că mă mint pozele și că mă fac să îmi amitesc doar momentele
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]